Vă eram dator cu ce-am făcut până la urmă, cum am rezolvat cu parcarea. Uite, asta am făcut: Parcarea subterană de la hotel nu are intrarea pusă în stradă, trebuie să ieși de pe carosabil ca să ajungi la ea. A trebuit să specific asta ca să înțelegeți că nu încurci traficul dacă oprești în […]
Ieri a fost cel mai lejer drum. 953 de kilometri pe care i-am făcut în puțin sub 9 ore. Teoretic, i-am făcut, dar, practic, după ce-am ajuns la hotel, am căutat parcare mai bine de o oră și jumătate și, ce să vezi, n-am găsit. În Madrid ieri a fost zi liberă și fiesta, c-a […]
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, am o întrebare cât se poate de serioasă, fără nici cea mai mică urmă de glumă. Vă întreb pentru că eu singur n-am reușit să găsesc vreo explicație. Am făcut deja trei drumuri la mare în ultimele două săptămâni. Asta înseamnă, chiar și după matematica mea destul nesigură, c-am trecut de […]
De când au început temperaturile de afară să treacă constant de 15 grade cu plus, am constatat un fenomen care nu exista cât a fost frig. Imediat vă zic despre ce e vorba. Știți, în timpul plimbării mele zilnice, trec pe lângă parcul Herăstrău, pe partea cu Bulevardul Kiseleff. Ei bine, sâmbăta și duminica, pe […]
Uite, asta este o problemă de care nu mă mai lovisem până acum. De fapt, nu că nu mă lovisem, nici măcar nu-mi dădeam seama că există, pentru că efectiv nu-mi amintesc să fi fost pus în situația în care să am nevoie de wc-uri publice prin București. Singurele dăți când am avut nevoie de […]
Pentru că buletinul meu expiră, joia trecuta m-am programat pentru schimbat. Sper că vă dați seama că m-am dus spre serviciul de evidența populației exact cum se duce mielul spre ciobanul care ține cuțitul ascuns la spate. Nu știu cum e la voi, dar eu am oroare de orice interacțiune cu reprezentanții birocrați ai statului […]
Termin de mâncat pizza și cer nota. – Cu cash sau cu card, întreabă chelnerița. Cu card, că doar n-o să plătesc cu cash, ca sălbaticii. Vine cu nota. Scot cardul și ospătărița întinde o mână hulpavă după el. Clatin din cap în semn că nu i-l dau și-o întreb semiagresiv de ce ține musai […]
Mamaia. Hotel de einșpe stele. Intru la recepție să plătesc pentru două șezlonguri pe plajă. Plătesc. – CNP-ul dumneavoastră? Mă uit ca picat din lună la recepționer: – La ce vă trebuie cnp-ul meu?
Ieri seară tocmai intrasem la mine pe scară când mă trezesc că mă oprește vecina de la parter. Paranteză. Vecina de la parter e genul ăla de tanti sărită de 60, mămoasă, bună s-o pui pe rană, care nu mă scoate din „Mihăiță” și jur că de câte ori o văd mă gândesc la mama. […]
Prin vară așa dădusem o fugă la maică-mea la Vâlcea (nu de alta, dar se simțea de la București niscaiva miros de salată de vinete, cu roșii și telemea d-aia grasă de bivoliță). Intuisem bine, fix de la mama se simțea. Mă rog, făcuse și cartofi prăjiți, dar ăia sunt ca banii, n-au miros. După […]
