Sunt niste zile grele, apăsătoare si pline de durere si tristete. Si vor mai fi. Durerea trece greu, pentru ca despartirile sunt urâte.
V-am simtit asa aproape pe toti. Si pe cei care m-ati sunat. Si pe cei care mi-ati scris. Si pe cei care mi-ati trimis gândurile voastre încurajatoare.
Va multumesc!
Nu stiu altii cum sunt, dar io cand vad un Mini One sau Mini Cooper pe strada, ma astept sa fie o tipa misto la volan. Ceea ce, in majoritatea cazurilor, se si intampla. Ei bine, io vreau sa va spun azi de cazurile celelalte. Alea in care intorci capul sa vezi cine e la volanul Mini-ului si de acolo rasare ditamai ciumafaia. E dezamagirea mare, fratilor. Crunta. Mult mai mare ca la alte urate pe care le mai zaresti in trafic. Pentru ca de la Mini ai asteptari. La mine esalonarea e clara: am vazut Mini, la volan trebuie sa fie ceva bun. Continuarea
Acu’ vreo luna, cum stateam eu la birou asa si meditam la nemurirea sufletului (munceam, am vrut sa zic), il vad pe unul din colegii mei ca se albeste la fata. Nu mult. Cam ca o foaie din aia de pergament, de pe vremuri.
– Ba, zic, ti-e rau ?
– Ihim, raspunde colegul cu o voce vesela ca a mitropolitului Ardealului, la slujba de ingropaciune.
Plin de initiativa, cum ma stiti, imediat organizez o echipa de soc, sa-l duca pe om la cabinetul medical (da, in cladirea unde cu onor activez, exista asa ceva la parter). Asa ca, pe loc, am rugat doua fete sa mearga cu el acolo. Hai ba, nu va strambati, eu am pregatit masina sa-l ducem pe om acasa. Masina altui coleg, doar nu era sa merg cu a mea.
Ma duc sa recuperez suferindul de la cabinet. Ajung la fix, sa aud intrebarea doctoritei:
– Va e rau? Ce aveti? Continuarea
Visez de aproape sapte ani la el. Am inghtit multe tone de mistouri si “revelatii” becaliene, in tot timpul asta. Am fost superstitios, mi-am facut seturi de reguli. Le-am schimbat cand vedeam ca nu functioneaza.
Pana la urma le-am ales pe cele care zic eu ca au dat roade. Nu vi le zic pe toate. Superstitiile odata dezvaluite, sunt sanse sa nu mai functioneze. Pot sa spun doar, ca de doi ani urmaresc meciurile Stelei, purtand aceeasi pereche de chiloti. Ii mai spalam, ce-i drept.
Iar campionatul trecut mi-am promis ca ma voi lasa de fumat, cand vom lua titlul cu numarul 24.
Asa ca, dragii mei, pentru a doua oara in viata asta, ma voi lasa de fumat. Prima tentativa a durat cinci ani. Acum sper sa fie altfel.
Sunt fericiiiit si ma simt bineee…
Hai ba, nu va speriati! Am glumit. 🙂 Da’ zilele astea mi-am luat liber si sunt mai mult pe drumuri. Oricat as incerca sa va scriu de la volan, nu prea imi iese. Desi bunavointa am. Tastez greu cu mana dreapta, ca tre’ sa schimb vitezele. Si cum nu vreau nici sa scriu doar asa, ca sa fie ceva scris (stiti ca eu am articole pline de substanta, da?), o sa ne cam revedem de Luni incolo.
Daca prind vreo poveste interesanta, pe unde ma preumblu, o sa v-o impartasesc cu siguranta. Hai ma, ca nici macar nu e asa mult pana Luni. Abia ai clipit de doua-trei ori si s-au dus naibii zilele astea cu sarbatori pascale. Va urez sa nu exagerati cu mielu’ si multa la revedere.
Ieri, faceam misto e unul din colegii mei de birou. Pe motivul ca este cam single de ceva vreme si aduce ofrande, pe unde poate, lui Onan. Si ca, in rarele ocazii in care a mai interactionat cu vreo reprezentanta a sexului opus si slab, a tinut sa le gaseasca fetelor cate un defect, care le facea indezirabile. Una avea ochii prea caprui. Alta parul prea lung. Pielea prea alba, sau prea inchisa. Plus ca cele mai multe nu treceau testul lui de cultura generala. Treisute optzeci de intrebari bine alese, din diverse domenii. Majoritatea renuntau la intrebarea numarul 18: „cate nituri s-au folosit la asamblarea Titanic-ului?”. Ati inteles, usual stuff. Sau voi nu faceti la fel cand cunoateti o fata? Hmm, ciudat, nici eu. 🙂
Din gluma in gluma, mai ales ca eu sunt genul care prefera umorul prin exagerare (uneori chiar prea mult, da’ ma rog asa sunt, nu ma mai schimb la varsta asta) am tras concluzia ca pe colegul meu, de fapt, il intereseaza…baietii. Si tin-te bascalie de aici. Continuarea
Tot circula pe faceboook desenul asta, de ceva vreme. Si cred ca este motivational. Sau asa ar trebui. Pe genul simbolistic. Dati-mi voie sa ma c*c pe mine de ras. Si revin.
Poate o sa ma intrebati “de ce”? Si chiar daca n-o s-o faceti, eu tot am sa va spun.
Exemplul este foarte prost ales. Poate cel mai prost. S-ar mai fi putut face cu fumatul, dar nu prea aveau cum s-o reprezinte grafic. Ce sa deseneze, un plaman care se imagineaza un horn? Sau invers? Continuarea
Dragii mei,
Va pregatesc o surpiza placuta. Ce nu fac eu, doar sa va simt zambetele multumite, cand beti cafeaua aia dimineata? Daca aveti un pic de rabdare, peste vreo trei zile asa, o s-o gasiti p-aici. Pe ea, pe surpriza.
Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.
Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.
Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuarea
Am iesit alaltaieri cu o parte dintre prietenii mei cei mai buni la o tersasa. Sa “ne mai radem”, sa mai socializam. Si pentru ca discutia a fost udata cu bere din belsug, am ajuns si la discutii “profunde”. Mai precis, sotia unuia dintre managerii corporatisti, despre care v-am mai povestit, a facut un picut de scandal. Ne-a amenitat ca daca mai continuam sa folosim consacrata expresie “pula mea”, sau derivatiile ei “ce pula mea “si “mai da-i ma in pula mea”, ea se ridica si pleaca acasa.
Eu am replicat si i-am zis ca greseste profund. Dimpotriva, ar trebui sa aprecieze si sa fie magulita. Si nu eram deloc ironic, desi ea m-a luat la misto. Si o sa va explic si de ce. Oameni buni, nu ma pot exprima liber decat cu persoane fata de care ma simt in largul meu. Urasc sa nu ma pot exprima asa cum simt in momentul ala. Iar de cele mai multe ori asta se intampla pentru ca de fata se afla vreo semi-pretioasa care da ochii peste cap ultragiata. Continuarea
„Du ru ru ru ru ru, du ru ru ru ru o stea”. Am la birou un radio care behaie in fundal, ca sa nu ascultam linistea. De azi dimineata pana acum, e a patra oara cand aud piesa asta. Sa-mi bag p**a, dac-o mai suport. Ia fiti atenti aici, ce tembelisme canta baietii astia (da, da sunt doi flacai, cei care imi zgarie timpanele):
Strofa 1
Caut pe cer o stea
Una doar a mea
O cometa ce sa-mi umple lipsa ta
Numele tau sa-i pun
Sa-i urez drum bun
Asa cum n-am reusit tie sa-ti spun.
In primul si in primul rand s-au orientat gresit. Suntem in anul de gratie 2013. Tot ce cauti, gasesti pe „goagal”. Continuarea