De fiecare dată când văd rezultate ale studiilor care relevă procentul imens al analfabetismului funcțional din România, mă mint că pe mine n-are de ce să mă intereseze foarte tare numărul lor. Ce treabă am eu cu ei? Să fie sănătoși, în bula mea e călduț și bine, mi se fâlfâie că e țara plină de cetățeni care nu reușesc să înțeleagă ce citesc.

Acest egoism plin de ignoranță fiind probabil singura metoda de apărare pe care a găsit-o creierul meu în fața evidenței.

Dar săptămâna trecută am avut o revelație în urma căreia n-am mai putut să mă mint.

Da, este îngrijorător procentul de analfabeți funcțional din țara asta, dar pe mine mă îngrijorează mult mai tare procentul imens al celor care nu par analfabeți funcțional, și totuși sunt.

Ca să fie și mai clar ce zic, există șanse foarte mari ca măcar doi din zece oameni pe care-i cunoști, oameni despre care ai impresia că ar trebui să înțeleagă fără probleme un text scris, să aibă mari probleme în a-l înțelege. Și când îți dai seama de treaba asta, efectiv te blochezi.

Am scris săptămâna trecută un articol cu un subiect extrem de simplu. N-aveți idee câți oameni de la mine din bulă (pe unii dintre ei îi știam de multă vreme, aș fi jurat că pot să înțeleagă un text scris) au comentat nervoși: „dar eu chiar nu știam cine sunt Cristina Ich sau Buhnici”. În timp ce alții se lăudau c-au auzit de Neamțu.

Bă, voi înțelegeți ce spun eu aici? Am dat numele alea drept exemplu, doar ca să se înțeleagă mai ușor subiectul articolului. Le-am dat doar pentru că erau numele care fuseseră în centrul celor mai recente scandaluri de pe internet, subiectul articolului fiind cu totul altul.

Recital a ieșit la mine pe profil. Block după block, unfriend după unfriend, comentarii șterse după comentarii șterse. Mă întrebau cei care se amuzau, văzând ce-ai ieșit acolo, de ce le șterg. Le șterg pentru că nu mă mai țin deloc nervii, de-aia, prefer să fiu zen și să mi-i scot din bulă. Dar sunt conștient că ei nu dispar, că rămân în continuare acolo, perfect incapabili să înțeleagă un text scris. Iar treaba asta mă sperie al dracului de tare.

Cireașa de pe tort (deși e mai degrabă bomboana de pe colivă) a pus-o una care a comentat că se spune dislexic, nu analfabet funcțional. Fără niciun fel de mișto, în capul ei erau unul și același lucru. Gizăs fucking craist!

Problema e că nu reușesc să-mi dau seama dacă au fost atât de mulți tot timpul sau doar au devenit extrem de vizibili odată cu rețelele de socializare. La fel de mulți să fi fost dintotdeauna? Și pe vremea când oamenii din țara asta mai citeau? Procentual, zic.

P.S. Dacă n-ai înțeles nimic nici din articolul ăsta, ba mai mult, constați uimit că tu n-ai analfabeți functional în jur, consider c-ar trebui să te îngrijorezi un pic și să-ți pui niște întrebări. Altele decât „oare plouă mâine?” sau „fcsb e Steaua?”.

P.P.S. Azi avem și vlog pe subiect. Dacă vă uitați la el, rugămintea mea ar fi să-mi spuneți dacă de data asta mai sunt probleme cu sonorul, că v-ați tot plâns.