Am mai spus pe aici, dar o s-o repet cu fiecare ocazie. Când părăsesc teritoriul carpato-danubiano-pontic mă călăuzesc după un principiu care s-a dovedit a nu da greș niciodată: mănânc ce mănâncă și localnicii, beau ce beau și localnicii.

Iar când sunt în Italia, cu atât mai mult nu mă abat niciodată de la el. Am toată încrederea că se pricep oamenii ăștia mai bine decât cel puțin jumătate de Europă, în acest domeniu.

De-aia, azi când ne plimbam un pic pe străzi, să ne acomodăm cu atmosfera din Alghero și să ne dăm seama cam ce-am putea face pe-aici dacă n-avem chef de plajă, când am trecut pe lângă un magazin din ăla mic de cartier n-am stat nicio secundă pe gânduri, practic am smuls din frigider singurul bax de Birra Moretti. Ca să fiu sigur că seara, pe mica terasă de la cazare, vom avea cum să stăm la povești cu câte o bere italiană în față.

Partea mai neplăcută a fost c-a trebuit să car baxul după mine cât ne-am mai plimbat, timp în care s-a mai și încălzit, de-a trebuit sa-l bag din nou la rece când am ajuns acasă. Mă rog, „acasă” adică aici unde stăm.

Vedeți? Întotdeauna în viață există un echilibru, o lege universală a compensației. Voi mă invidiați pe mine că sunt la mare, la soare, în Sardinia. Iar eu vă invidiez pe voi c-aveți la un click distanță eMAG-ul cu ale lui ainșpe feluri de bere pe care le poți comanda și primi direct acasă sau la easybox. C-așa funcționează Universul. 😊

Iar dacă n-aveți musai chef de bere (deși, pe căldura asta nu văd ce altceva ar putea intra) nu e ca și cum ați rămas fără opțiuni, dimpotrivă, găsiți la oamenii ăștia orice vă trece vouă prin cap. În materie de băuturi, desigur.