Am o mărturisire de făcut: aș putea să trăiesc toată viața cu tortilla de patatas. Cu o singură condiție să fie de la mama ei, din Spania.

Nu știu ce-i fac ăștia aici, nu știu ce pun în ea, dar cred că reușesc cumva să bage în cartofii și-n ouăle alea niște „Hola, que tal” de-asta de-a lor. Că se simte din secunda în care ai luat prima înghițitură.

Da, aș putea să trăiesc toată viața cu tortilla de patatas. Bine, mă rog, asta dacă nu m-aș îngrășa cu un kil jumate la fiecare îmbucătură.

P.S. Pâinea aia unsa cu roșii tocate, un pic de ulei de măsline și usturoi e ceva ce-ar trebui să recomande doctorii din toată lumea:

– Asta e rețeta dumneavoastră de pan con tomates. Vă dau pentru toată luna?