Când v-am cerut sfatul referitor la locul de unde să-mi achiziționez cele cuvenite pentru masa de Crăciun, am promis că fac review. Acum a sosit momentul să mă țin de promisiune.

Mi-a fost foarte greu să decid unde să fac comandă, c-am primit zeci de sugestii de restaurante. Până la urmă, am hotărât să procedez așa: le-am ales pe cele pe care le-a menționat lumea cel mai des. Și-au rămas doar trei în finală. După care, în urma unui scurt dar intens consiliu de familie, dintre cele trei am ales micabucatarie.ro.

Am comandat cu livrare pe 24 decembrie și exact așa s-a întâmplat. Pe 24 la orele prânzului, oamenii erau cu produsele în poartă, sarmalele fiind încă fierbinți.

Singura parte care nu mi-a plăcut, din tot flow-ul logistic, a fost că oamenii nu au pe site produsele din oferta de sărbători, așa că a trebuit să sun, să-i întreb ce și cum, după care să-mi trimită oferta de preț pe whtasapp.

Poate că cei de al micabucatarie.ro nu-și dau seama, dar chestia asta poate fi un deal breaker. Eu am fost la un pas să renunț când am văzut că nu au produsele pe site și sunt nevoit să-i sun ca să aflu. Pe de altă parte, e posibil să fi avut atât de multe comenzi încât să nu-i intereseze acest aspect. Ei știu. Cert e că era extrem de simplu să mai integreze pe site un tab dedicat ofertei de sezon, să nu trebuiască să sune potențialii clienți ca să afle care e treaba.

Acum să trecem la preparate. O să iau fiecare produs în parte, patru fiind cele pe care le-am comandat: sarmale, salată de boeuf, piftie și icre.

Sarmalele. Au fost ok, dar cam atât, not great, not terrible. Peste nivelul megaimaj sau oalacubunatati, astea fiind cele două repere pe care le am în materie de comandat sarmale gata preparate. Dar sub ce m-am așteptat să primesc.

În primul și în primul rând mi-a lipsit afumătura din oală. Da, erau făcute cu afumătură, că se simțea gustul, dar n-au lăsat și ei o bucată de ciolan afumat, sau ce-or fi folosit, să plutească printre sarmale. Iar eu vreau afumătură în sarmale, altfel mi se pare că lipsește ceva.

Carnea din care au fost făcute a fost un pic cam grasă pentru gustul meu. Nu foarte grasă, că nu le-am fi putut mânca, dar peste cum mi-ar fi plăcut mie. Poate dacă era varza un pic mai acră ar fi compensat faptul că era carnea grasă, dar n-a fost.

👉 Verdict: dacă ar fi să mai comand de la oamenii ăștia, sarmale n-aș mai lua. Aș încerca și din altă parte.

Salata de boeuf. A fost pur și simplu perfectă, fix cum îmi place mie. Legumele fierte exact cât trebuie ca să rămână al dente și fără mazăre (aia e, nimeni nu e perfect), cu maioneză de casă. Dar nu era înecată în maioneză, că nu m-aș fi putut atinge de ea, oamenii au știut exact câtă să pună. Deși pare de domeniul fantasticului că trebuie să mai precizez și asta: carnea era de vită.

👉 Verdict: da, salată de boeuf aș mai lua de la ei și chiar o să mai iau.

Icrele. Eu nu mănânc icre decât dacă sunt rupt de foame și nu am altceva la îndemână. Ceea ce chiar nu a fost cazul zilele astea. 😊 Dar Mara e mare consumatoare de icre, deci puteți să mergeți liniștiți pe mâna ei: le-a decretat perfecte. Dovadă stă faptul că în două zile s-a terminat ditamai caserola de 500 de grame.

Faza cea mai tare este că fetele au zis fix același lucru, or abia asta trebuie să vă convingă că icrele au fost ce trebuie. Dacă nu erau, credeți-mă, copiii noștri nu s-ar fi atins de ele decât o dată, cât să le guste. Când le-am auzit cerând icre, mi-a fost clar că sunt bune.

👉 Verdict: se pare c-o să mai luăm icre de aici.

Piftia / răcitura. Am luat de porc, că, na, voiam să fie de sezon. A fost de departe cel mai slab preparat dintre cele patru. Dacă nu-mi era mie extrem de poftă de o piftie lângă care să bag sfeclă roșie cu hrean, probabil ar fi ajuns la gunoi. Să mă iertați, dar piftia de la megaimaj o bate la fundul gol p-asta de la micabucatarie.ro.

În primul rând că n-avea usturoi. Mă rog, ceva-ceva avea, dar doar cât să se simtă miros, că la gust nu se simțea deloc. Iar dacă e să nu mă credeți pe mine, fetele sunt cei mai mari fani piftie. Primul lucru pe care l-au spus când au gustat: piftia asta de ce nu are usturoi? Și din momentul ala subiectul piftie s-a terminat pentru ele, n-au mai vrut nici să audă de ea. Bănene, poate sunt eu defect, dar ce piftie e aia fără să simți usturoiul în ea?

În al doilea și ultimul rând, deși piftia era preparată corect, nu mi-a plăcut carnea pe care au folosit-o. Prea fadă, iar bucățile care aveau și șoric erau prea tari. Să nu mă înțelegeți greșit, nu erau „talpă”, se puteau mânca. Doar că de la „se puteau mânca”, până la piftia pe care mi-aș fi dorit-o eu, e-o cale atât de lungă, că mii de ani i-au trebuit luminii să ne ajungă. Hai c-am reușit să-l bag și pe poetul nepereche în piftia asta. 😊

👉 Verdict: cred că nu mai are rost să-l scriu, nu?

P.S. Ca să nu stăm de ceartă, știu că gusturile nu se discută. E foarte posibil ca altora să le placă ce nu mi-a plăcut mie, și invers. Prin urmare, trebuie să țineți cont de faptul că acesta este un review cât se poate de subiectiv, dar măcar am explicat de ce mi-au plăcut sau nu preparatele. Tocmai pentru că e posibil să existe și oameni care să zică: „ooo, piftie cu puțin usturoi, de când îmi doream”.

Sursa foto