Există un singur lucru nasol când călătorești singur: n-ai cu cine să râzi, frate. Habar n-aveți ce groaznic e când ai avea subiect de care să râzi minimum juma’ de oră și pauză, n-ai cu cine.

Ia fiți atenți aici. Mai aveam vreo 250 de kilometri până la Paris. M-am oprit să bag benzină și să mă dezmorțesc oleacă.

Alimentez, îmi iau și-un suc, plătesc, ies. Ei bine, fix în fața ieșirii trei francezi împing de mama focului la un Ford Galaxy care a cunoscut vremurile lui bune pe vremea când la noi mai era președinte nea Nelu.

Se chinuie toți trei să-l pornească împins, doar că este evident din cosmos că n-au mai făcut niciodată asta. Motiv pentru care împing la mașina aia, înainte și înapoi, de-o găsesc spumele.

Partea și mai amuzantă e că încearcă s-o pornească doar cu fața. Și cum au doar vreo 30 de metri la dispoziție să le iasă mișcarea, când ajung la capătul aleii, o împing din nou înapoi, fără să încerce s-o pornească și-n marșarier.

Las sucul pe masă și mă duc la ei tocmai când se pregăteau s-o mai împingă o dată cu spatele.

– Marșarier, zic.

La care omul de la volan se dă jos și-mi face semn să mă pun în locul lui. N-am nici cea mai mică problemă cu asta, am pornit Dacia lui taică-meu împinsă de sute de ori.

Pun schimbătorul pe poziția „R” și dau să mă asigur că e pus contactul. Oha, prieteni, cheile sunt în contact, dar fără să fie puse pe poziția pentru pornire. Păi puteau să împingă la mașina aia doi ani că de pornit n-avea cum să pornească.

Îi arăt cheia din contact ăluia care stătuse până atunci la volan. Se uită la mine cu ochi străini și goi, habar n-are ce vreau de la el.

E ok, nu-i problemă. Le fac semn că sunt pregătit și încep să împingă. Acum sunt patru, că li s-a mai alăturat un gură-cască din benzinărie.

Împing băieții, mașina ia viteză, iau piciorul de pe ambreiaj și vrrruuuuum. A pornit.

Mi-ar fi plăcut să le vedeți fețele când am coborât de la volan. Isus să le fi ieșit în cale, nu s-ar fi uitat cu atâta respect la el.

– Merci, sir.

Dau din umeri:

– You’re welcome.

S-au urcat în mașină, după care ăla de la volan a mai scos o dată capul pe geam.

– Where are you from?

– Romania.

A dat din cap mulțumit și s-au cărat.

Iar eu am stat un sfert de oră să scriu asta, doar pentru că muream s-o povestesc cuiva. Când io vă zic că asta e singura parte nasoală…

sursa foto: freepik.com