Auziți, am și eu o curiozitate. Dacă spun „practică agricolă”, voi știți despre ce e vorba?
Întreb pentru că vorbeam mai înainte cu copiii, cu fetele, și le povesteam cum ne luau pe noi câte 2-3 săptămâni, fără să ne întrebe dacă vrem sau nu, și ne duceau la cules de struguri sau de mere sau la scos de cartofi.
În fiecare toamnă, 2-3 săptămâni, în cele mai mіⴭеrе condiții. Stăteam câte 20-30 în barăci, mâncam ce apucam, dar mai mult nu mâncam decât opusul. Era un fel de fasting avant la lettre combinat cu keto.
Cât despre spălat, poate când ne întorceam din nou acasă, că era complet necunoscut conceptul de apă caldă în zonele în care ne duceau. Și să te speli toamna cu apă rece ca gheața nu era ceva ce să-ți dorești neapărat.
Nfine, voiam să zic că fetele habar n-aveau despre ce vorbesc și nu înțelegeau cum adică să te ia de acasă două săptămâni și să te ducă la muncă, fără măcar să te întrebe dacă-ți dorești ceva de genul.
De aia am simțit nevoia să vă întreb dacă știți ce e aia practică agricolă și dacă ați prins așa ceva.
Și dacă tot vă băgați să-mi răspundeți, poate îmi spuneți și care era practica agricolă (repet, dacă ați prins așa ceva) unde nu suportați să vă duceți.
Pentru că eu uram din tot sufletul să merg la cartofi. La struguri sau la mere mai era cum mai era, dar la cartofii ăia era ceva absolut îngrozitor.


Am fost norocoasa, am fost doar la mere si struguri si, mai mult de atit, fiind in proximitatea Iasiului, ne duceau si ne aduceau. Era frig cumplit cind mergeam in vie, dar macar ne intorceam acasa. Adevarat, ne intorceam la frigul si la frigiderul gol din case :). Dar macar pe alea le stiam.
Comentariu beton!18
Știu ce era, dar nu am prins, aveam 10 ani la revoluție. Știu de la mama, cu timpul au rămas la ea doar amintiri cu partea de lipsit de la școală, fușărit munca acolo, distrat cu colegii. Sigur nu erau condiții nici măcar decente.
Am prins viile de la Dăbuleni, dar și băgatul porumbului în hambarele partidului de la Malu Mare de lângă Craiova. Asta la liceu. În gimnaziu, mergeam la viile de la Galicea Mare
Doamne fereste! Mi-au povestit parintii, dar stiam de la ei ca ii duceau pe raza comunei sau aproape, noaptea o petreceau acasa, in patul lor. Asta si fiindca au crescut amandoi in mediul rural, banuiesc…
Eu am făcut practica la vie la Valea Călugărească (sunt din Ploieşti). Nici în prezent nu pot mânca strugure cu boabă mică, indiferent cât de gustoşi sunt. Luam pâine şi completam masa cu struguri. În liceu am mers în tabere PTAP – Câmpina, Strejnic şi Bucureşti.
PTAP … ce vremuri
Am prins varianta soft – luati cu autobuzul la 6.30 și aduși seara la 8. 4-6saptamani toamna la struguri și taiat de coceni, 4 săptămâni în primăvara la curățat copaci….
Cocenii erau teribili….
Comentariu beton!11
Și practica era luni-sâmbătă.ca sa ne plictisim 🙂
Si mai erau si tabere de munca, ceva similar cu Declaratie de dragoste, varianta hard. Pe cei de la liceele industriale ii duceau pe santier, in timpul vacantei de vara, minim 1 luna.
Toamna aveam cate o zi/luna cand ne duceau la curatat parcul. Cred ca asta era singura activitate cu adevarat placuta.
Off-topic, inainte de 23 august mergeam la scoala/liceu/primarie, unde ne adunau sa ne pregateasca pentru defilare
Mi-a ieșit pe nas, struguri și porumb, plus cea din armată, acolo morcovi, sfeclă și eternul porumb.
Ha ha!!! Pe noi ne duceau și în liceu, cred o zi pe săptămână! Cele mai urâțele au fost cele din primii doi ani de facultate! În ‘77, prima, la o fabrică de conserve din Ovidiu! Lucram în schimburi, 12 ore și 24 libere! Schimburile erau de la șase seara la șase dimineața (ceva rău) și apoi de la șase dimineața la șase seara! Mâncarea era oribilă și mâncam doar struguri cu paine! Misiunea noastră era să facem conserve de compot de struguri: stăteam pe niște lăzi, în fața noastră o tavă imensă cu ciorchini, o banda rulantă pe care veneau borcane goale în care cică trebuia să punem boabele pe mărimi🙈🙈 și o altă bandă pe care puneam borcanele pline! Nu vreți să știți ce conserve de compot de struguri au ieșit…ce bătăi cu boabe de struguri, mai ales în schimbul de noapte! Ah! Erau cu noi și profesorii ( universitari)!
PS: de atunci nu mai mănânc struguri!
Următorul an a fost la porumb! Altă porcărie!
Toate aceste practici agricole durau o lună!!!
Comentariu beton!12
Un proces tehnologic foarte bine automatizat si foarte steril.
Sint 1000000% ca strainii au cumparat aceasta fabrica, doar ca sa ne lase fara vestitul compot de struguri si ca sa fure toata tehnologia avansata.
Am fost la cules de struguri, mere și roșii, dar pe lângă oraș: plecam dimineața și ne întorceam seara. Într-o duminică, ne-au chemat la cules de porumb, dar nu m-au lăsat ai mei să merg, probabil pentru că era duminică. Ulterior, a trebuit să dau prima declarație pe propria răspundere referitoare la motivele absenței mele (aveam 12 ani 1989). Mari probleme am avut să scriu subsemnatul. Presupun că la porumb nu mi-a plăcut să merg.
Nu am mai prins, dar șțiu despre ce era vorba. Mama mergea la scos de cartofi la CAP în satele vecine. Am fost norocoasă, satul în care am copilărit nu a fost colectivizat, deh, sat de munte. Mergeam însă cu ai mei la scos de cartofi de pe tarlaua proprie. Jegul, frigul,mocirla erau îngrozitoare.
În schimb, am prins curățenia de primăvară din curtea și grădina școlii, precum și aranjatul grădinii cu flori. Stăteam în casa de lângă școală. Nici o prostie nu puteam să fac că aveam senzația că mă supervizează bunica nonstop.
Eu nu! Revolutia a venit cand eram in clasa întâi, dar fratele meu, cu 5 ani mai mare, da! Mergea la cules ardei gras si cartofi! Sambata, toata ziua, cu mancare de acasa ca altfel nu manca toata ziua! Avea ranita ca de soldat, facuse mama rost de ea de la Gărzile Patriotice! Si stiu ca venea si se schimba pe balcon atât de murdar era! Nu imi aduc aminte sa se fi dus săptămâni întregi probabil pentru ca totuși erau prea mici. Ce mi se pare delirant e ca nu erau duși la noi in județ. Părinții mei se plângeau de asta. Pentru ca tata lucra in agricultura si cunoaște efectiv pe toata lumea, s-ar fi simtit mai bine daca erau dusi la un CAP unde ar putea sa sune pe cineva sa aiba grija de el.Si imi mai aduc aminte de cineva, probabil verișoarele mamei, de mers la cules de frunze de dud, pentru viermii de mătase.
Ti-am scris pe Facebook. Pun si aici: „Astia mai „copti” (asa ca mine) au facut la greu practica agricola, in scoala generala (cei care eram la sat), la liceu si chiar in stagiatura din productie pana la revolutie. Am cules si sortat struguri de pe multe podgorii din Dobrogea. In scoala generala ne prindea sfarsitul lui octombrie la cules in viile din Murfatlar. Ne inghetau mainile pe foarfece diminetile. In liceu mergeam cu cazare, 2 saptamani sau chiar o luna uneori, in zona Ostrov. Iar in stagiatura, mergeam la cules/depanusat porumb, in sambata libera din luna sau uneori si in timpul saptamanii.”
Am prins, cum nu? Dar nu era cu naveta zilnica, ne duceau cu niste autobuze rablagite si mizere, plecam dimineata devreme si pe la 6-7 seara eram inapoi acasa. Stress maxim pe parinti cu pachetul de mancare, in perioada aia ajunsesem sa urasc zacusca, toti aduceam zacusca la pachet, cred ca am mancat milioane de sorturi de zacusca, ca faceam schimb intre noi.
Mergeam la rosii (45 de galeti mari sau 90 mici era norma, pe care nu prea reuseam sa o fac), la struguri si foarte putin la cartofi. Da, la cartofi era cel mai rau, ca puteau de lesinai, nu mai zic cum era sa-i alegi pe frigul ala si cand nimereai unii moi si zemosi….bleah, mi se strange stomacul si acum.
Luxul de lux era „la decapat ardei”, ca stateai pe scaune comod si scoteai cotoarele cu seminte din ardei, toata lumea isi dorea asta. Eu am fost o singura data si nu m-am bucurat de niciun lux ca am nimerit vreo 2 ardei iuti de mi s-au basicat degetele ca am pielea sensibila si am facut pe mine de usturime toata ziua, ca-n camp n-avea nimeni ce sa-mi dea de leac si nici urgenta nu eram considerata sa ma trimita cu careva la cabinet in comuna.
Deci da, am apucat practica agricola si am urat-o cu toata puterea.
Comentariu beton!13
La Suceava cartofii erau de bază. Mergeam doar de dimineață până seara. Era mereu umed, frig și noroi. Acasă nu aveam apă caldă pentru că faimosul CET era în revizie anuală, toată luna august în teorie…în practică chiar și toată luna septembrie. Era o plăcere să încerci să dai noroiul jos de pe tine spălându-te la lighean. Și practica dura chiar și 4 săptămâni, deși trebuiau să fie doar 2.
Liceul Sanitar Pitești, anii ’85 și ’86, practica agricolă timp de 2 săptămâni la struguri, la Ștefănești, 6 ore pe zi. În toamna 1987, clasa a 11-a, am făcut 7 (șapte) săptămâni înn sudul extrem al județului Argeș, la Bârla, la secerat coceni de porumb. Mulți dintre noi nu știau ce este o seceră. Plecam din Pitești la ora 7 și ne întoarcem la ora 21. Nu a lipsit nimeni, orice scutire medicală era raportată direct la tovarășul prim-secretar Zamfir, iar medicul respectiv era dat afară.
Sinistre timpuri, nu înțeleg ce văd unii de regretat când a fost frig, foame, umilința de ” a face rost” și „a te descurca”. Iar părinții mei au fost profesor și medic, am stat la țară în zonă necolectivizată și tot a fost groaznic.
Mere, prune, cartofi, porumb, sfecla. La cartofi era cel ai rau, ca treceau cu ranita a doua oara si noi trebuia sa culegem cartofii cat unghea. Daca ramanea ceva in urma, o luam cu totii de la capat. De mancat mai puteam sa mancam: o pruna, poate un mar. Cum pe noi „cadeau” livezile si holdele, ne duceam pe jos in fiecare zi, cate 5 -10 km, pe coasta, sau pur si simplu pe langa casa. Eram de fiecare data neagra de miserie. Ah, si la porumb ne taiam rau la maini.
Tu, pesemne, ai fost la Balcescu si faceai practica linga strand. Nu ati chiulit? 😬
Eu am mers doar la trandafiri, in rest era la atelier la scoala si acolo chiuleam mereu. Cred ca am mers de citeva ori in 4 ani si stergeam florile (frunzele) de praf.
In ultimul an eram cap de lista la absente, asa ca nimeni nu a mai fost exmatriculat, ca ar fi inceput cu mine si nu se putea, deh era tata prof in scoala… si respectat 😝
Ai scris greșit „Drăgășani”. 😀
😱 era cam oribil acolo.
Dom’le, am prins recoltarea de frunze de dud în cimitir la Piata Sudului. Organizat, cu clasa, cu învățătoarea ghid printre cruci si morminte.
Comentariu beton!11
Pentru viermi de mătase sau?
Da, pentru viermi de mătase. Sau, cel puțin, așa ni se spunea. Viermii erau găzduiți de laboratorul de chimie, dar mă indoiesc ca s-a recoltat vreodată vreun fir de mătase de acolo.
Probabil o altă măsură de tipul ”dacă-i ordin cu plăcere”.
Aoleu, mi-ai adus aminte de viermii de matase. In generala, in scoala era o incapere in care se cresteau viermi de matase. Pe noi ne puneau sa le dam de mancare frunze de dud. Era in incaperea aia o caldura bolnavicioasa si un miros dulceag oribil. Cand ieseau viermii si colcaiau pe mesele alea era horror. Nu stiam cum sa ies mai repede de acolo. Aveam 11-12 ani! Uitasem de spurcaciunile alea 🤮
Comentariu beton!12
In primul an de facultate am fost la Odobești la cules de struguri de vin. Dormitorul era in sala de ședințe a IAS-ului, adica eram 60 de fete in paturi suprapuse.
În schimb oamenii de acolo au fost super primitori: mâncare bună și in ultima seară am primit must și un coniac dumnezeiesc( ziceau că e vechi de 7 ani).
In anul doi am mers la Nazarcea, la cules de struguri de masă. Acolo refrenul a fost: Decane, bate-ne de vrei/ Da’ vino să ne iei. Duminica noi mergeam cu un autobuz la vie si treceam pe lângă crâșma satului plină de clienți.
Struguri, porumb și cireșe. Dar la cireșe ne-au dus doar o singură dată. Ca dacă duci 100 de țânci să-ți culeagă cireșe, nu prea rămâi cu mare lucru. 😂
La porumb era cel mai naspa, ca zgâriau tare frunzele.
Comentariu beton!14
Odata trecuta in clasa a V-a am inceput cu practica agricola. Fiind mai mici mergeam aproape de scoala, pe jos, pana la un centru de colectare si depozitare fructe si legume sa triem cartofi. Era placut pentru ca reuseam sa plecam acasa si cu ceva cartofi ascunsi prin buzunare, mancam prune uscate in cuptor (ce frumos mai mirosea in jurul acelor cuptoare) si ardei grasi – doamnele de acolo ne rasfatau cand vedeau ce mici si pofticiosi eram, iar practica dura doar pana la 12. Cand am trecut in clasele mai mari ne duceau la struguri. Crescand intr-o zona viticola nu era nevoie sa ne deplasam prea mult asa ca seara ne intorceam acasa. Imi aduc cu placere aminte doar de pauzele de pranz cand ne strangeam in grupuri si intindeam pachetele de acasa sa mancam impreuna si de discutiile in timp ce culegeam despre orice si mai nimic. Si desigur de bataiile cu struguri intre fete si baieti. Am fost o singura data la practica cu cazare dar am rezistat doar o noapte. Pur si simplu le-am zis ca prefer sa vin pe jos zi de zi decat sa dorm in baraca si sa mananc tocanita lor de cartofi.
Stiu ce e, nu am fost, pentru ca nascut in ’84, dar am mai prins niste urme de cules de tei sau plante medicinale sau frunze de dud, pe la inceputul anilor ’90.
In schimb am compensat cu munca la bunici, unde am avut ocazia sa fac de toate. :))))
am prins inclusiv 2 ani de liceu, dar cu plecat dimineața la 7-7,30 și întors seara la 18-19; aia cu deplasare a prins vărul meu, la struguri;
despre aia cu spălatu, cred că filează memoria; vîrsta sau ceva!? uneori (chiar des) ploua! pînă ieșeai din tarla…
am prins așa: popușoi, sfeclă, struguri/mere și… I.L.F. (intreprinderea de legume-fructe, pentru tinerei); abia acolo era horor din cauza aerului închis din halele de sortare; jack-pot-ul au fost 2 zile la ceapă; a treia zi am zis că noi nu intrăm, că ne-am săturat de ceapă putrezită sub unghii; am scăpat de pedeapsă că aveam colegi doi fii de directori importanți în oras; Vaslui ’88, ‘mi-aș plua în sufletu’ iubitorilor de ursia!!
Comentariu beton!15
ah, să și ilustrăm articolul, zic, tot pentru cei mai tineri:
Balanța, 1992, Lucian Pintilie
https://youtu.be/jKJEHQOLUSQ?si=doDRGfBci27NGt3g
Si inca cum am prins…
In gimnaziu doar in clasele a7a si a8a- dus si intors, la cules de struguri. Pe cei mai mici – din scolile de la oras- nu ii duceau. Copii din scolile din sate erau luati la practica agricola din clasa a5a.
In liceu tot la cules de struguri am fost uneori o luna, alteori 6 saptamani cu cazare la fermele respective. Nu era mare distanta fata de oras, se organizau parintii si veneau la 2 zile sa ne aduca mancare. Ce primeam la cantina era buna de aruncat. Tin minte ca intr-un an, eram intr-a 10a sau a 11a, era cazata la ferma vecina fata unei sef mare de partid (comunist, asta era inainte de ’89)- cel pe judet, care fusese numit recent. Tatal a venit la pranz si a vazut ce aveam in farfurii. Seara deja mancarea era comestibila si asa a ramas pana la sfarsitul practicii. Inutil sa va spun ca omul acela a fost inlocuit dupa doar cateva luni de la conducerea judetului. In anii urmatori nu a mai venit nimeni sa vada ce mancam.
Cazarea la ferme era asigurata in niste dormitoare mari, cu paturi metalice, eram acolo vreo 20, toate fetele din clasa. „paza si protectia” era asigurata de profesorii diriginti care erau cazati tot acolo. Pentru ei aveau niste camarute cat o batista. Cu totii stateam la ferma de luni dimineata pana sambata seara. Doar duminica nu lucram.
Daca vreun profesor avea masina personala, mai pleca seara acasa – sa se spele de obicei- si intotdeauna se intorcea dimineata urmatoare cu macar cateva pachete de mancare culese de pe la 3-4 parinti.
Mai faceam si practica in atelierul liceului, ca degeaba liceu de mate-fizica, motul judetului, cum mai povestea cineva, absolventii trebuiau sa iasa si cu meserie, asa ca subsemnata e si mecanic – sau asa ceva. Faceam tot felul de dracii acolo, pileam tevi dar mai ales faceam inventarul sertarelor cu scule. Practica asta se facea cate doua saptamani in trimestrele 1 si 2 si o luna in trimestrul 3- terminam scoala pe 15 iulie. Din fericire am avut un maistru, om cu mult bun simt si cu capul pe umeri, facea lucrarile care trebuiau predate cu cei cativa baieti mai priceputi si lucra si el cot la cot cu ei, iar pe noi ne lasa sa facem ordine, inventare si foarte important intr-a zecea si a 12a ne lasa- pe toti- sa invatam. Cum aveam 6 ore zilnic – as spune ca a contat- tinand cont ca absolut toti am intrat la facultate.
Comentariu beton!17
Da, ne duceau in scoala generala pe la sere la cules de rosii, capsune, etc. Hehe, ne pregateau pentru viitor. Acum este un cartierul Dem Radulescu acolo unde erau serele, parca au facut si un Lidl acolo. Cartierul pare ca creste de fiecare data cand mai ajung prin Valcea, fiindca ajung cam rar. Pe mine m-a prins revolutia in cls a 9a, liceul era tehnologic (Energetic sau Nr. 3 in Rm. Valcea). In loc de practica in atelierele liceului, ne trimiteau la cules de mere la Ionesti, cu cazare cu tot. Cazare in locatii de zilieri, cu saltele putrezite si plosnite. Chiar si cand reuseam sa fac rost de scutire medicala, nu stateam acasa, ca nu se auzise de carantina. Tot trebuia sa fii prezent undeva. Daca nu in livada, atunci la reparat de ladite pentru fructe.
Clasa a VIII-a. Cartofi și morcovi, pe toate câmpurile de pe lângă Brașov. Și cum acolo era raiul cartofilor…Muream de frig, pe ploaie…. Mai aduceam acasă câțiva cartofi, cu frica să nu ne prindă, că ne-ar fi exmatriculat. Fmm ălora de plâng de dorul comunismului
Hello Andreea! Eu de la Scoala 12 , Brasov ! Tot cartofi si morcovi, ba si sfecla , pe noi ne adunau la gara Bartolomeu,dimineata devreme, ne urcau in tren si ne duceau catre Codlea sau catre Feldioara. Se imparteau saci din panza de sac, manusi de bumbac (daca aveam noroc) . Cartofii eru deja scosi de tractoare , trebuia sa ii detasezi de radacini, frunze, resturi… morcovii la fel, reci , uzi, unii putrezi altii inghetati. Sfeclele erau ca niste grenade , dar mult mai grele. Un Vis. Si nu se mergea ca la plimbare, trebuia sa aduni in mod alert, doi copii la fiecare sac, mers pe randul de cartofi si adunat tot. Baietii mai bagau si ceva bolovani, sa traga la cantar. Imi amintesc cum miroseau sacii aia uzi, care erau precis reciclati, la cum aratau. Pe manusi se aduna lutul, se faceau varfurile degetelor ca niste labute de gecko, cu ventuze de pamant. Si da, ploaia aia , care intra prin haine .ca de, Goretex pe vremea aia nix. Ajungeam acasa dupa o zi din aia uzi pana la chiloti, clantanind de frig, cu mainile rosii . Nici nu vreau sa ma gandesc cum a fost pentru fetele mai sensibile , ca sa duci dureri menstruale sau renale in paralel cu „munca patriotica”. Te citez cu FMM , tot alora care habar nu au cu ce se mananca. Daca aveai ce.
Hm … Și eu tot prin împrejurimile Brașovului. Cât mă căznesc tot nu-mi vine în minte vreo zi cu ploaie. Ceva friguleț da, dar întotdeauna am ajuns uscat acasă.
Un cartof doi mai treceam, am fost singurul din clasă care a reușit să strecoare o varză odată, dar în autobuz un coleg a tot ciugulit din ea – când am descoperit cum își strecura mâna am fost atât de surprins că nici nu m-am putut supăra. Era un câmp unde adăsta un miros înnebunitor de mărar iar apa la robinet puțea direct a mărar. Sunt din naștere din ăia ce lasă totul neconsumat pe masă dacă adie cât de cât a mărar.
Eram tânăr, eram între prieteni, parcă nici nu era așa rău. În liceu am prins în mână mere, sfeclă și porumb. Apoi am urcat o treaptă: în armată, căpșuni! Iar în primii doi ani de facultate: Teremia – struguri. Acum, uitându-mă înapoi îmi amintesc doar de lucrurile haioase, deși, cum bine spune Mihai, apă caldă, căldură, canci! Îmi amintesc că le priveam ca o salvare: nu tu teme, nu tu cursuri, în sfârșit ieșim din cazarmă… Au fost, s-au dus. Cum spuneam: eram tineri, nimic rău nu ni se putea întâmpla
Cu siguranţă!!!! La liceu am prins practică la fabrica de conserve Refacerea şi la fermă la copilit roşii (!!!). În facultate pe noi ne duceau mai mult la porumb, mediciniştii erau mai fericiţi, pentru că mergeau la struguri. În ultimul an de facultate am prins chiar o practică de o lună în care ne-au cazat într-o şcoală părăsită, unde făceam baie în lighean, (căsătoriţii au fost duşi la condiţii mai bune) şi pe lângă porumb am fost fericiţi să culegem şi mere cu nişte beţe lungi, care am uitat cum se numeau. Ca profesor, am fost des cu elevii mei la depozit de cartofi şi chiar la cules de jir pe dealurile de lângă Petroşani. Faine vremuri 😀 😀 😀
Aveam 10 ani în ’89, clasa a IV-a. Am fost la cules de mazăre, undeva pe lângă Caracal. Nu mai rețin câte zile am fost, dar rețin că aveam în spatele nostru un supraveghetor, comunist veritabil, care ne zorea mereu. Cred că am mai fost de câteva ori în parc să facem curățenie.
Cum sa nu! 2 ani: a noua si a zecea! Ambele dati la struguri, pe undeva prin Valea Calugareasca, in conditiile alea infecte de care zici, cu mancarea aia mai bine lipsa. Atat ca mancam struguri, normal, si colegii de la tara veneau cu ustensile pt facut must…cea mai mare distractie cand exploda un bidon de plastic de 3 sau 5 litri (erau alea din polietilena, patratoase, care semanau cu canistrele de benzina, nu aveam sticle de plastic transparente, ca acum).
Cu conflicte cu localnicii, ca mai fugeam la discoteca si se lasa cu deranj ca le stricam ploile cu frumusetile locului.
Cu conflicte cu unii profesori care aveau pretentii cretine de la noi in ce priveste norma – erau securistii de serviciu, bucurosi ca au si ei control asupra cuiva.
Dar eram tineri si veseli, spuneam bancuri si faceam prostii…nah…
Da, din păcate, am prins.
Și liceu, și facultate.
La liceu la cartofi, la facultate la sortat ceapă, în Berceni. 🙂
Am 50 de ani, am prins practica agricolă toată școala generală.
Am mers la cartofi, sfecla și cel mai des la depanusat porumb. Într-un an am mers lângă Medgidia la cules de piersici, dar la ce spor aveam la mâncat, cred ca am făcut mai mult paguba decât am cules.
Numai ca noi mergeam zilnic, cu autobuzele, ne luau noaptea-ne aduceau noaptea, cu 3-4 straturi de haine pe noi, pline de noroi.
Ceva oribil!
Copiii mei tot nu inteleg de ce făceam munca pe care normal o face o batoză. Ai mei au mers la plantat copaci și tot li s-a părut ceva de groază de jeg. 🙄
Daa, am prins cules de cartofi, porumb, rosii, in liceu, apoi sfecla furajera in armata, a fost horror. Ne aduceau cu autobuzele si ne „uitau” pe camp, ne trimiteu o cisterna cu mancare de fasole si apa in marmide (pun pariu ca nu multi stiu acest termen) de la vreo unitate militara din apropierea acelui teren care trebuia cules…
Am fost inca din scoala primara la practica:
– la cules cirese
– la cules piersici
– la cules caise
– la cules struguri
– la cules rosii. O data am fost uitati la km buni de localitati fara apa
– la adunat cartofi, de scos ii scotea tractorul cu plugul
– la depanusat stiuleti de porumb
– la sortat stolonii de capsuni
– la jumulit mazare
– la taiat buruienile din sfecla ca venea ceasca
– de vreo 2 ori la prasit la porumbi
– la cules de capsuni, unde nu am pus nimic in ladita, am mancat tot, de m-am cufurit pe camp, intr-un sant, in drum spre casa
– detasare 2 saptamani la cules de mere in lunca Dunarii, se mituiau profesorii si dadeam dicoteca cu un casetofon rusesc in fiecare seara, eram cred vreo 150-200 liceeni clasa 11
In unica noapte în care am dormit la cazare am prins și eu „discoteca” din dormitorul băieților și mai mult din curiozitate am ieșit și noi fetele să vedem ce se întâmplă. Dansam cu toți pe la 10 noaptea în pijamale pe acordurile lui Modern Talking.
Îs curios ce ar răspunde sugeraniștii și georgiștii, mai ales cei mai tineri care nu au prins practica asta. Și eu am ratat-o la mustață, însă la fel ca armata, nu-mi pare rău că nu le-am experimentat.
In clasa a IX-a si a X-a eram la singurul liceu din Bucuresti, cred, care ducea elevii la practica agricola. Avantajul era ca mergeam la ca scoala, plecam dimineata la liceu, de unde ne luau autobuzele si ne aduceau dupa-masa tot acolo, deci noptile le dormeam acasa. Practica asta avea loc toamna, la sortat cartofi si doar vreo zi sau 2 am fost dusi si vara, la cules cirese.
Noua ne placea, mergeam in gasca, ba chiar si cu alte clase, ceea ce marea entuziasmul in functie de ochiadele pe care le schimbam.
Cei care am crescut la sat toată viața noastră până la 15 sau 17 ani depinde de când ai venit pe lume(înainte de începutul școli sau după) am fost într-o continuă practică agricolă după ore, plus ca în fiecare toamnă nu scăpăm de cules de porumb în așa zisa practică agricolă școlară, mai mergeam uneori la cules de mere la vreo 15 km de localitatea în care am crescut însă mergeam dimineața și ne întorceam seara, aia era considerată de mulți dintre noi o favoare, mâncai mere pe săturate și mai aduceai și acasă, de la cules de porumb te întorceai doar cu tăieturi pe mâini și pe brațe și o oboseală, mai era la noi în sat un fel de practică forestieră aș spune, plantat de puieți, aia era mai rară de la școală și mai deasă la cererea pădurarilor în schimbul lemnelor pentru iarnă pe care le aduceam acasă toamna, sau chiar iarna depinde când rămâneai fără, deci da, am plantat și destui arbori.
Cum să nu! Mai întâi, în liceu – cea mai nasoală, toamna, la începutul şcolii: la cartofi, la usturoi – absolut oribil, erau nişte hangare uriaşe, pline cu legume împuțite care trebuiau sortate. N-am să uit în veci mirosul de usturoi stricat, să aibă parte de el toți nostalgicii ăia fierți pă Nea Nicu!
Apoi a urmat „practica” din anul I de facultate – la struguri, la Cochirleni, lângă Cernavodă. A fost parfum, mai ales că era toată Universitatea strânsă acolo şi am avut ocazia să ne cunoaştem mai bine, hehehe… nici nu mai conta că dormeam în nişte grajduri rearanjate ca nişte dormitoare de campanie – n-aveam de niciunele, dar nu mai era nimeni ca noi. Cu normă de nu mai ştiu câte găleți de struguri pe zi, desigur!
Prins,la greu,Din clasa a Cincea de la gimnazială , liceu, armată și facultate am tras ca un sclav pe plantațiile lui Ceașcă și Leana,pe caniculă,ploie și ninsoare hingherit de secretarii de partid comunist, mârlănia și proști,de șefii de ferme și de țărănimea cooperatistă.Sunt curios maimuțele lui Guru cu gura plină de sugeranisn, cât ar rezista,o zi, două,!?? În cât timp le iese din cap nostalgia băgată în capul ( ăla gol) de părinți și bunici.???
Cea mai nasoala, pentru mine, era sfecla de zahar. Am facut la tara prin clasele 5-7. Ne luau in remorcile de la tractor, trebuia sa curatam sfecla de frunze cu niste cutite mari sau la cules de porumb. Vremea fiind cam ca acum, frig, noroi. Muream de frig. Inca am un semn pe aratatorul de la mana stanga, ca l-am nimerit in loc de frunze. Clasa a 8-a am facut-o la oras, a fost o idee mai soft: ne-au dus la rosii, daca nu ma insel. Intr-a 9-a am fost la rosii, pe la Zimnicea.
Din clasa a cincea, în fiecare toamnă mergeam la adunat de cartofi. Ne luau dimineața de la școală cu un autobuz și ne vărsau pe tarla, apoi, pe seară, ne aduceau acasă.
Când am mai crescut, am făcut parte din echipa de băieți care, cu furcile, dădeam foc la vrejuri după ce erau adunați cartofii. Asta era cea mai faină treabă, dar alergai câmpuri întregi de dimineața până seara. Găseam cartofi rămași, îi aruncam în foc și apoi, la prânz, aveam și cartofi copți.
O singură dată am prins o zi de scos morcovi. Cred c-am venit portocaliu de acolo, la câți am mâncat.
Primăvara ne mai scoteau la silozuri, la sortat cartofii buni de cei stricați… Un miros și o senzație!
Din când în când am mai prins adunat rapiță și buruieni din lanurile de cartofi și adunat pietre de pe pășune. Asta cu pietrele a fost genială. După ce le-am adunat de pe prima pășune, ne-am dus mai departe, pe următoarele. La întoarcere, pe prima pășune toate pietrele erau înșirate și marcau terenul de fotbal al minorității care locuia în zonă.
Înălțător, cum am spus!!!
Îmi amintesc frigul, noroaiele, praful și munca cu gălețile de cartofi și sentimentul de a fura și duce acasă câțiva cartofi la sfârșitul fiecărei zile. Mie nu-mi trebuiau neapărat căci tata era maistru la un liceu și era toată ziua pe câmp de unde se descurca, dar simțeam că ajut familia și aduceam și eu doi-trei „din ăia mari”. <>
Am prins detoate! Struguri, mere, cartofi, tutun, frunze de dud pentru viermii de mătase!!! In vara dintre clasa noua și a zecea am fost la mere și piersici, m-am întors cu niște păduchi de toată frumusețea 😁😁 vremuri frumoase, ce să zic 😄😄
Hell yeah! Încă din clasa a VIII-a. Cartofi, morcovi, varză și mere. Acum aud că se și stătea în bărăci. Nu mi s-a întâmplat niciodată asta, plecam dimineața și reveneam întotdeauna după masă.
În clasa X-a a trebuit să vină antrenorul să ‘discute’ cu diriginta care refuza să accepte scutirile că făceam antrenamente și vroia să mă exmatriculeze. Cred că abia 5 minute a durat discuția. N-am fost exmatriculat și nu s-a mai auzit nimic.
În clasa a IX-a ne-am întors obsedant 4 zile pe același teren să curățăm de orice cartof și cartofel. Cred că fusese dăruită profilor recolta.
Io mi-s mai tinerica, asa ca aveam 11 ani la Revolutie. Nu am apucat mirobolantele vacante agricole. Barbata-miu, care avea de 2 ori mai multi ani atunci, cam da (si are destule povesti).
Cat priveste pustoaicele tale, nu au cum sa inteleaga, ca-s normale la cap si nu are sens ce (ni) se facea. Asa cum americanii mei nu inteleg cand le zic ca nu se gaseau portocale decat cateva zile in jurul Craciunului, ca nu erau la magazin. Si astia replica: „ah, OK, pai te duci la alt magazin” (ca ei au impresia ca-i ca la ei, daca nu e la ACME, e la ShopRite, fir-ar sa le fie de norocosi, care nu s-au nascut in Romania 🙁
Comentariu beton!12
Or avea ei portocale dar noi aveam prune din care facem magiun de Crăciun.
Aha, acum am înțeles de ce treaba asta cu practica îmi e oarecum străină și știu de ea doar din povestirile altora. Pentru că pe copiii mei nu i-a prins practica ca și în cazul tău @ Dojo din cauză de vârstă, iar pe mine, tot din cauză de vârstă dar pe invers, nu m-a prins practica pentru că încă nu începuse nebunia ceaușista cea mai rea când eram eu elevă. Dar, ca ingineră la o instituție importantă din București, am făcut muncă ”voluntară” obligatorie la un depozit de pe la capătul cartierului Bucureștii Noi unde, toți colegii, specialiști în electricitate am stat în frig chirciți lângă movilele de cartofi sa ii sortam după mărime și calitate. Și erau murdari si era frig în halele alea deschise și murdare, iar drumul până acolo trebuia făcut schimbând două linii de tramvai hodorogit si care ”se retrăgea la depou” când așteptând la nesfârșit în stații abia așteptai să ajungi acasă murdar si înghețat de frig.
Chiar nu știu de ce era necesar sa facem noi treaba aceea, dar ne conformam, nimeni nu se revolta…. Ce făcuseră din noi partidul unic si securitatea! 🙁
Da, incepand din clasa a V-a. De regula toamna, la mere pentru ca exista o livada relativ aproape de scoala generala si cartierul unde locuiam.
Vara am prins doar intre treapta I si inceputul clasei a IX-a, trebuia vreo 2 saptamani la cirese dar am fost vreo 2 zile, dupa aceea m-am imbolnavit.
Am mai fost ocazional si la: sfecla de zahar, porumb, prune, morcovi. Nu era asigurat niciun transport, fiecare mergea cu ce putea (a se citi pe jos), erau niste km fata de domiciliu, zilnic. Cine avea (nu prea multi) mai mergea cu bicicleta sau cu transportul in comun (morcovii erau langa un aeroport de ex.). Se zicea ca suntem platiti (dar toti banii ii va primi scoala), in realitate cred ca o singura data prin clasa VIII-a am primit cativa lei. Nici acum nu stiu daca aia nu au fost de fapt doar un fel de „extra-bonus” pentru cantitatea „record” de mere stransa de clasa noastra in acea „campanie”.
In clasele VII-VIII am mai facut si practica intr-o sectie de montaj dintr-o fabrica, 3 ore pe saptamana, tot anul scolar. Si asta a fost o experienta in sine.
Facultatea si armata de dupa am facut-o dupa ’89 deci fara „munci agricole”.
Din păcate, am prins! În clasa a V-a, la Jimbolia, am mers la cules de roșii. Toată lumea avea găleată în dotare! Tot acolo, mergeam la cules frunze de dud pentru viermii de mătase. M-am mutat cu părinții în Moldova, la Onești, unde am mers la cartofi, porumb, struguri, prune, măceșe. La măceșe era oribil! Îți distrugeai hainele, mâinile! Am două amintiri care mă bântuie, legate de sinistra practică agricolă! Prima: într-a șaptea, la cartofi, am plecat acasă cu vreo patru cartofi mai mari în geantă, mândră că pot aduce și eu ceva acasă! Tovarășul profesor însoțitor ne-a controlat pe toți și ne-a aruncat cartofii în râu. A doua: în a opta ne duceau la practică în remorca unui tractor, cât se poate de înghesuiți. La o curbă, remorca s-a răsturnat. Imaginați-vă activarea planului roșu pe vremea lui Ceaușescu. Mulți au ajuns în spital cu fracturi, tăieturi (sticlele de apă din sacoșe s-au spart). Unei colege de clasă i-a intrat un ciob mare în pulpa piciorului. Ia ghiciți cine a mers apoi toată toamna cu autocarul la practică!
”am plecat acasă cu vreo patru cartofi mai mari în geantă, mândră că pot aduce și eu ceva acasă! Tovarășul profesor însoțitor ne-a controlat pe toți și ne-a aruncat cartofii în râu.”
Obediența unora era îngrozitoare. Cum să iei patru cartofi din avutul obștesc, al poporului. Azi iei un cartof și mâine furi un bou. Nu se face așa ceva, tovarăși.
Am prins de toate. Cind ne duceau cu cazare, mizeria era de nedescris. Mincarea era bună că tăiau porci ca sa ne poată hrăni. Amintirile sint frumoase, totuși.
Practică agricolă la struguri sau pomi fructiferi, unde mai puteai sta la umbră și să mănânci niște fructe? Lux curat, bă nene! Eu, din județ de cartofi, am făcut doar pe câmp, din clasa a 5-a până în clasa a 9-a. Erau două stiluri de lucru: la normă, adică 40 de găleți mici sau 20 de găleți mari, sau luatul brazdei între picioare și înaintat până la capătul tarlalei, unde ne roteam și o luam înapoi. De prisos să spun că le detestam pe amândouă. Permanent stăteau cu ochii pe noi profesorii și CAP-istii ca să nu ducem cartofi acasă. Ce-i drept, ne și distram: coceam cartofi în jar pe care îi mâncam direct din cenușă sau prindeam șoareci să le speriem pe fete. Acum să nu mai văd șoarece, dar la vârsta aia nici minte multă nu prea aveam. Chiar m-au și mușcat lighioanele, mă mir că nu am făcut vreo infecție, nu țin minte să fi avut vaccin anti-tetanos pe atunci. Cât despre mijloacele de prim-ajutor? Hei, eram în anii 1985 – 1989, mai ușor cu slăbiciunile astea capitalist-decadente!
Chiar m-am porcăit pe internet cu nostalgicii epocii, mulți de o vârstă cu mine, dar niciunul nu a răspuns afirmativ dacă și-ar fi lăsat copiii de 11-12 ani pe câmp în condițiile în care am fost noi.
La revenirea în școală, începea altă alergătură, eram în urmă cu materia și profesorii trăgeau de noi să recupereze.
Că tot m-am pornit, mai zi aici că am primit și niște bani în fiecare an, cam 50 – 80 de lei pentru cca. 3 săptămâni. Cel mai mult m-am ofticat (dar rău de tot, și acum mă trec dracii când îmi amintesc) când în clasa a 9-a școala a reținut banii ca să cumpere difuzoare pentru sala de festivități, motivarea fiind că „tot pentru voi sunt”. Era toamna lui 1989, aveam 14 ani și îmi voiam banii, mi se rupea grav de sala de festivități. Faptul că peste 2 luni a venit revoluția (sau ce o fi fost) nu m-a consolat cine știe ce.
Cules de struguri.
Navetă zilnică.
Nu știu voi, dar noi eram și plătiți. Mi-am luat o minge de 35.
ăăă, cred că ce zici tu cu plata era în timpul vacanței de vară. Era cu totul altceva.
Nu, în practica ceea de la începutul anului școlar.
O ho! Chiar multa…
La cules de porumb, de struguri și de sfecla(noiembrie, pământul înghețat și noi la fel). Nu ai idee cat „ne bucuram”!!!!
Vremuri cică fericite!
Cel mai rău era la cartofi și la sfeclă.
Și în armată ne-au dus la munci agricole.
Am făcut ,, munci agricole,, și când lucram la CFR. În fiecare toamnă timp de câțiva ani mergeam la cartofi și porumb. Plecam pe întuneric dimineața și ne întorceam seară. Zi de zi, câteva săptămâni! Țin minte și acum frigul crunt din unele zile! De muncă nu mai spun că aveam și ,, normă,, de făcut iar eu eram tare slăbuță!
Mai, domnu’ Aurelian, văz ca cea mai mare parte a prietenilor tăi cititori suntem trecuți de prima tinerețe. Sper să nu te pună necuratul să începi să scrii de diclofenac și prostată mărită, că nu te mai citesc.
Revenind, eu, personal, am amintiri plăcute din practica la cartofi. Plecam dimineața cu autobuzul și ne întorceam seara. Dar niciodată fără 10-20 de cartofi aleși pe sprânceană. Cei mai gustoși cartofi prăjiți mâncați vreodată au fost aia furați (pardon, găsiti pe jos) cu mana noastră.
Și mai căram la școală ziare, sute de ziare și ne mai duceau la cules de castane. Știi ce tari sunt castanele când te lovesc, atunci când te bați cu ele? Amuzante amintiri…
Da, am prins. În clasa a 8-a la cules de mere, apoi, în cei 4 ani de liceu, la cules de struguri. Nu am stat în barăci, podgoria era la 5 minute de internat. În primul an la struguri, ne-au anunțat că vom fi plătiți și am muncit pe rupte. La final, am semnat în tabelul de plată că sumele intră în fondul școlii. Așa că anul următor am aplicat principiul „, voi vă faceți că ne plătiți, noi ne facem că muncim”.
Io sunt din 71. Am fost dus cu forța la cules de măceșe prin generală dar era o singură zi organizată de școală și cam atât. Mno, probabil noi pe la munte, nu prea aveam ce culege ca să meargă bine construirea socialismului.
În armată, nu am fost o zi la cules de ceva. Probabil norocul meu a fost că am fost repartizat la pompieri în Sighetul Marmației unde nu prea aveai ce să culegi pentru că ăia aveau doar prune&fân și când se coceau prunele își dădeau foc unii la alții la clăile de fân și era muncă în zadar să-i ajuți.
Aveam 12 ani la revoluție și eram în clasa a 6- a. Am fost la practica 3 sezoane, ca să zic așa. Clasa a 5-a toamnă si primăvară si a 6-a toamnă. Depănușat porumb-toamnă, pus paie sub frunzele de căpșuni și cules căpșuni primăvară. Astea și zilele in care in vacanțe munceam să facem zile la CAP, pentru părinți. La ,, selector”- gen puneam cu găleata grâul într-o drăcie care selecta grâul de neghina. La lopătat la grâu- ca să nu facă mucegai. La toate, plecat dimineața și venit seara. Nu mai zic că CAP-ul era peste drum de casa mea (a părinților de fapt). Eram ca acasă la CAP. Era in fostul conac al unor boieri care au plecat in străinătate la colectivizare. (Povesti ale bunicii, în serile când nu aveam ce să facem altceva). In prezent, conacul s-a dărăpanat, mai taiau ai mei iarba, că veneau serpii peste ei ( nu se stia nimic de proproetari) In urma cu un an a luat cineva cu promisiunea să refacă conacul. Părinții s-au dus unul după altul ( 2024 și 2026) casa a rămas nelocuita, ne strângem să facem pomeni, nu pentru că am fi noi felete, 3 la număr, fierte pe pomeni dar ne place să ne întâlnim acolo.! Hai că am plecat de la practică și am ajuns departe!
Norocoasă, n-am prins agricultura pentru că erau niște colegi abonați și se mergea la silozul de cartofi/ceapă undeva în Voluntari cred sau pe acolo, oribil miroseau când se întorceau de acolo. În schimb îmi amintesc de adunat frunze de dud și în sectorul 1 nu prea erau duzi, mușețel, castane și ghinde 🤦 era lună parcul Bazilescu după ce treceau toți elevii pe acolo. Da, tabere de PTAP cred că erau obligatorii iar după erau Gărzile patriotice 🤭 și obligatoriu mergeam în poligon la trageri. Ah, mai aveam normă de borcane, maculatură și încă ceva, nu-mi mai amintesc.
Mai draga, nu stiu ce era asa neplacut la cules cartofi. Cred ca nu ai fost la cules rosii. Cel mai des la rosii am fost. Cartofii erau lux pe langa rosii; o activitate chiar curata. Mai ales ca rar gaseai cate unul stricat pe care nici nu il puneai in sac. In schimb la rosii te murdareai de numa’. Si trebuia sa le adunam pe toate, chiar si pe cele alterate. Nu ramanea coaja de rosie in urma. Si, daca imi amintesc bine, fiecare mergea la cules cu „recuzita” personala(o galetusa de 5L).
Intr-un an, pe la sfarsit de octombrie, ne-au scos de la cursuri sa mergem in Insula Mare la depanusat porumb. Singura distractie era ca treceam zilnic Dunarea cu bacul. Dar sa stai pe loc pe gramada de stiuleti si sa depanusezi inghetand de frig…nu era nicio distractie.
In alt an, tot pe sfarsit de octombrie, daca nu chiar inceput de noiembrie, am fost scosi de la cursuri si dusi(zilnic) la o fabrica de conserve legume-fructe ca sa curatam legumele care urmau sa intre in productie. Undeva afara, printre halele de productie, erau box-paletii cu legume si noi curatam la ele tot stand locului si inghetand. Intr-o zi a fost asa de frig incat nu ca ne inghetasera mucii la nas(mainile, oricum, nu le mai simteam), dar iti ingheta inima in tine. Crunt a fost de frig. Si muncitoarelor li s-a facut mila de noi si numai ce le-am vazut iesind afara cu borcane de 800g aburinde; ne-au adus ceai de zahar ars. Asa ne-am incalzit si noi putin.
Nu mai spun ca la activitatile astea extrascolare ale noastre, profesorii stateau si ne supravegheau si noi, copii sub 14 ani, munceam si caram la saci de cartofi. Profesorii se comportau ca in descrierea din Morometii la inceputul secerisului: mai fumau o tigara, mai masurau terenul cu piciorul de la un coleg la altul. Cam asta toata ziua. La plecare, elevii erau verificati constiincios in plase ca nu cumva sa se invete hoti. Dar profesorii scapau de control si isi incarcau plasele, pe alese direct de la sursa. Scapau de stat la coada la aprozar. Da, trebuiau recompensati ca si sa stai toata ziua degeaba si sa tragi din tigara poate fi obositor, daca nu stresant.
Recaș. Evident, cules struguri. După două zile am renunțat sa mai mâncăm struguri fiindcă tigarile de lux pe care la fumam (Carpați fără filtru) aveau un gust dulceag dupa struguri. Eram doar fete, băieții noștri erau la Canal, deh, le-a trebuit politehnica.
Am prins doar 3 ani, practica de toamnă, la noi in zonă era doar adunatul prunelor sau al porumbului.
Două săptămâni de chin, pe vreme ploioasă, dar din fericire ne întorceam după masa acasă
Am fost la cules de mere pentru colhozul satului, dar mai încoace și nu țin minte să fi fost atât de rău. Nu stăteam peste noapte, nici nu am fi avut unde. Pentru noi era o șansă de a scăpa de lecții, pentru că nu ne băteam tare capul chiar să culegem mere. O făceam mai mult de fațadă.
Am prins și vremurile în care duceam săptămânal frunze de dud la școală, mergeam în practică agricolă la cules de struguri, cu cazare în conacele din zona Chitorani–Valea Călugărească, transformate în dormitoare, sau eram trimiși la siloz să sortăm ceapă.
La ultima practică la struguri, n-am mai rezistat. A doua zi am fugit acasă, pe jos, peste dealuri, 20 de kilometri. Fără telefoane, fără GPS, doar cu dorința de a ajunge acasă.
Ce vremuri! Nu știu câtă agricultură am învățat, dar sigur am rămas cu niște amintiri pe care nu le voi uita niciodată.
Eu nu am prins , dar știu de la maica mea cum ii duceau peste zi la sere in zona Clujului și seara o petreceau acasă. Unii erau duși la muncă la câmp sau la grajduri. Pe vremuri mai erau grajduri de vaci , bivoli , cai și porci in zona, respectiv ferme de pui ..acum nu prea mai sunt . Eu am cunoscut doar munca la tara la bunici pe timp de vara … respectiv în livada la cules de fructe (mere, pere, piersici, cireșe, prune) ..ne plăteau in bani și în fructe și în livada puteam manca la fructe cate vroiam / cate puteam ..că la un moment dat te săturai ..dar au fost vremuri faine ..mai ales bătăile cu fructe in livada ..sau cu apa la izvoare
Conceptia autoritatilor vremii se poate deduce din acest dialog spumos din filmul Casatorie cu repetite dintre dna primar, de obicei si secretarul partidului din localitate, si noul profesor de …muzica: https://youtu.be/6rBGt_FaKxg?t=2590
cam asa era cu practica agricola. ce conta ca vrei sa devii un amarat de medic, trebuia sa stii ce inseamna sa culegi…porumb, sa scoti…cartofi sau sfecla din pamant…
nenorocitii dreaq
Ooo, dar ce-am mai prins! Eu am facut liceul in Sibiu si in fiecare toamna eram luati pe sus si dusi in tabere agricole, cate doua saptamani. Le-am incercat pe toate: mere, struguri, dar si porumb si cartofi. La ultimele doua era horror (ne murdaream ca porcii, ne era frig si foame). Nici la cules de mere si struguri nu era mai breaza treaba, dar macar acolo mai si mancam ceva. Si sa va mai zic ca dintr-una din taberele astea agricole m-am pricopsit si cu raie, de la saltelele infecte pe care dormeam …. Cat am mai tras dupa, nu vreti sa stiti! Cand ne-am intors in Sibiu (eu am stat la camin) m-au bagat de urgenta la „izolator”, unde, de 3 ori pe zi trebuia sa ma ung cu o crema pe corp (f urat mirositoare!) si tot de 3 ori pe zi trebuia sa-mi fac dus cu apa RECE, pt ca apa calda nu exista. Groaznice amintiri!😪
La școala/liceul pe care le-am urmat (în București) nu s-au organizat astfel de „tabere” agricole recreative, dar din când în când se ieșea la un picnic la centrul de sortare a cartofilor din Chiajna. Puțea înfiorător, cum și-au amintit și alții pe aici. Diriginta noastră începea să vomite numai când ne apropiam de locul faptei. Apropo de munca patriotică, eram în școala generală, deci aveam sigur sub 14 ani, când ne-au scos să vopsim gărdulețul care se instalase de-a lungul Dâmboviței, pe Splai. Urma să vină Ceașcă în vizită sau așa ceva și era zor mare. De unde să știm noi să dăm cu pensula, niște copii? Erau disperați activiștii, ne mânau ca pe oi, hai, mai repede, mai repede! Toate comentariile de mai sus ar trebui strânse undeva și vârâte pe gât nostalgicilor. PS: Acum ceva vreme, când i-am spus unui nepot că învățam și sâmbăta, s-a zbârlit tot, cum așa ceva?
Pentru sadicii care au organizat bătaia de joc numită practică agricolă trebuie ca există un cazan cu smoală anume, fix în fundul iadului! Alături de alt cazan, în care se odihnesc pentru veșnicie toți cei care le au cântat în strună. Alte cazane, tot cu smoală clocotită, îi așteaptă pe suveraniștii analfabeți de și iau lumină de pe tiktok și pe cei asemenea lor!
Doar așa se vor echilibra toate.
Am crescut în Ilfov, care atunci nu era Ilfov pur și simplu, ci sectorul agricol Ilfov!
Am făcut practică din clasa I, în fabrica de conserve și pe câmp, până în ultimul an de liceu, când s a ntâmplat mascarada din ‘89. Am săpat niște rânduri interminabile de porumb, l am udat cu cana (sistemul de irigații performant inventat de o minte bolnavă!), l am cules și apoi am tăiat cocenii uscați. Am sortat cartofii buni de cei stricați, impuțiți și scofleciți, intr un siloz întunecat, fără aer, fără apă, zeci, sute de ore. Am fost transportați spre câmp în niște remorci infecte, ca animalele, fără să și pună cineva problema securității noastre. Iarna, la minus grade, eram obligați să facem săptămâni întregi de practică în fabrica de conserve, lustruiam borcane cu diverse, lipeam etichete, de multe ori conținutul borcanelor (gem, tocană de legume etc) era înghețat bocnă. Nu puteam lucra cu mănuși, alunecau borcanele și ne obligau să le plătim. Le ambalam în lăzi căptușite, plecau în Africa, România exporta cantități impresionante de conserve în timp ce noi aveam alimentarele goale. Sau, eventual, la discreție: creveți vietnamezi. Și vânzătoarele pline de aur, prețioase și gomoase. Dar asta i altă poveste…
Am amintiri despre trimestre școlare în care numărul săptămânilor de practică depășea numărul celor de carte. Recuperam cumva? Sigur, ne plăteau părinții meditații. Cei care erau mai conștienți, ceilalți… Pentru ca la treaptă și la bac nu ne ntreba nimeni dacă am făcut toată materia în clasă. O făceam acasă, cu profesorii pe care îi aveam și în liceu…
Nici acum nu am uitat: nici frigul teribil din fabrica de conserve, nici zăduful îndurat la sapă. Sau statul cu capul în jos la cules de mazăre, roșii, pământul de sub unghii de la culesul cartofilor. Scutirile medicale obținute de copiii turnătorilor…
Nimic n am uitat. Să fie toată umilința și bătaia de joc de capul cui a gândit un asemenea sistem!
Iar proștilor care cred că atunci a fost mai bine: de binele ăla să aveți parte, voi și ai voștri!
Nenea Mișu, lasă tu practica agricolă, că aia-i oțet de mere pe lângă ce-am pățit eu…
Luat de-acasă două săptămâni, dus într-un internat și pus să repete de ne venea rău la toți pentru nu știu ce spectacol omagial cu pionieri, în onoarea știți voi cui… fără telefon (ai noștri habar n-aveau unde eram), aproape nemâncați, unii ca pantofi cu două numere mai mici… fi-r-ai tu să fii, nea nicule și țațo leano!
Le-am prins din clasa a V-a până într-a XII-a. Cea mai lungă în clasa a IX-a, 4 săptămâni, fix a doua zi după ce am primit manualele. De obicei la păpușoi (Roman – Neamț). Mergeam dimineața câțiva kilometri, în coloană câteva sute de elevi, uneori cu cântece patriotice. Atunci am prins gustul la orice fără filtru, la vodka cristal/săniuța, vinuri (ce aveau părinții prin boxă). Atunci m-a ghicit viitorul prof de chimie că sunt as la obiectul lui, când le dădeam la fete să miroase flori cu permanganat de potasiu. Am mai mers și la cartofi o dată sau de două ori. O săptămână am făcut-o la fasole păstăi. Nasol că trebuia să stai pe vine să culegi. Până am realizat prima lădiță cu buruieni la fund și un strat subțire de păstăi verzi deasupra. Pontatorul o cântărea și scăpam cu norma făcută.
Și toată munca patriotică a culminat cu 2 luni, într-a XI-a pe șantierul național al tineretului la Motru. Chiar în mai-iunie 1989. Făceam carte 3 săptămâni și una „atelier”. Ne-au comasat două trimestre și au ieșit 2 luni de șantier. Am stat într-un sătuc cu colibe de carton, câte 8 în cameră. Podea de lut, ne creșteau ciuperci în colțurile camerelor. O singură dată am prins duș cu apă caldă când ne-au dus la o ieșire din mină, la Drăgășani. Venind înapoi la cazare a trecut un tren cu cărbune și ne-a înnegrit pe loc. În rest, ne spălam câte doi cu apă rece turnată unul altuia în cap cu casca de miner.
În satul ală erau numai condamnați penal la locul de muncă pentru fapte mici. Video, pornache, bișniță. Dar a fost frumos. Ne-au și plătit. Salariu de miner necalificat, vreo 1800 de lei, din care au scăzut stricăciunile la barăci. Am plecat cu 1200 de lei acasă. O pereche de pantofi și restul bere.
Am mai prins 2 săptămâni de „carte” înainte de vacanță, dar nu am mai mers în clase decât dacă era absolut necesar pentru vreo notă. Stăteam în curtea liceului cu casetofon, chitări și gagici care admirau brigadierii bronzați stil maieu. Evident, 10 la purtare pe cele două trimestre, ceea ce nu prea am mai avut. nici în trecut, nici în viitor.
Am început a XII-a cu practică și păpușoiul a explodat în decembrie ’89.
Studentă fiind la Timișoara, ne-au dus la cules de struguri intr-o comuna pe granița cu Yugoslavia. Când am coborât din tren, ne-au luat buletinele, locația viei era un loc , pare-se, cu multe tentative de trecere a frontierei ! Dormeam în cămara șvabului, fost proprietar, naționalizat, se vedeau barele de atârnat cârnații! Asistenții ne numărau cu devotament comunist coșurile strânse și ne amenințau cu puncte scăzute la nota la examen dacă nu făceai numărul cerut! Nu glumesc!
Am fugit de câteva ori fără nici un document înapoi la Timișoara, singura sursă de apă, cișmeaua din mijlocul curții!
Seara dădeau drumul la câini, să vadă dacă nu cumva unuia i s-a făcut să părăsească țara și regimul pe care unii il idealizează în cel mai cretin mod!
Am fost la cartofi si sfecla furajera in liceu, cu 2 randuri de 1km de fiecare elev. Sobolani, nema apa, program de la 7 dimineata la 5 dupa-masa.
Daca lipsea cineva, randurile alea trebuiau facute de cei prezenti.
Pana nu se „inspecta” munca facuta, nu se putea pleca din camp.
In armata ne-au dus la porumb, la scos manual cioatele ramase dupa ce au trecut cu combina si au recoltat stiuletii. Asta in anii ’90!
Am bagat cateva zile pana cand intr-o zi a venit ploaia si ne-a facut ciuciulete ca am stat vreo 6 ore in ploaie mocaneasca in camp. A doua zi jumatate erau raciti rau (era cam in perioada asta, inceput de noiembrie).
In scoala generala era mai usor, doar norma de castane, musetel, tei si melci primavara si toamna iar trimestrial era si cota pentru reciclare de hartie, borcane si sticle, fier si alte metale, ca plastic nu prea era pe vremea aia.
La toti astia „nostalgici” dupa vremurile alea le-as lua bilet doar dus in Coreea de Nord. Sa comenteze acolo in plua mea ca aia merita!
E adevarata vorba aia cu „copacul libertății trebuie împrospătat din când în când cu sângele patrioților și al tiranilor”, ca cei mai multi uita sau nu stiu ce e lipsa libertatii.