După cum se poate observa limpede din imaginea de mai jos, urmașii dacilor liberi, cei mai drepți și cei mai viteji dintre traci, au de departe cel mai mare IQ din Europa. Pentru că suntem poporul ales de Dumnezeu să risipească inteligență, neuroni și materie cenușie în jur și pe oriunde ajungem.
La Vâlcea, imediat în spatele blocului meu începea pădurea. Mă rog, poate nu chiar „imediat”, mai erau curtea Liceului Silvic și cea a Spitalului Județean, dar imediat după ele chiar începea pădurea. Practic, de la mine din casă, până în pădure făceam mai puțin de trei minute. Când plecam în expediții, noi, toți copiii din […]
La noi în casă există doi copii și două pisici (mă rog, un motan și o pisică). Problema e că fetele, mini-fashionistele, au în permanență plângeri legate de faptul că cele două mâțe nu prea vor să vină la ele sau să stea cu ele. În timp ce cu mine sau cu maică-sa stau liniștite, […]
Îi știu pe oamenii ăștia de vreo patru ani și trăiesc cu convingerea că au pus la punct una dintre cele mai mișto chestii din România și una dintre puținele care pot ajuta sistemul ăsta de învățământ falimentar, în lupta cu nenorocitele alea de teste PISA. Asta așa, că tot ziceam zilele trecute că nu […]
Cei mai mulți sunt tot timpul în preajma noastră și unii dintre ei chiar par niște oameni normali ca toți ceilalți. Până într-o zi când unul va ridica privirea din calculator și te va întreaba exact când ai intrat în încăpere, folosind un ton neutru și degajat: ai venit? Tot el va rămâne absolut supefiat […]
Nu știu cum stă treaba la voi, dar la mine e limpede de tot că debordez de inteligență. Nu-mi dădusem seama foarte clar până acum, dar mi-a deschis ochii studiul ăsta și acum văd lumea altfel. Ce-i drept, simțeam cum mocnește ceva în interiorul meu și tinde să dea pe-afară, dar nu ma gândisem că […]
Mi-am petrecut vreo doi ani din viată prin căminele studenţeşti din Grozăveşti. Aveam un coleg de cameră, tot din Vâlcea, cu care m-am înţeles absolut demenţial. Doi ani ne-am făcut de cap în nişte moduri de neimaginat. Mulţumesc ălui de sus ca mama nu se pricepe să intre pe net şi prin urmare nu-mi citeşte […]
Eu fază ca asta n-am mai păţit. Staţi că vă zic acu’. Eram la o bere alaltăieri seară şi la un moment dat apare la masa noastră un nene, sărit de 60, jerpelit ca vai de lume şi abţiguit binişor. Deci se înfiinţează lângă noi, aruncă o privire scurtă spre pachetul de marlboro al prietenului […]
N-am susţinut niciodată că sunt perfect. Sau vreo inteligenţă sclipitoare. Ori vreun geniu din ăla care te face să te duci să-ţi plângi nimicnicia în pernă, când deschide gura şi începe a glăsui. Da, îmi merge cât de cât capul, fără să dau pe dinafară. Pe lângă asta, măcar ştiu să scriu şi să vorbesc […]
