5,393 cititori

Nouă tipuri de bărbați care te ajută să dai cu aspiratorul

Bărbații sunt cele mai serviabile și săritoare ființe de pe planeta Pământ. Motiv pentru care, imediat ce observă că apare vreun tub de aspirator în raza lor vizuală, își oferă ajutorul și cunoștințele fără să precupețească vreun efort. Diferă doar modul în care o fac, desigur.

1. Grăbitul. Ca să te ajute să termini treaba mai repede, ridică ambele picioare în același timp și țâțâie nemulțumit din cauza acestui efort, total neașteptat, pe care este nevoit să-l depună. Iritat, aproape că uită să soarbă din berea pe care abia și-o desfăcuse. Continuarea

4,583 cititori

Tu câtă bere bei pe stomacul gol?

O să răspund la întrebarea din titlul parafrazând bancul ăla vechi: doar una, că restul nu mai sunt pe stomacul gol.

Treaba e în felul următor, mereu auzim în jurul nostru îndemnuri la consum moderat. Lucru care nu e rau deloc, în fond, să fii moderat O singură problemă ar fi, dacă e să mă întrebati pe mine, aproape nimeni nu știe să spună și ce înseamnă acest „moderat”. Uite, spre exemplu în cazul consumului de bere, cam care ar fi moderatul ăsta? Că toți știm că nu e bine sa bei în neștire, dar dacă e să ponderezi consumul unde trebuie să te oprești? După o bere, după două, după trei, după cinci? Continuarea

5,036 cititori

Vești extraordinare pentru băutorii de bere

Iată că a sosit acel moment pentru care toți băutorii de bere care citesc acest blog (și nu numai) mă vor pomeni până la plecarea spre Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii și dincolo de ea. Acel moment în care toți băutorii de bere de pe acest blog (și nu numai), care n-au imprimantă acasă, vor da fuga la cel mai apropiat centru de copiere să-și tipărească acest text în câteva sute de exemplare. Așa să fie, să le aibă la îndemână dacă e nevoie.

Acel moment când toate soțiile/iubitele/prietenele/amantele vor deschide ușile frigiderelor, vor vedea sticlele de bere frumos aliniate și vor conchide ciudos: “nu mai lua de bun tot ce zice Vasilescu ăla”.

Continuarea

6,079 cititori

Meserii cu totul altfel

Unul dintre lucrurile care-mi plac la perioada asta nebună pe care o trăim este c-au început să apară tot felul de meserii care acum câțiva ani ar fi produs minim sprâncene arcuite a neîncredere. Serios, ia imaginați-vă ce față ar face cineva care a prins doar nomenclatorul de meserii de pe vremea cealaltă, dacă i-ați zice că pe lumea asta există cetățeni care se ocupă cu statul pe Facebook sau tăietori profesioniști de jamon. Cam cum s-ar uita la voi? Exact.

Iar mie chestiile astea îmi plac pentru că sunt dovada clară că, atunci când faci ceva din tot sufletul, ai toate șansele s-o transformi în ocupația ta de zi cu zi și unii să te mai și plătească pentru asta.

Continuarea

51,650 cititori

Ce nu înțeleg io la nunți

Trăiam cu impresia ca doar bărbații se chinuie groaznic la nunți, în timp ce femeile se bucură de eveniment de parcă toate ar fi mirese. Uite că mă contrazice Miss Alina care are niscaiva impresii proaspete de la o nuntă.

………………………………………………………………………..

Am fost în weekend la nuntă. După săptămani de blocat în rochii prin cabine de probă și de comandat-primit-sterpezit-trimis-înapoi rochii de pe net, până la urmă m-am imbrăcat într-o rochie din… șifonier. Zeul Rochiilor Lungi de Seară s-a milostivit de mine și mi-a arătat o rochie uitată în fundul șifonierului, cu eticheta pe ea. (Notă pentru soț: am nevoie de un șifonier mai mare, ca să nu se mai ascundă hainele de mine) Continuarea

6,669 cititori

Vă rugăm, călcați iarba!

Eram la un moment dat prin capitala Perfidului Albion și m-am hotărât să-mi hodinesc nițel oasele. Și cum ăia au parcuri la fiecare colț de stradă (cu iarbă verde, nu cu dezvoltări imobiliare) mi-am zis că ar fi o idee extraordinară să mă prăbușesc un pic pe gazon. Două postări pe Facebook mai târziu, văd un nene policeman că se îndrepta vertiginos spre mine. Hait, îmi zic, sa vezi câta amenda îmi iau acu’ pentru sacrilegiul de a călca iarba în picioare (și pe vremea aia lira era liră, nu brexitliră). Continuarea

4,660 cititori

Cum e cu masa de prânz pe fugă

Dacă există cineva pe aici, care nu mănâncă pe tastatură, are anticipat toată considerația mea si multe felicitări. Pentru restul, vreau să zic nește chestii mai jos.

Mi-e lene, frate, mi-e lene de mor să-mi ridic fundul de pe scaun și să mă duc să mănânc prin diverse locuri a căror menire ar fi exact asta, să hrănească oamenii la prânz. Da’ pentru că nici nu vreau să recunosc că mă sufocă procrastinarea, mi-am găsit scuza ideală ca să rămân proțăpit în fața monitorului și să mănânc te miri ce, pe tastatură. Și anume, dacă exact în alea patruj’ de minute în care lipsesc io dă pă net se întâmplă ceva și eu n-am fost de față, ha? Dacă exact când eu, lipsit de orice discernământ, mă duc la masă, are loc prima întâlnire de gradul trei între o gașcă de marțieni pontoși și garzile de corp ale lui Obama? Sau dacă vine al cinșpelea sfârșit al lumii și eu sunt cu lingura băgată în ciorbă pe undeva? Ziceți voi că n-am dreptate. Continuarea

8,664 cititori

Se pare că nici femeile nu înțeleg pe deplin bărbații

În urma textului de ieri, am primit pe email trei drepturi la replică, bașca un articol de răspuns pe un alt blog. Vi l-am pus mai jos pe cel al Irinei, deși aș fi vrut să le citiți pe toate. Da’ aseară am ajuns cam târziu acasă și într-o stare destul de euforică, așa că n-am mai avut cum să fac mare lucru. Abia reușeam să-mi țin capul nemișcat pe tastatură. 

……………………………………………………………………………………………

Deși ar dura cel puțin un an explicațiile pe tema comorilor ascunse din geanta unei fete și importanța vitală a unui desfăcător de sticle găsit între resturile de  biscuiți, bateria externă, căștile de la telefon, patru agende, cinci pixuri albastre plus încă trei de culori diferite, haine de schimb (inclusiv pentru situații de expediții montane neașteptate) și un pinguin de pluș, mă abțin de la alte comentarii pe aceestă temă. Deși mă uit de mică la fotbal și, culmea, chiar îmi place, tot n-am să înțeleg vreodată unde trebuie să fiu atentă la reluări ca să văd dacă a fost offside sau dacă aplicarea unui crampon în tibie înseamnă sau nu tackling. Înțeleg, în schimb, partea cu căldura de pe teren și cu datul jos tricourilor. Da’ de ce și le mai schimbă între ei? E un fel de ritual testosteronic ascuns muritoarelor de rând? Continuarea

5,238 cititori

Bădăranus maximus romanus

Așa cum vă spuneam ieri, azi aveți cel de-al doilea guest post. Și în acest caz autoarea a preferat să rămână anonimă (pentru voi, eu cam știu cine este) și s-a semnat simplu: A.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Am 33 de ani, sunt inteligentă, educata, arăt bine și sunt singură. Pentru că orice aș face, oriunde m-aș duce pe plaiurile miortice și de oricâte ori m-aș da peste cap, dau de El: Bădăranus maximus romanus.

E el, tatăl natural pe care nu-l cunosc, care și-a uitat complet copiii din prima căsătorie… Cel care nu mi-a spus vreodată “la mulți ani” sau orice altceva. Cel a cărui prezența a fost semnalată în viața mea doar printr-un mandat poștal lunar, cu o pensie alimentară de tot râsul.

Continuarea

2,563 cititori

Dorm încă

Din motive independente de voinţa mea, care toată ziua de ieri m-au ţinut departe de un calculator, azi nu prea o să aveţi ce citi pe aici. Da, băbăiatule, ieri a fost Webstock-ul, care a continuat cu un party unde ne-au forţat să bem bere. Serios, eu n-am vrut, dar tot venea un băiat cu nişte halbe şi mă forţa să le consum. A fost îngrozitor, nu vă doresc să trăiţi aşa ceva. Şi când în sfârşit am reuşit să scap din acel prizionierat traumatizant, afară aproape se luminase de ziuă. Mă rog, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte, sunt încă marcat. Continuarea

3,640 cititori

Teorema lui Haineken

Zilele trecute stăteam de vorbă la telefon cu prietenul care are cheile de rezervă dă la blog. Mai puneam ţara la cale. În sensul că eu îl stresam cu ce aş mai vrea să fac p-aici iar el nu ştia cum să scape mai repede de mine.

Ca să-mi închidă gura, omu’ tuşeşte strategic de câteva ori. După care mi-o serveşte, îmi zice că el se simte cam rău, bănuiește că a răcit. Credea că mă apucă mila şi vorbim cu altă ocazie. Ţi-ai găsit, nu mă cunoaşte. L-am lăsat moale cu blogul şi m-am apucat să-l iau la rost cum de a răcit. Păi ce, el crede că eu îmi permit să fie el bolnav doua-trei zile? Continuarea