10,521 cititori

Apa caldă şi fetele grăbite

Am locuit o vreme într-un cămin studențesc de fete. Fostul „Occidentului”, dacă îl mai știe careva. Căministele spuneau despre el: „ăsta a fost mai demult bordel, apoi spital de nebuni, iar acum e și una și alta”. Nu puteam să le contrazic. Așa mi se părea și mie. Ba chiar, din comparațiile cu prima lui funcționalitate, puteai să tragi și ceva foloase. Era o construcție veche și nasola, dar poziționată excelent, aproape de școală. Rahat cu perje, fix că e aproape de școală mă interesa pe mine. Era plin de femei și chiar în centru, adică aproape de locurile de „pierzanie” ale studentului român, ajuns în Capitală. Continuarea

8,982 cititori

Ce este un hipster

Am intrat destul de recent într-un club din Centrul Vechi și când am exclamat “mamă, ce hipstereala e aici”, am avut surpriza să văd numai fețe mirate în jurul meu. Nu înțelegeam de ce. Până când am fost întrebat: “ce, mă”? “Hipstereala, e plin de hipsteri, voi nu vedeti”? Nu numai că nu vedeau, dar mi s-au cerut explicații: “ce hipsteri, ce tot zici acolo”? 

Așa că m-am gândit să vă pun aici un mic ghid pentru cunoașterea termenului și identificarea hipsterului în societate. Continuarea

1,469 cititori

Excursii pe ruta Craiova – Mexico City

Ia uitati ce stire am vazut eu la „pro”. Tocmai ma intrebam ce ma intereseaza pe mine treaba asta, cand m-a lovit revelatia. Fratilor, pai pe aia i-au chemat sa-i ancheteze pentru ca AU SCOS sase sute de tigani din tara ? Si le-au mai luat si bani pentru asta ? Si nu de oriunde din tara, ci din Craiova. Care ati fost prin orasul ala, cred ca ati remarcat densitatea de colorati. Pai eu in Craiovita Noua, am vazut pe vremea lui Ceausescu, blocuri cu peretii sparti la parter, cu rampe pentru bagat carutele!!!

mihai_vasilescu_craiovita

                                                                                                  Sursa fotografie aici.

    Deci nu cred ca i-au chemat la ancheta, pe interlopii aia. Ci sa le inmaneze o placheta omagiala si sa le ureze sa aiba spor in continuare. Continuarea

3,492 cititori

Trafic de Capitală

Mă gândeam zilele trecute, când o luasem la pas prin București, de ce naiba nu merg eu cu mașina la muncă ? Mi-am revenit din visare când am ajuns în intersecția de la “Budapesta”. Și mi-am adus aminte de ce.

Pentru că am jurat să renunț la mersul cu mașina, în ziua în care am făcut trei ore (voi vă dați seama că fac numai două până la Vâlcea la ai mei ?) de la birou până acasă. Și nu am biroul la Slobozia, vorbim de un drum Pipera – Tineretului. În intervalul mai sus amintit, am stat 45 de minute nemișcat la “Aviatorilor”. Timp în care am citit gazeta sporturilor. De două ori. De la cap la coadă, inclusiv ultimele rezultate din cricket. Pe vremea aia nu aveam telefon d-ăsta inteligent, că poate trecea timpul mai ușor (a propos, de fiecare data când sunt la volan, îmi vine în minte bancul cu timpu’); Continuarea

1,822 cititori

Ou sont les neiges d’antan ?

Azi sunt francofil. 🙂

Pentru ca poza de mai jos a fost facuta fix azi-dimineata cand ieseam din casa. Si pentru ca tot azi, citeam un blog care-mi place si unde era vorba de profesori, mi-am adus aminte de intamplarea asta.

mihai_vasilescu_zapada

In orasele mici, gen Valcea natala, erau doua (maxim trei) licee, traditional considerate „bune”. La noi erau doua, care pe vremea aceea se numeau „Balcescu” si „Roaita”. Eu eram la primul. Nu pot sa spun ca ne uram, dar exista asa un spirit de competitie, intre cele doua. La nivel de institutii. Pentru ca intre noi, liceenii, se legasera destule prietenii. Eram in clasa a unspea sau a doispea (nu retin exact), undeva pe la inceputul iernii. Tocmai daduse prima zapada. Continuarea

1,569 cititori

Les jeux sont faits!

Prietenul meu I., umbla la un moment dat cu o fata. Zic “umbla”, pentru ca intre timp a trecut printr-o casnicie, iar in prezent populatia feminina a orasului asta aglomerat, se cam fereste de el, ca dracul de tamaie (hai ba, nu te supara, ti-am facut reclama moca :)).    Cum isi petreceau ei asa dupa-amiezele, in doi, la un moment dat sunt si eu invitat, pe la domnisoara pe acasa. Sa mai stam de vorba, sa mai socializam. M-am dus.

La fata locului, surpriza. Mai era invitata o tanara. Cum nu sunt foarte stupid, am tras concluzia ca cea de-a doua imi era destinata. Adica venise sa ne cunoastem. Prin urmare, da-i si socializeaza. Seara era lunga, asa ca subsemnatul aici de fata, a avut suficient timp sa-si puna in valoare farmecul personal (scriu de ceva vreme si inca ma gandesc ce-o sa spuna minunata si neasemuita mea sotie, maine, cand o sa citeasca). Continuarea

3,000 cititori

Discutii matinale si…aglomerate

Azi dimineata la metrou, abia imi simteam propriile-mi ganduri. Luni dimineata si mai era si frig. O placere.

Incercam sa ma adancesc in lectura, ca sa treaca timpul mai usor. La Unirii se urca unu’. Casti din alea mai mari decat capul lui pe urechi. Bit-ul se auzea binisor, pana la mine. House. Minimal. Un cunoscator. „Cool-eanu” omu’. Ii suna telefonul. Adica banuiesc ca ii suna, pentru ca dintr-o data incepe sa vorbeasca. Nu stiu cum reusea sa auda ce zicea celalalt, muzica nu a incetat nici o secunda!!! De fapt, tehnic vorbind, nici nu stiu cum a facut asta! La mine, cand suna telefonul, muzica se intrerupe automat. La el, nu. Cred ca avea si casti din alea dop, sub cele mari pentru muzica.

mihai_vasilescu-cast2

Treaba e ca inceput sa vorbeasca si o facea foarte tare. Cat sa acopere nivelul muzicii, pe care il resimtea in timpanele-i mult solicitate. N-a zis multe, doar ceva de genul: „da ma, p**a mea, sunt in metrou”. Continuarea

3,087 cititori

“The Secret”…varianta personala

M-am tot gandit daca sa scriu despre asta sau nu. E un subiect pe care ne-am contrazis, eu si prietenii mei, in nenumarate seri stropite cu bere. (ca sa ma domoleasca fierbinteala) Pana la urma o sa scriu.

Nu stiu cati dintre voi ati vazut “The Secret”. Daca nu aveti timp sau rabdare sa va uitati la el, va spun eu despre ce e vorba, pe scurt. Zic aia din film, ca exista o lege a atractiei, care face ca orice gand pe care il trimiti tu, undeva in Univers, sa se intoarca, sub o forma sau alta la tine. Si ca pe acest principiu, daca te gandesti suficient de mult ca vrei sa obtii ceva, pana la urma vei obtine. Si, ma rog, dau ei si niste “tips-uri” pentru a obtine mai repede ceea ce-ti doresti. Cam asta ar fi, pe repede inainte.

Sunt partial de acord cu ei, dar am dezoltat o teorie personala despre treaba asta. Eu cred ca toata smecheria functioneaza exact pe principiul modulatorului fm. Continuarea

1,520 cititori

Sambata cu “urs de aur”…domesticit

De data asta am avut noroc. Am fost la film (filme) si n-am mai dat peste sub-specia numita “spectatorul roman”. In sala nu s-a mancat, nu s-a intarziat, nu m-a plesnit nimeni peste ceafa si nu a vorbit nimeni la telefon. Bine, ar fi fost si destul de greu, avand in vedere ca la primul film am fost opt oameni in sala si la al doilea, sase. A propos, cel mai mult imi place sa merg la filme, la sun plaza. Niciodata nu sunt mai mult de zece oameni in sala. Sper din suflet sa nu dea faliment, ca tare misto mai e  sa te muti de cinspe ori in timpul filmului.

Cand sa intru in sala, am vazut afisul de mai jos.

mihai_vasilescu_poster3

Nu stiu cat de clar se vede din poza, dar al doilea “i’” era acoperit cu un plastic rosu, lipit cu scotch. Continuarea

1,950 cititori

Asta o fi diferenta intre preot si popa ?

Tot incerc de vreo doua zile sa scriu despre asta, dar evenimentele recente, nu m-au lasat. Ia auziti aici:

„Seful Bisericii Ortodoxe din Cipru, o institutie extrem de influenta, a declarat miercuri ca e gata sa puna averea considerabila a institutiei la dispozitia statului pentru a ajuta la iesirea din criza. Chrysostomos al II-lea i-a propus presedintelui tarii ca Biserica Ortodoxa sa-si ipotecheze bunurile pentru a cumpara obligatiuni ale statului, transmite AFP. Biserica Ortodoxa din Cipru este cel mai mare proprietar de terenuri din tara si are participatiuni la numeroase firme, fiind si actionar al bancii Hellenic Bank, notează hotnews.ro. Continuarea

4,366 cititori

Cherchez la femme!

Prin anul trei de facultate mă puturoșisem în așa hal că nu mai călcam prin clădirea A.S.E.-ului decât dacă-mi aduceam aminte. Prost e că nu prea-mi aduceam. Mă rog, într-una din zilele când mă milostivisem să trec totuși pe la școală, ca să nu mă dea ăia dispărut nu de alta, am ajuns un pic mai devreme și o lălăiam, fără pic de entuziasm, pe hol.

Până la urmă s-a milostivit al de sus și s-a făcut pauză, moment în care o mare de oameni a început să se reverse de peste tot. Majoritatea aparținătoare ale sexului frumos, având în vedere că ne aflăm în clădirea ASE-ului cu bilă. Şi cum stăteam eu așa și rumegam dacă mai am timp de o țigară, în fața mea se proptește un puştiulache. Se uită la mine, se uită un pic dezorientat în jur, apoi îşi ia inima în dinţi și întreabă:

-Auzi, nu te supăra, știi cumva unde o găsesc pe Simona?

Mă uit și eu la el. Mă mai uit o dată. Nu-mi era clar dacă mă ia la mișto sau nu. Părea că nu. Fața lui imberbă exprima din plin nevinovăția sincerității. Așa că îmi propun să-l iau cu duhul blândeții:

-Frate, zic, tu te uiți așa puțin în jurul tău?

Și fac un semn larg cu mâna spre zecile (poate sutele) de fete, femei, domnișoare și doamne care intrau în raza noastră vizuală la o simplă privire superficială.

Se mai uită ăla o dată împrejur dezorientat. Pe urmă dă din cap în semn că mi-a înţeles durerea și reformulează:

-Da, scuză-mă, ai dreptate! Fii atent, Simona e una cu niște țâțe mari, mari de tot.

Și în timp ce rostea asta, cu mâinile desena destul de expresiv dimensiunile unui bust impresionant.

-Păi de ce nu zici, bă, așa? Simona e la sala de-acolo. A două ușă, după hidrant.

Mai are rost să va explic că pe absolut oricine ar fi întrebat (bineînţeles după ce dădea detaliul cu pricina) ar fi primit același răspuns exact? Simona era… hmm, cum să vă spun… era “monstruos” de mare.

mihai_vasilescu-tate