6,527 cititori

Miracole de Crăciun

Am văzut zilele astea pe interneți o grămadă de lume scandalizată de reacțiile pozitive la postarea Elenei Udrea. Unfriend-uri peste unfriend-uri, block-uri peste block-uri, cetățeni care nu înțelegeau cum poți să rezonezi cu postarea lu’ Nuți, după ce cu doar câteva luni în urmă ne râdea în nas tuturor de pe plajă, din Costa Rica, și ne trimitea din vârful buzelor un duios: sărakilor care sunteți voi săraki!

Well, am să încerc eu o explicație pentru toate astea.

Continuarea

5,530 cititori

Nu mai pot cu “frumosul”

În fiecare an, de sărbători, apare câte-o temă favorită, un clișeu insipid și anost pe care o să-l vezi preluat și adaptat rapid cam peste tot. Anul ăsta Crăciunul a fost despre “frumos”. Pe unde te întorceai, pe unde mai scrolai, prin ce email-uri mai primeai, prin ce poze cu reni, cozonaci, moși și brăduți mai erai tăguit, urarea era aproape întodeauna aceeași: sărbători frumoase!

Și nu mai pot, bă, nu mai pot cu frumosul ăsta. Continuarea

6,500 cititori

Crăciunul pe vremea ailaltă

Mi-am zis să fac un exercițiu de imaginație pentru nostalgicii după vremurile când “era mai bine”. Nu de alta, dar unii nici măcar nu știu cam cum erau sărbătorile de iarnă pe vremea epocii de aur, iar alții se prefac c-au uitat.

În primul rând (știu c-o să vină ca o lovitură), dar n-ar fi exitat nicio mini-vacanță. Și ieri, și azi, și mâine, și poimâine, ar fi fost zile lucrătoare. Și nu doar anul ăsta, în fiecare an ar fi fost la fel, pentru că, să vezi ce, comuniștii nu sărbătoreau nașterea Domnului niciodată. Așa că singura șansă pentru vreo zi liberă era să pice Crăciunul duminca. Da, da, doar duminica, pentru că sâmbăta se lucra normal. Comunismul nu se construia cu zile libere, boss.

Continuarea

5,213 cititori

Crăciun fără bomboane

Pe vremea “ailaltă” nu se găseau bomboane de pom. Dacă totuşi aveai norocul porcesc să cumperi aşa ceva de pe undeva, ultimul lucru pe care l-ai fi făcut ar fi fost să le mânânci. Nu, frate, le atârnai frumuşel în brad şi în ianuarie, când îl aruncai, le strângeai cu grija și le puneai la păstrare ca să le mai folosești și la anu’.

Da, da, vorbesc serios, dacă eşti din “generaţia Facebook” şi ai impresia că aberez, aruncă o întrebare către tipul ăla care-ţi dă banii de ieşit in oraş. Nu te uia ca viţelul la poarta nouă, despre tac-tu vorbesc, întreabă-l pe el ca să vezi că nu fabulez.

Continuarea

6,305 cititori

Lucruri inutile: cozonacul

Pe lângă că este cea mai inutilă prăjitură, cozonacul produce daune masive economiei României. PIB-ul acestei țări, după ce că este așa cum este, suferă masiv din cauza existenței cozonacului.

Din punctul meu de vedere, România ar fi fost mult mai evoluată dacă n-ar fi existat această chestie odioasă care mai este și denumită pompos „prăjitură”. De ce zic asta? Pentru că, practic, de pe la începutul lui noiembrie, până dincolo de jumătatea lui ianuarie, cozonacul pare să fie singurul lucru care mai contează în România.

Continuarea

8,452 cititori

Dumnezeu îi iubește doar pe cei care țin post și fac curățenie generală

Nu înțeleg două chestii.

Prima. N-o înțeleg deloc, dar deloc, p-asta cu postul Paștelui. Știți cum mi se pare mie treaba cu răbdatul de foame fix înainte de Paște sau de Crăciun doar ca să-i fii pe plac Bărbosului? Exact ca aia cu adusul florilor sau scosul femeii la restaurant doar de 8 Martie sau de Velăntains dei. Păi e frumos așa după ce tot anul ai venit acasă cu mâna în fund zbierând încă de la intrare că ți-e foame? Pe cine mai păcălești? Mno, tot așa și cu postitul ăsta.

Continuarea

4,111 cititori

Fie ca, sărbători, Crăciun fericit, d-astea

Boșilor, sunt răcit. Mă rog, asta cu “sunt răcit” e așa o vorbă, sunt atât de terminat că de-abia reușesc să mă țin de tastatură ca să nu vin de-a berbeleacul. Ochii îmi ard ca aparatele de sudură, capu’-mi pârâie și din când în când pocnește pă interior atât de tare de am impresia că dă cineva cu petarde în cameră, din nas mi se scurg fluvii de muci pe lângă care Dunărea e un mic pârâu și urechile mi le simt de parcă mi-a turnat cineva smoală în ele și-a uitat s-o mai scoată.

Ce să mai, acum mi-e absolut limpede de unde vine vorba aia care zice că în timpul nașterii, femeile au dureri atât de mari încât aproape că pot să-și imagineze cam ce simte un bărbat care are gripă. 

Și de parcă toate astea nu erau de ajuns, mă râcâie și mă ustură în gât de nici măcar sarmalele de la mama nu mi-au priit și-abia de m-am atins de salata de vinete. Piftie nici măcar n-am gustat. Friptura de porc e neatinsă, salata de beuf să n-o văd în ochi. E grav, vă spun, s-ar putea să mor. De fapt, nu că s-ar putea, e aproape sigur. Ar fi un miracol să scap. 

Ce voiam de fapt să vă spun, Crăciun Fericit, fie ca, sărbători fericite și tot ce vă mai doriți voi. Vă mulțumesc că existați!

Dacă nu scap, să-mi purtați o amintire frumoasă, da?

mihai_vasilescu_gripa

 

5,433 cititori

De Crăciunul ăsta îi iert pe toți

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Treaba stă în felul următor: nu contează ce și cum faci lucrurile în timpul anului, important este ca în perioada sărbătorilor să fii mai bun. Să dai, să ajuți și musai să ceri iertarea celor cărora le-ai greșit. Altfel vei intra în noul an cu stângul. Ah, și nu vă mai înghesuiți să vă platiți întreținerea ca să nu intrați cu datorii în noul an. Am facut eu asta și ghiciți ce? Mi-a venit întreținerea și anul următor. Lună de lună.

Acu’ ce să vă zic? Eu dau, ajut, dar de cerut iertare nu prea am cui, în schimb aștept să mi se ceară de data asta. Continuarea

3,669 cititori

Iar a venit perioada aia în care trebuie să fim mai buni

Băbăieți, io știu că deja vi s-a luat de câte îndemnuri cu “să fim mai buni, să facem și să dregem” ați văzut deja prin feed-urile din spațiul carpato-danubiano-pontic zilele astea. Că doar așa e trendul, vine Crăciunul și trebuie să fii mai bun, în restul anului nu mai contează ce faci. Dar tocmai pentru că eu știu foarte bine ce fel de oameni ne-am strâns pe-aici și cum am reușit să fim “mai buni” fără să fie nevoie de nicio sărbătoare a nașterii tâmplarului, mă gândeam că poate reușim din nou. Continuarea

4,281 cititori

Nu vreau să moară Ion Iliescu!

Tot citesc că degrabă chemătoriul de mineri ar fi în stare gravă și că s-ar putea să ne facă un preafrumos cadou de Crăciun. Și anume să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii.

Iar eu nu-mi doresc cadoul ăsta DELOC. Nu vreau să aibă noroc încă o dată, nu vreau să moară fără să facă măcar câteva zile de pușcărie. Nu vreau să ne mai sfideze încă o dată cu zâmbetul ăla al lui de bunic sfătos, zâmbet despre care eu cred că stă la baza distrugerii acestei țări. Cine a trăit sau a încercat să supraviețuiască în România anilor ’90 știe exact despre ce vorbesc. Practic nu puteai să zici ceva rău despre nen-tu Ilici fără să riști să fii linșat pe stradă. Și totul a plecat de la zâmbetul ăla pervers de kgb-ist care știa exact că se pișă pe viitorul acestei țări. Ceea ce a și executat.

Continuarea