Auziți, am și eu o curiozitate. Dacă spun „practică agricolă”, voi știți despre ce e vorba?
Întreb pentru că vorbeam mai înainte cu copiii, cu fetele, și le povesteam cum ne luau pe noi câte 2-3 săptămâni, fără să ne întrebe dacă vrem sau nu, și ne duceau la cules de struguri sau de mere sau la scos de cartofi.
În fiecare toamnă, 2-3 săptămâni, în cele mai mіⴭеrе condiții. Stăteam câte 20-30 în barăci, mâncam ce apucam, dar mai mult nu mâncam decât opusul. Era un fel de fasting avant la lettre combinat cu keto.
Cât despre spălat, poate când ne întorceam din nou acasă, că era complet necunoscut conceptul de apă caldă în zonele în care ne duceau. Și să te speli toamna cu apă rece ca gheața nu era ceva ce să-ți dorești neapărat.
Nfine, voiam să zic că fetele habar n-aveau despre ce vorbesc și nu înțelegeau cum adică să te ia de acasă două săptămâni și să te ducă la muncă, fără măcar să te întrebe dacă-ți dorești ceva de genul.
De aia am simțit nevoia să vă întreb dacă știți ce e aia practică agricolă și dacă ați prins așa ceva.
Și dacă tot vă băgați să-mi răspundeți, poate îmi spuneți și care era practica agricolă (repet, dacă ați prins așa ceva) unde nu suportați să vă duceți.
Pentru că eu uram din tot sufletul să merg la cartofi. La struguri sau la mere mai era cum mai era, dar la cartofii ăia era ceva absolut îngrozitor.
Am fost norocoasa, am fost doar la mere si struguri si, mai mult de atit, fiind in proximitatea Iasiului, ne duceau si ne aduceau. Era frig cumplit cind mergeam in vie, dar macar ne intorceam acasa. Adevarat, ne intorceam la frigul si la frigiderul gol din case :). Dar macar pe alea le stiam.
Știu ce era, dar nu am prins, aveam 10 ani la revoluție. Știu de la mama, cu timpul au rămas la ea doar amintiri cu partea de lipsit de la școală, fușărit munca acolo, distrat cu colegii. Sigur nu erau condiții nici măcar decente.
Am prins viile de la Dăbuleni, dar și băgatul porumbului în hambarele partidului de la Malu Mare de lângă Craiova. Asta la liceu. În gimnaziu, mergeam la viile de la Galicea Mare
Doamne fereste! Mi-au povestit parintii, dar stiam de la ei ca ii duceau pe raza comunei sau aproape, noaptea o petreceau acasa, in patul lor. Asta si fiindca au crescut amandoi in mediul rural, banuiesc…
Eu am făcut practica la vie la Valea Călugărească (sunt din Ploieşti). Nici în prezent nu pot mânca strugure cu boabă mică, indiferent cât de gustoşi sunt. Luam pâine şi completam masa cu struguri. În liceu am mers în tabere PTAP – Câmpina, Strejnic şi Bucureşti.
Am prins varianta soft – luati cu autobuzul la 6.30 și aduși seara la 8. 4-6saptamani toamna la struguri și taiat de coceni, 4 săptămâni în primăvara la curățat copaci….
Cocenii erau teribili….
Și practica era luni-sâmbătă.ca sa ne plictisim 🙂
Si mai erau si tabere de munca, ceva similar cu Declaratie de dragoste, varianta hard. Pe cei de la liceele industriale ii duceau pe santier, in timpul vacantei de vara, minim 1 luna.
Toamna aveam cate o zi/luna cand ne duceau la curatat parcul. Cred ca asta era singura activitate cu adevarat placuta.
Off-topic, inainte de 23 august mergeam la scoala/liceu/primarie, unde ne adunau sa ne pregateasca pentru defilare
Mi-a ieșit pe nas, struguri și porumb, plus cea din armată, acolo morcovi, sfeclă și eternul porumb.
Ha ha!!! Pe noi ne duceau și în liceu, cred o zi pe săptămână! Cele mai urâțele au fost cele din primii doi ani de facultate! În ‘77, prima, la o fabrică de conserve din Ovidiu! Lucram în schimburi, 12 ore și 24 libere! Schimburile erau de la șase seara la șase dimineața (ceva rău) și apoi de la șase dimineața la șase seara! Mâncarea era oribilă și mâncam doar struguri cu paine! Misiunea noastră era să facem conserve de compot de struguri: stăteam pe niște lăzi, în fața noastră o tavă imensă cu ciorchini, o banda rulantă pe care veneau borcane goale în care cică trebuia să punem boabele pe mărimi🙈🙈 și o altă bandă pe care puneam borcanele pline! Nu vreți să știți ce conserve de compot de struguri au ieșit…ce bătăi cu boabe de struguri, mai ales în schimbul de noapte! Ah! Erau cu noi și profesorii ( universitari)!
PS: de atunci nu mai mănânc struguri!
Următorul an a fost la porumb! Altă porcărie!
Toate aceste practici agricole durau o lună!!!
Am fost la cules de struguri, mere și roșii, dar pe lângă oraș: plecam dimineața și ne întorceam seara. Într-o duminică, ne-au chemat la cules de porumb, dar nu m-au lăsat ai mei să merg, probabil pentru că era duminică. Ulterior, a trebuit să dau prima declarație pe propria răspundere referitoare la motivele absenței mele (aveam 12 ani 1989). Mari probleme am avut să scriu subsemnatul. Presupun că la porumb nu mi-a plăcut să merg.
Nu am mai prins, dar șțiu despre ce era vorba. Mama mergea la scos de cartofi la CAP în satele vecine. Am fost norocoasă, satul în care am copilărit nu a fost colectivizat, deh, sat de munte. Mergeam însă cu ai mei la scos de cartofi de pe tarlaua proprie. Jegul, frigul,mocirla erau îngrozitoare.
În schimb, am prins curățenia de primăvară din curtea și grădina școlii, precum și aranjatul grădinii cu flori. Stăteam în casa de lângă școală. Nici o prostie nu puteam să fac că aveam senzația că mă supervizează bunica nonstop.
Eu nu! Revolutia a venit cand eram in clasa întâi, dar fratele meu, cu 5 ani mai mare, da! Mergea la cules ardei gras si cartofi! Sambata, toata ziua, cu mancare de acasa ca altfel nu manca toata ziua! Avea ranita ca de soldat, facuse mama rost de ea de la Gărzile Patriotice! Si stiu ca venea si se schimba pe balcon atât de murdar era! Nu imi aduc aminte sa se fi dus săptămâni întregi probabil pentru ca totuși erau prea mici. Ce mi se pare delirant e ca nu erau duși la noi in județ. Părinții mei se plângeau de asta. Pentru ca tata lucra in agricultura si cunoaște efectiv pe toata lumea, s-ar fi simtit mai bine daca erau dusi la un CAP unde ar putea sa sune pe cineva sa aiba grija de el.Si imi mai aduc aminte de cineva, probabil verișoarele mamei, de mers la cules de frunze de dud, pentru viermii de mătase.
Ti-am scris pe Facebook. Pun si aici: „Astia mai „copti” (asa ca mine) au facut la greu practica agricola, in scoala generala (cei care eram la sat), la liceu si chiar in stagiatura din productie pana la revolutie. Am cules si sortat struguri de pe multe podgorii din Dobrogea. In scoala generala ne prindea sfarsitul lui octombrie la cules in viile din Murfatlar. Ne inghetau mainile pe foarfece diminetile. In liceu mergeam cu cazare, 2 saptamani sau chiar o luna uneori, in zona Ostrov. Iar in stagiatura, mergeam la cules/depanusat porumb, in sambata libera din luna sau uneori si in timpul saptamanii.”
Am prins, cum nu? Dar nu era cu naveta zilnica, ne duceau cu niste autobuze rablagite si mizere, plecam dimineata devreme si pe la 6-7 seara eram inapoi acasa. Stress maxim pe parinti cu pachetul de mancare, in perioada aia ajunsesem sa urasc zacusca, toti aduceam zacusca la pachet, cred ca am mancat milioane de sorturi de zacusca, ca faceam schimb intre noi.
Mergeam la rosii (45 de galeti mari sau 90 mici era norma, pe care nu prea reuseam sa o fac), la struguri si foarte putin la cartofi. Da, la cartofi era cel mai rau, ca puteau de lesinai, nu mai zic cum era sa-i alegi pe frigul ala si cand nimereai unii moi si zemosi….bleah, mi se strange stomacul si acum.
Luxul de lux era „la decapat ardei”, ca stateai pe scaune comod si scoteai cotoarele cu seminte din ardei, toata lumea isi dorea asta. Eu am fost o singura data si nu m-am bucurat de niciun lux ca am nimerit vreo 2 ardei iuti de mi s-au basicat degetele ca am pielea sensibila si am facut pe mine de usturime toata ziua, ca-n camp n-avea nimeni ce sa-mi dea de leac si nici urgenta nu eram considerata sa ma trimita cu careva la cabinet in comuna.
Deci da, am apucat practica agricola si am urat-o cu toata puterea.
La Suceava cartofii erau de bază. Mergeam doar de dimineață până seara. Era mereu umed, frig și noroi. Acasă nu aveam apă caldă pentru că faimosul CET era în revizie anuală, toată luna august în teorie…în practică chiar și toată luna septembrie. Era o plăcere să încerci să dai noroiul jos de pe tine spălându-te la lighean. Și practica dura chiar și 4 săptămâni, deși trebuiau să fie doar 2.
Liceul Sanitar Pitești, anii ’85 și ’86, practica agricolă timp de 2 săptămâni la struguri, la Ștefănești, 6 ore pe zi. În toamna 1987, clasa a 11-a, am făcut 7 (șapte) săptămâni înn sudul extrem al județului Argeș, la Bârla, la secerat coceni de porumb. Mulți dintre noi nu știau ce este o seceră. Plecam din Pitești la ora 7 și ne întoarcem la ora 21. Nu a lipsit nimeni, orice scutire medicală era raportată direct la tovarășul prim-secretar Zamfir, iar medicul respectiv era dat afară.
Sinistre timpuri, nu înțeleg ce văd unii de regretat când a fost frig, foame, umilința de ” a face rost” și „a te descurca”. Iar părinții mei au fost profesor și medic, am stat la țară în zonă necolectivizată și tot a fost groaznic.
Mere, prune, cartofi, porumb, sfecla. La cartofi era cel ai rau, ca treceau cu ranita a doua oara si noi trebuia sa culegem cartofii cat unghea. Daca ramanea ceva in urma, o luam cu totii de la capat. De mancat mai puteam sa mancam: o pruna, poate un mar. Cum pe noi „cadeau” livezile si holdele, ne duceam pe jos in fiecare zi, cate 5 -10 km, pe coasta, sau pur si simplu pe langa casa. Eram de fiecare data neagra de miserie. Ah, si la porumb ne taiam rau la maini.
Tu, pesemne, ai fost la Balcescu si faceai practica linga strand. Nu ati chiulit? 😬
Eu am mers doar la trandafiri, in rest era la atelier la scoala si acolo chiuleam mereu. Cred ca am mers de citeva ori in 4 ani si stergeam florile (frunzele) de praf.
In ultimul an eram cap de lista la absente, asa ca nimeni nu a mai fost exmatriculat, ca ar fi inceput cu mine si nu se putea, deh era tata prof in scoala… si respectat 😝
Ai scris greșit „Drăgășani”. 😀
Dom’le, am prins recoltarea de frunze de dud în cimitir la Piata Sudului. Organizat, cu clasa, cu învățătoarea ghid printre cruci si morminte.
Pentru viermi de mătase sau?
Da, pentru viermi de mătase. Sau, cel puțin, așa ni se spunea. Viermii erau găzduiți de laboratorul de chimie, dar mă indoiesc ca s-a recoltat vreodată vreun fir de mătase de acolo.
Probabil o altă măsură de tipul ”dacă-i ordin cu plăcere”.
Aoleu, mi-ai adus aminte de viermii de matase. In generala, in scoala era o incapere in care se cresteau viermi de matase. Pe noi ne puneau sa le dam de mancare frunze de dud. Era in incaperea aia o caldura bolnavicioasa si un miros dulceag oribil. Cand ieseau viermii si colcaiau pe mesele alea era horror. Nu stiam cum sa ies mai repede de acolo. Aveam 11-12 ani! Uitasem de spurcaciunile alea 🤮
In primul an de facultate am fost la Odobești la cules de struguri de vin. Dormitorul era in sala de ședințe a IAS-ului, adica eram 60 de fete in paturi suprapuse.
În schimb oamenii de acolo au fost super primitori: mâncare bună și in ultima seară am primit must și un coniac dumnezeiesc( ziceau că e vechi de 7 ani).
In anul doi am mers la Nazarcea, la cules de struguri de masă. Acolo refrenul a fost: Decane, bate-ne de vrei/ Da’ vino să ne iei. Duminica noi mergeam cu un autobuz la vie si treceam pe lângă crâșma satului plină de clienți.
Struguri, porumb și cireșe. Dar la cireșe ne-au dus doar o singură dată. Ca dacă duci 100 de țânci să-ți culeagă cireșe, nu prea rămâi cu mare lucru. 😂
La porumb era cel mai naspa, ca zgâriau tare frunzele.
Odata trecuta in clasa a V-a am inceput cu practica agricola. Fiind mai mici mergeam aproape de scoala, pe jos, pana la un centru de colectare si depozitare fructe si legume sa triem cartofi. Era placut pentru ca reuseam sa plecam acasa si cu ceva cartofi ascunsi prin buzunare, mancam prune uscate in cuptor (ce frumos mai mirosea in jurul acelor cuptoare) si ardei grasi – doamnele de acolo ne rasfatau cand vedeau ce mici si pofticiosi eram, iar practica dura doar pana la 12. Cand am trecut in clasele mai mari ne duceau la struguri. Crescand intr-o zona viticola nu era nevoie sa ne deplasam prea mult asa ca seara ne intorceam acasa. Imi aduc cu placere aminte doar de pauzele de pranz cand ne strangeam in grupuri si intindeam pachetele de acasa sa mancam impreuna si de discutiile in timp ce culegeam despre orice si mai nimic. Si desigur de bataiile cu struguri intre fete si baieti. Am fost o singura data la practica cu cazare dar am rezistat doar o noapte. Pur si simplu le-am zis ca prefer sa vin pe jos zi de zi decat sa dorm in baraca si sa mananc tocanita lor de cartofi.
Stiu ce e, nu am fost, pentru ca nascut in ’84, dar am mai prins niste urme de cules de tei sau plante medicinale sau frunze de dud, pe la inceputul anilor ’90.
In schimb am compensat cu munca la bunici, unde am avut ocazia sa fac de toate. :))))
am prins inclusiv 2 ani de liceu, dar cu plecat dimineața la 7-7,30 și întors seara la 18-19; aia cu deplasare a prins vărul meu, la struguri;
despre aia cu spălatu, cred că filează memoria; vîrsta sau ceva!? uneori (chiar des) ploua! pînă ieșeai din tarla…
am prins așa: popușoi, sfeclă, struguri/mere și… I.L.F. (intreprinderea de legume-fructe, pentru tinerei); abia acolo era horor din cauza aerului închis din halele de sortare; jack-pot-ul au fost 2 zile la ceapă; a treia zi am zis că noi nu intrăm, că ne-am săturat de ceapă putrezită sub unghii; am scăpat de pedeapsă că aveam colegi doi fii de directori importanți în oras; Vaslui ’88, ‘mi-aș plua în sufletu’ iubitorilor de ursia!!
ah, să și ilustrăm articolul, zic, tot pentru cei mai tineri:
Balanța, 1992, Lucian Pintilie
https://youtu.be/jKJEHQOLUSQ?si=doDRGfBci27NGt3g
Si inca cum am prins…
In gimnaziu doar in clasele a7a si a8a- dus si intors, la cules de struguri. Pe cei mai mici – din scolile de la oras- nu ii duceau. Copii din scolile din sate erau luati la practica agricola din clasa a5a.
In liceu tot la cules de struguri am fost uneori o luna, alteori 6 saptamani cu cazare la fermele respective. Nu era mare distanta fata de oras, se organizau parintii si veneau la 2 zile sa ne aduca mancare. Ce primeam la cantina era buna de aruncat. Tin minte ca intr-un an, eram intr-a 10a sau a 11a, era cazata la ferma vecina fata unei sef mare de partid (comunist, asta era inainte de ’89)- cel pe judet, care fusese numit recent. Tatal a venit la pranz si a vazut ce aveam in farfurii. Seara deja mancarea era comestibila si asa a ramas pana la sfarsitul practicii. Inutil sa va spun ca omul acela a fost inlocuit dupa doar cateva luni de la conducerea judetului. In anii urmatori nu a mai venit nimeni sa vada ce mancam.
Cazarea la ferme era asigurata in niste dormitoare mari, cu paturi metalice, eram acolo vreo 20, toate fetele din clasa. „paza si protectia” era asigurata de profesorii diriginti care erau cazati tot acolo. Pentru ei aveau niste camarute cat o batista. Cu totii stateam la ferma de luni dimineata pana sambata seara. Doar duminica nu lucram.
Daca vreun profesor avea masina personala, mai pleca seara acasa – sa se spele de obicei- si intotdeauna se intorcea dimineata urmatoare cu macar cateva pachete de mancare culese de pe la 3-4 parinti.
Mai faceam si practica in atelierul liceului, ca degeaba liceu de mate-fizica, motul judetului, cum mai povestea cineva, absolventii trebuiau sa iasa si cu meserie, asa ca subsemnata e si mecanic – sau asa ceva. Faceam tot felul de dracii acolo, pileam tevi dar mai ales faceam inventarul sertarelor cu scule. Practica asta se facea cate doua saptamani in trimestrele 1 si 2 si o luna in trimestrul 3- terminam scoala pe 15 iulie. Din fericire am avut un maistru, om cu mult bun simt si cu capul pe umeri, facea lucrarile care trebuiau predate cu cei cativa baieti mai priceputi si lucra si el cot la cot cu ei, iar pe noi ne lasa sa facem ordine, inventare si foarte important intr-a zecea si a 12a ne lasa- pe toti- sa invatam. Cum aveam 6 ore zilnic – as spune ca a contat- tinand cont ca absolut toti am intrat la facultate.
Da, ne duceau in scoala generala pe la sere la cules de rosii, capsune, etc. Hehe, ne pregateau pentru viitor. Acum este un cartierul Dem Radulescu acolo unde erau serele, parca au facut si un Lidl acolo. Cartierul pare ca creste de fiecare data cand mai ajung prin Valcea, fiindca ajung cam rar. Pe mine m-a prins revolutia in cls a 9a, liceul era tehnologic (Energetic sau Nr. 3 in Rm. Valcea). In loc de practica in atelierele liceului, ne trimiteau la cules de mere la Ionesti, cu cazare cu tot. Cazare in locatii de zilieri, cu saltele putrezite si plosnite. Chiar si cand reuseam sa fac rost de scutire medicala, nu stateam acasa, ca nu se auzise de carantina. Tot trebuia sa fii prezent undeva. Daca nu in livada, atunci la reparat de ladite pentru fructe.
Clasa a VIII-a. Cartofi și morcovi, pe toate câmpurile de pe lângă Brașov. Și cum acolo era raiul cartofilor…Muream de frig, pe ploaie…. Mai aduceam acasă câțiva cartofi, cu frica să nu ne prindă, că ne-ar fi exmatriculat. Fmm ălora de plâng de dorul comunismului
Eram tânăr, eram între prieteni, parcă nici nu era așa rău. În liceu am prins în mână mere, sfeclă și porumb. Apoi am urcat o treaptă: în armată, căpșuni! Iar în primii doi ani de facultate: Teremia – struguri. Acum, uitându-mă înapoi îmi amintesc doar de lucrurile haioase, deși, cum bine spune Mihai, apă caldă, căldură, canci! Îmi amintesc că le priveam ca o salvare: nu tu teme, nu tu cursuri, în sfârșit ieșim din cazarmă… Au fost, s-au dus. Cum spuneam: eram tineri, nimic rău nu ni se putea întâmpla
Cu siguranţă!!!! La liceu am prins practică la fabrica de conserve Refacerea şi la fermă la copilit roşii (!!!). În facultate pe noi ne duceau mai mult la porumb, mediciniştii erau mai fericiţi, pentru că mergeau la struguri. În ultimul an de facultate am prins chiar o practică de o lună în care ne-au cazat într-o şcoală părăsită, unde făceam baie în lighean, (căsătoriţii au fost duşi la condiţii mai bune) şi pe lângă porumb am fost fericiţi să culegem şi mere cu nişte beţe lungi, care am uitat cum se numeau. Ca profesor, am fost des cu elevii mei la depozit de cartofi şi chiar la cules de jir pe dealurile de lângă Petroşani. Faine vremuri 😀 😀 😀