Știu c-o să vină ca o lovitură pentru cei convinși că urmașii dacilor liberi sunt miezul din dodoașca universului, dar tristul adevăr este că după ce treci de granițele teritoriului carpato-danubiano-pontic, nu prea dă nimeni nicio ceapă degerată pe noi.
Dacă vă așteptați la poze, vă așteptați degeaba, că nu prea poți să faci poze de la volan. În primele două zile am programați câte 1300 de kilometri ca să pun distanță cât mai repede între mine și ținutul dacilor liberi. Am plecat dimineață la 6.30 din fața casei, am intrat în hotel la Graz […]
Mulțumesc pentru urările de ieri. Vă văd comentariile în timp real, să știți, doar că mi-e greu să vă răspund de la volan. 🙂 Acum, dacă citiți articolul ăsta, înseamnă că totul a mers bine, am reușit sa trec de granița de vest a României, iar la ora asta mă îndrept vijelios spre Marseille.
De când mă știu mi-am dorit s-o pot face. Sau, mă rog, nu chiar de când mă știu, dar cu siguranță din adolescență m-am gândit de nenumărate ori „cum ar fi?”. După care, deși m-am maturizat, tot n-am făcut-o. Evident, multă vreme nu mi-aș fi permis, iar atunci când în sfârșit mi-aș fi permis, întotdeauna […]
Am dat peste o mizerie de articol care nu putea să apară decât într-o mizerie de fițuică pe care nu știu cine o mai citește. Citiți-l pe tot, dacă aveți chef să vă enervați, eu o să vă las aici doar două fragmente.
Ce mai faceți? Ça va bien? Totul ok la dumneavoastră la Primărie? Oui? Ce tare! Je suis très heureux s-aud una ca asta. Dommage que nu pot să vă zic și eu același lucru.
Am avut ieri o zi foarte interesantă, deosebit de interesantă aș putea zice, după ce m-au sunat oamenii de la ENGIE și mi-au propus o experiență electrizantă de 24 de ore. Pe scurt, am avut la dispoziție o jucărie electrică de la Mercedes, pe care am luat-o încărcată full și numai bună de alergat, direct […]
În sălbaticii ani 90, Cezar, un amic de la Vâlcea, și-a deschis primul magazin de haine din oraș. Poate că mulți dintre domniile voastre nu-și mai amintesc, dar în anii ăia, dacă nu stăteai în București, nu prea aveai de unde să-ți cumperi haine. Încă existau, desigur, magazinele comerțului de stat, dar n-aveai cum să-ți […]
Pe vremea când capitala încă se mai refăcea după vizitele prietenoase ale minerilor, am locuit o vreme într-un cămin studențesc de fete. Se numea „Occidentului” și lumea spunea despre el c-a fost cândva spital de nebuni, după care bordel, iar acum e și una și alta. Ce-i drept, după câteva luni de stat acolo, n-am […]
Am dat întâmplător pe interneți peste chestia asta și-am râs cu zguduituri câteva minute: Bărbatul Pământului – Tabără de Dezvoltare pentru Bărbați. Ca să înțelegeți de ce, o să spicuim câte ceva din descrierea evenimentului:
Pentru c-ați fost cuminți și v-ați purtat frumos, meritați să vă dau eu vestea: e gata, copii, pandemia s-a încheiat. Nu, nu vă repeziți să căutați pe site-uri oficiale, am eu o sursă mult mai sigură: Piața 16 Februarie, Bucureștii Noi, Anno Domini 2021. Lasă că nu mai purta nici dracu’ mască în ditamai spațiul […]
