Cum necum, am mai reușit să văd niște filme și seriale. Nu-s foarte multe, dar am zis că dacă tot le-am văzut, să fac efortul să vă spun și vouă despre ele. Mai ales despre cele pe care trebuie să le evitați cu maximă celeritate.

👉 In Bruges – film, Netflix

Da, știu că e foarte vechi, dar eu nu-l văzusem deși auzisem că e bun. Well, nu că e bun, este extrem de bun. Rar de tot mi se întâmplă ca la același film să mă emoționez, să stau în tensiune, dar să și râd cu lacrimi. Ei bine, la „In Bruges” le-am reușit pe toate trei. Doamne Dumnezeule ce actor e Colin Farrell ăsta, ce rol reușește să facă.

Ce să mai, dacă nu l-ați văzut ar cam fi cazul. Vi-l recomand înaintea oricărui alt film sau serial din recomandările de azi.

👉 Odată pentru totdeauna – film, Netflix

De fiecare dată când văd câte un film românesc despre care îmi spun că nu se poate mai cringe de atât, vine cinematografia românească și mă pocnește peste ceafă ca să-mi revin la realitate: ba se poate, coaie.

Cu greu poate fi imaginat ceva mai cringe decât „Odată pentru totdeauna” ăsta. Filmul se vrea un fel de dramă a unui regizor de succes care se luptă de ani de zile cu depresia și cu atacurile de panică. Un subiect extrem de ofertant și actual, ați putea zice. Dar ce folos dacă tot ce reușesc oamenii ăia de pe ecran este să fie la limita penibilului și să te facă să vrei să-l oprești din zece în zece minute.

E foarte prost scris și extrem de slab jucat. Și când zic „extrem de slab” sunt delicat. Pot înțelege, până la un punct, că e un film în care apar și diverși cetățeni care nu sunt actori de profesie, dar ce naiba să mai zic și când îi văd p-ăia care sunt actori de meserie că joacă la fel de slab?

Pe scurt, niciunul dintre toți ăia de pe ecran nu reușește să te facă să-l crezi. Or în capul meu ăsta este unicul scop al unui actor, indiferent unde performează, pe scenă sau pe ecran. Dar nu e cazul să mă credeți pe cuvânt, puteți să-i dați play și ne mai auzim noi după.

👉 The Most Hated Man on the Internet – documentar, Netflix

Well, dragii mei, ăsta aste unul dintre cele mai bune documentare pe care le-am văzut în ultima vreme. Vă spun scurt subiectul, că nu e spoiler, oricum îl aflați și din sinopsis. În Statele Unite, un băiat, pe numele lui Hunter Moore, are ideea „genială” să facă un site de revenge porn: isanyoneup.com. Sunteți la curent cu terminologia, da? Adică un site unde poți să postezi fotografii sau videouri cu subiecții aflați în ipostaze sexy sau porno.

Iar partea cea mai tare este că la ora când se întâmpla asta, în State nu exista vreo lege federală care să interzică așa ceva. Nu ca acum ar exista (ține de fiecare stat în parte legiferarea fenomenului), dar la ora aia era haiducie curată.

Documentarul prezintă modul în care mama uneia dintre fetele ale cărei fotografii sunt urcate pe mizeria aia de site se luptă până reușește să-l bage în pușcărie pe Hunter Moore. Și să-i desființeze site-ul. Sfatul meu e să vă uitați la el. Iar dacă aveți copii aflați la vârsta la care au acces la internet sau la care pot înțelege despre ce e vorba, să le recomandați să se uite.

Poate vor înțelege mai multe decât atunci dacă le explicați voi că nu-ți faci niciodată poze sexy cu telefonul, nici măcar dacă n-ai de gând să le trimiți nimănui. Și nici nu lași pe altcineva să-ți facă, chiar dacă în momentele alea fierbinți pare o idee bună. Ne de alta, dar la un moment dat se poate dovedi că n-a fost.

👉 Eye For An Eye – film, Netflix

Aideplm, cât de mult mi-a plăcut filmul ăsta. Băi, cinematografia spaniolă e într-un mare fel. Dacă reușești să sapi printre milioanele de producții gen telenovelă, ai ocazia să dai peste bijuterii ca „Quien a hierro mata” (ăsta e titlul original).

Un fost boss din lumea drogurilor ajunge la bătrânețe într-un cămin de bătrâni. Iar la cămin are grijă de el un asistent al cărui frate a murit de la o supra-doză procurată fix de la oamenii celui pe care-l îngrijește. De aici încolo, totul o ia razna. Nu, nu vă spun mai multe, o să vă zic doar că n-o să știți când trec cele aproape două ore ale filmului.

👉 The Trial / Il Processo – serial, Netflix

Hmmm, e oleacă tras de păr, dar mie mi-a plăcut. Dacă am stat eu să văd toate cele opt episoade, înseamnă că m-a prins. Deși nițel de tot m-am mai strâmbat pe alocuri, a mers, a intrat. Plus că m-a făcut să-mi doresc să merg să văd Mantova. Are serialul ăsta niște cadre exterioare atât de mișto, de acolo din Mantova, încât e posibil să fac ceva în sensul ăsta chiar acum în toamnă.

Nu pot să vă spun despre ce e vorba. Evident, după cum probabil v-ați prins din titlu, despre un proces. Dar nu vreau să vă dau detalii, că n-are rost. Ah, ba nu, încă ceva, și doamna procuror și doamna acuzată sunt extrem de frumoase. 😀

👉 Milionari – film, Netflix

Superbissimo. Ăsta e cuvântul care definește cu acuratețe acest film. Dar e posibil să fiu subiectiv pentru că sunt îndrăgostit de Italia, și mai ales de sudul ei, iar acțiunea se petrece în Napoli al anilor ’70. Droguri, lux și opulență, pe de o parte, sărăcie și crime, pe de cealaltă. Cam asta era viața în Napoli din vremea aia, oraș în care Camorra făcea legea, iar oamenii din film sunt toți membri ai grupării.

O să vă mai spun doar că este făcut după evenimente reale. M-a surprins și cu cât de bine a reușit să reproducă atmosfera acelor ani, ai putea să juri că e filmat atunci.

👉 Manifest – serial, Netflix

Serialul ăsta este dovada supremă pentru cum poți să-ți bați joc de o idee absolut senzațională. Ia fiți atenți aici cât de tare e ideea: un avion plin cu călători decolează pe 7 aprilie 2013 din Jamaica și aterizează la New York pe 4 noiembrie 2018. Pentru pasageri a fost un zbor de câteva ore, în timp ce pentru tot restul planetei s-au scurs cinci ani. Cât de tare e asta, ă? Dacă nici asta nu e o idee senzațională, nu știu care mai e.

M-a spart atât de rău, că în momentul în care am văzut episodul pilot, am zis fără să vreau cu voce tare: „Doamne, sper să nu se transforme într-un serial prost”. Am martori, m-a auzit fashionista când am zis.

Doar că, ce să vezi, n-am avut noroc. Nu zic că s-a transformat într-un serial infect, dar e slab, foarte slab, iar pe alocuri jucat prost spre foarte prost. Ca dovadă, n-am putut să duc decât 5 episoade și l-am oprit. Iar pe astea 5 i le-am acordat strict pentru ideea asta senzațională. Mă gândeam că poate se întâmplă vreun miracol și n-o să mai fie slab și prost jucat. Dar nu s-a întâmplat.

👉 Special Correspondents – film, Netflix

Cred că ușor-usor mă transform în fan Ricky Gervais. Transformare începută, desigur, cu After Life, continuată cu numerele lui de stand-up, iar acum m-a lovit cu filmul ăsta la care am râs cu lacrimi, deși el, pe alocuri, e o dramă.

Ia fiți atenți aici. Un reporter radio și tehnicianul care-l ajută trebuie să plece la Quito, în Ecuador, unde avea loc o lovitură de stat. Sunt trimiși să relateze de la fața locului, doar că își pierd pașapoartele chiar în ziua plecării. Ca să nu-i dea pe loc afară ăia de la radio, hotărăsc să nu mai spună nimănui și transmit dintr-o clădire de vizavi de radio ca și cum ar fi la Quito. Nu vă spun mai multe, c-ar fi păcat.

Băbăieți, există o scenă în care soția personajului jucat de Gervais este invitată la o emisiune tv. Nu vă imaginați cât am putut să râd. Mi-am pus toată scena pe repeat de vreo trei ori și de fiecare dată am râs cu grohăituri. Nu vă pot zice de ce, că va stric plăcerea, dar puteți să mă credeți pe cuvânt, am râs cu lacrimi. Ceea ce mi s-a mai întâmplat de vreo câteva ori pe parcursul filmului. Mno, pe scurt, io zic să-l vedeți, garantez c-o să vă placă.

Ah, încă ceva, că Gervais e bun n-a mai fost nicio surpriză. Dar, prieteni, cât de bun este Eric Bana ăla și ce rol face și Vera Farmiga (soția despre care vă ziceam). Da, aia zic, uitați-vă la film.

Mno, cam atât pentru azi. Mă duc repede la plajă, că mâine venim acasă.