Sunt în aeroport (mă rog, în fața lui, c-am ieșit la o țigară). Fix lângă mine vorbește o duamnă foarte tare la telefon (nu duamna e foarte tare, ci nivelul decibelilor e mult prea sus).

Nfine, detalii, cert e că vorbește cu o anume Marcela pe care o roagă să vină s-o ia de la București.

N-am de unde să știu, dar e foarte posibil ca Marcela să-și fi manifestat curiozitatea întrebând-o ceva de genul: “Da’ tu nu plecai pă Italea, fată?” De ce vrei să vin să te iau?”

Altfel nu-mi pot explica de ce duamna i-a răspuns aproape urlând:

‐ Că n-a vrut curva aia de la ghișeu să mă lase să mă urc în avion fără test. (am citat exact)

Probabil ăsta a fost momentul în care Marcela și-a declinat competențele în această privință, că discuția cea răcnită s-a întrerupt brusc. Când am plecat de la țigară, duamna tocmai îl sunase pe nea Valerică. Da’ n-am mai stat să ascult, mă grăbeam, că pe noi ne-a lăsat în avion curva aia de la ghișeu.

Râdem și glumim, prieteni, dar vă dau cuvântul meu de onoare că la următoarea țigară încă o duamnă vorbea la telefon exact pe același subiect. Cum n-au lăsat-o în avion pentru că n-are certificat digital sau test covid. Ba mai mult, am auzit-o cu urechile mele când spunea că nu și-a făcut pentru că vor să se îmbogățească pe banii noștri (ăia cu testele, bănuiesc).

Asta e România reală, boșilor, nu bula noastră. România în care, după un an și jumătate de pandemie, există cetățeni care se prezintă la aeroport cu mâna-n fund, lucru care nu-i împiedică să fie convinși că n-au avut voie în avion pentru că “nu i-a lăsat curva aia de la ghișeu”.

Și toate astea în condițiile în care, din jumătate în jumătate de oră se anunța prin sistemul audio că se pot face teste PCR sau antigen și în aeroport. PCR-ul, cu eliberare de rezultat în minimum 6 ore, antigenul în 15 minute. Iar pe ruta Italia se acceptă și testele antigen. Analfabetism funcțional next level.

Gata, vă pup, am fugit la plajă.