1,331 cititori

Bulgarian Police

Tot auzisem de restaurantul si ferma de scoici de la Dalboka. Si-mi era ciuda ca iar ne-au facut bulgaroii. Noi nu suntem in stare sa avem asa ceva. Si ma roade in piept o invidie cand e vorba de „cefe late”, ca imi vine sa mor. Nu-i suport in fata noastra in niciun domeniu. Pai daca nici p-astia nu-i intrecem, atunci pe cine? Cred ca de la fotbal mi se trage. Mor cand pierdem in fata bulgarilor si a francezilor. In rest, mai gasesc puterea sa ma calmez, dar cu astea doua natii, nu stiu de ce, urasc sa luam bataie.

Pentru ca tot dadusem o fuga la plaja, la mare, m-am gandit sa iau fetele si sa le duc la Dalboka. Ca prea numai de bine citisem pe subiectul asta. Asa ca, dupa ce ne-am perpelit la soare, in loc sa plecam spre Bucuresti, hai sa dam o fuga sa halim scoici proaspete. Io mai aveam un gand secret. As fi vrut sa mananc sturion. Nu imi aduceam aminte sa fi bagat asa ceva sub nas si am zis sa profit de ocazie. Continuarea

1,460 cititori

Un petit incident

Hai ca tot v-am povestit ieri de „a batrana”. Stiam eu ca am uitat ceva si va zic azi.

Plecasem cu intarziere spre aeroport. Nu mai tin minte exact de ce, dar am o banuiala ca vara-mea mai avea cate ceva urgent de rezolvat. Drept urmare i-am tras o punga pe cap cuceritoarei, ca naiba stie ce mai agata pe drum si nu mai prindeam avionul. Odata ajunsi pe terminal, i-am scos-o ca sa vada pe unde merge si sa se miste repede. La check-in, cozi frate ca la balamuc. Trei ghisee deschise, toate la cursa noastra, si fiecare cu o gramada de oameni in fata. Ziceai ca un sfert din locuitorii Parisului sunt in fuga mare spre orasul lui Bucur. Ca sa mearga mai repede treaba, ne-am raspandit.

Vara-mea a scapat cel mai repede. Apoi chibita si dadea sfaturi. Eu am nimerit la o cretina care m-a pus sa scot tot dintr-un troller. Cica era prea greu. M-a facut de am pus pe mine un sfert din haine, ca sa fie troller-ul mai usor. Asa a fost bine. Les miserables, ce sa zic. Continuarea

2,690 cititori

“A batrana”

Intr-una din peregrinarile mele prin Paris am plecat (pe langa familionul din dotare) si cu o colega de serviciu. Tipa (Angela pe numele ei), aproape de varsta pensionarii, e brici. Genul ala caruia nu-i place sa stea locului. Activa, mereu gaseste cate ceva de facut. Imi mai place la ea ca nu se formalizeaza, e sloboda la gura mai ceva ca un puber scapat de sub supravegherea parintilor. E moarta dupa calatorii, daca se poate cat mai departe de Romania.

Un singur neajuns o incurca: e singura. Sa nu va imaginati ca e vaduva sau a patit vreun necaz. Nici pomeneala, i-a facut vant lu’ ex-sotul cu ceva vreme in urma si de atunci a hotarat ca nu-i mai trebe parte barbateasca. Eventual pentru consum de scurta durata si asta cand era mai tanara. Acum, singura legatura pe care o mai are cu sexul opus este ca a altoit vreo trei la metrou (pe rand, nu in acelasi timp) cand o deranjau cu ceva. Continuarea

793 cititori

Disappointment

Stiti voi senzatia aia pe care o ai cand te dai peste cap sa-ti iasa bine de tot, trebusoara pe care te-ai apucat s-o faci? Si daca mai ai si spectatori pe margine, cu atat ai vrea sa-ti iasa cat mai bine si sa impresionezi pe toata lumea! O stiti?

Si mai cunoasteti si sentimentul pe care il ai cand crezi ca toate ti-au iesit beton, ca te-ai chinuit ceva, dar macar nu a fost in zadar si acum ar cam fi cazul sa culegi laurii? Il stiti?

Iar cand credeai ca tot ce mai ai de facut este sa stai la pozat, pentru statuie, sa te uiti cum vine unul care te ignora suveran (pe tine si toate eforturile tale) si din „poignet” asa iti fura toata gloria. Continuarea

2,432 cititori

Unde incepe si unde se termina libertatea?

Ma contraziceam cu un coleg la birou, foarte contrariat de postarea pe care o pusese pe facebook Mihai Stoica, din inchisoare. Si era destul de revoltat colegul meu. Pe genul „cum de isi permite sa faca asa ceva cand se stie ca in puscarie nu ai acces la internet”??? Am inceput sa ma contrazic un pic cu el, explicandu-i ca poate a avut acces legal la internet. Sau poate si-a sunat vreun prieten si l-a rugat sa posteze. Pe cand discutam mai aprins, mi-am dat seama ca nu stiu care este regimul telefoanelor si internetului in temnita, asa ca m-am apucat sa caut surse de informare. Cand eram la un pas sa ma plictisesc si sa renunt, am gasit cate ceva. Continuarea

1,693 cititori

Cum procedez?

Si eu ce fac in situatia asta? Vineri dimineata la Pipera era o aglomeratie infioratoare. In trafic, ca am avut proasta inspiratie sa iau masina. Chiar am fotografiat niste „organe”, care stateau si admirau miscarea, mai mult sau mai putin browniana, a masinilor. Sa mor eu daca am inteles pentru ce stateau ca niste p**i (asta o fi pluralul, sau P**e?) in intersectia aia. Eu intram in rond, de pe sensul fara prioritate, iar pe cel care avea, coloana de masini era practic nesfarsita. Iar vitele alea doua stateau si admirau cum faceai semne disperate (practic te milogeai) sa te lase si pe tine cineva sa te incadrezi. Ce mortii ma-sii pazeau aia, habar nu am. Aveau ordin de seviciu sa supravegheze intersectia si sa nu cumva sa intervina in vreun fel asupra „bunei desfasurari a traficului”? Continuarea

1,185 cititori

Cina cea de taină

Se încheie Cina cea de Taină. Vine ospătarul cu nota de plată la Iisus. Se uită Iisus la notă şi înlemneşte: 30 de arginţi.
– Ioane, ai tu cumva 30 de arginţi?
– Nu, Doamne, am dat toţi banii la săraci.
– Andrei, ai tu cumva 30 de arginţi?
Acelaşi răspuns.
– Petre?
Petre ridică din umeri, nu are. Ultimul apostol:
– Iuda, ai tu cumva treizeci de arginţi?
– N-am, Doamne, dar am o idee…

mihai_vasilescu_evrei

sursa foto

1,737 cititori

Un pic de laudarosenie

Eram prin carrefour dupa niscaiva cumparaturi. Cum ma preumblam eu pe acolo, blestemand inventatorii supermarket-urilor, vad un stand al alora de la herbalife. Ii stiti voi pe baietii astia cu bautura lor miraculoasa? Chestia aia pentru care platesti niste sute de euro, ca sa slabesti? Un principiu foarte tare dealtfel. Tre’ sa dau o gramada de bani pe luna ca sa aflu ca, daca beau un suc scarbos delicios si NU MAI MANANC, slabesc. Cred ca e un fel de secret bine pazit treaba asta. Nimeni nu aflase ca daca bei apa si nu mai mananci shaorma, pierzi in greutate. Altfel nu-mi pot imagina cum un om sanatos la cap, ar da bani pe asa ceva. Ma rog, nu despre asta voiam sa vorbesc. Cinste lor si celor care au reusit sa se foloseasca de produsul lor cu succes. Continuarea

3,359 cititori

Apendicita spre Marele Manitou

Tre’ sa va povestesc, nu de alta dar multi dintre voi cam aveti urmasi si sa nu va ia prin surprindere. Eram in clasa a opta, fix in vacanta de iarna, cand venise matusa-mea pe la noi si mi-a adus o punga de caramele vietnameze. Care ati prins caramelele romanesti de pe vremuri, ar trebui sa stiti ca erau tari ca fierul. Dura o jumatate de ora buna sa dai gata una singura. Practic, nu se puteau manca. Ah, asta dupa ce te chinuiai alta jumatate de ora sa desprinzi hartia de pe ea. Dar nu reuseai niciodata s-o dezlipesti pe toata, ca-ti pierdeai rabdarea. Asa ca, am binevoit sa devorez instant toata punga cu „vietnameze” care se topeau in gura. Imediat dupa ce am halit-o pe ultima, a inceput sa ma „doara burta”. Continuarea

2,053 cititori

Cat tupeu!!!

Ma jucam un picut de fifa aseara, iar pe hol mergea celalat televizor (tre’ sa ramanem informati, da?). Ca prin vis am auzit stirea de mai jos, cu adevarat halucinanta. Mi s-a parut de un tupeu atat de jegos, ca m-am dus s-o vad. Managerul ala de spital, ar trebui batut bine de tot. Sau macar trimis sa-l caute pe Gigi, la Poarta Alba, ca tot e in zona. Cum sa declari frate asa ceva?

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=wBJ03ovRL2k&w=640&h=360]

Hai sa va spun pe scurt despre ce e vorba, pentru cei care nu aveti rabdare sa va uitati la stire. In salonul Spital Judetean din Constanta, au filmat niste pacienti, gandaci care se plimbau peste tot. Daca aveti stomacul sensibil, nici macar sa nu va uitati la stire. Ca o sa vedeti cum o zbughesc lighioanele de pe mancarea unui blonav. Si nu sunt doi-trei, cat sa zici ca i-au pastrat de prasila. Sunt zeci. N-am mai vazut atatia gandaci la un loc, de pe vremea cand stateam la camin, in Grozavesti. Continuarea