4,328 cititori

Doamna si vagabondul

Am simtit-o de cum s-a urcat in metrou ca este „pretioasa”. A strambat gratios din nasuc si a oftat din cauza aerului din vagon care (ce-i drept) nu aducea nici pe departe cu o gura de ozon de pe Jepii mici. Si-a tot fluturat cu mana pe la nas, semn clar ca nu-i convine deloc ce e nevoita sa inspire. Greu, vara, cu mijloacele de transport din tara cu cel mai redus consum de sapun, pe cap de locuitor, din Europa. E dificil si pentru mine, daramite pentru cineva care isi imagineaza ca-i curge sange de culoarea  azurului, prin vene.

Apoi s-a eliberat un loc pe scaun (chiar in fata mea) si s-a asezat oftand de multumire. Macar nu mai statea in picioare, cu plebea.

Continuarea

2,020 cititori

Am o banuiala

Multa vreme am crezut ca eu sunt cel mai lenes om din lume. Ma mandream la gandul ca sunt „undefeated and undisputed”. Si nu aveam nicio indoiala ca, din moment in moment, trebuie sa apara cei de la Guinness World Records sa oficializeze treaba. „Felicitari, tocmai ati fost declarat puturosul suprem. Va inmanam premiul si va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte despre cum ati ajuns la aceasta realizare deosebita”. Si urmau pupaturile, incoronarea oficiala, tot tacamul. Apoi cele cuvenite proaspetei celebritati: poze, interviuri, cam ce face un campion mondial, detinator de record absolut.

Ei bine, eram intr-o grava eroare.

Continuarea

1,659 cititori

Ne place sangele

Suntem aceiasi, neschimbati, de mai mult de 2500 de ani. Suntem niste fiare insetate de macel. Practic s-au schimbat doar conditiile in care ne place sa vedem curgand sangele. Dar de uitat, ne uitam la valurile purpurii cu cea mai mare placere. Alaltaieri, in timpul meciului Brazilia–Germania, wall-ul meu era plin de strigate de bucurie pentru nemti si de deja celebrele bancuri cu brazilieni invinsi (la scor). Si nu intelegeam de ce. Adica de unde pana unde, chiar toata lumea tinea cu nemtalaii? Mai ales ca intre cele doua natiuni, reprezentate de echipele din teren, noi ne simtim mai de partea brazilienilor. Pentru ca ne seamana mai mult. Tot mingicari, tot zeflemisti (bine, la alt nivel), tot mistocari. De unde pana unde bucuria aia uriasa din news-feed pentru poporul cu sange de utilaj greu si precizie de ceas atomic, pentru baietii cu umor cat al unui perete de cimitir evreiesc si simt al mistoului de Panzer Continuarea

3,951 cititori

Cica am un blog misogin

Maica-mea este profesoara de romana. A fost si este o lady (chiar si acum, la respectabila ei varsta). In casa la mine nu se putea folosi niciun cuvant care nu intra in standardele bunelor maniere. Le mai foloseam eu pe afara, dar daca printr-o regretabila eroare eram auzit, urma iadul. Pentru ca asa lady cum e, manuia al dracului de bine cureaua sau carligul ala de lemn, folosit la masinile de spalat de pe vremea lui Ceausescu. Prin urmare am invatat inca destul de timpuriu cam care sunt cuvintele „permise” si care cele „nepermise”. Combinand totodata notiuni de politica externa, cu politica interna (adica aveam grija ce vorbeam „pe afara” si mai ales cu cine). Continuarea

1,707 cititori

Constatarea (amara) de Luni

Cum veneam eu azi-dimineata cu metroul la munca, incercand sa ma trezesc, ma uitam ca in jurul meu toata lumea citea. Hai bine, nu chiar toata. Dar din zece persoane, macar cinci aveau ceva de citit in mana (o includ aici si pe tanti care savura un “Cosmopolitan”, ca tot a citit seamana).

Si dintr-o data m-a izbit revelatia: in viata mea de calator prin subteran (destul de lunga dealtfel) nu am vazut vreun adolescent citind in metrou. Bai, dar niciunul! Continuarea

1,134 cititori

“Doamna” si constructorul

Ca sa risipeasca orice fel de indoiala, a tinut sa precizeze inca de la inceput ca este o doamna. Acum ca ea este cea agramata sau cei care gazduiesc anunturile, ramane de stabilit. Oricum, este clar ca-si cauta „perechia potrivita”. Perfect!

Mi-a placut ca este foarte stricta cu varsta „candidatilor”. Sa nu cumva sa fie sub 32, ca nici cu curu’ nu se uita la ei. Sfatul meu pentru potentiali este sa minta dracului, daca au cumva pe la 30 de ani sau usor sub. Ca doar n-o sa-i legitimeze de la prima intalnire.

Dealtfel, se dovedeste la fel de neinduplecata si cu privire la celelalte calitati pe care ar trebui sa le aiba un eventual viitor petitor. „Inalt”. Cam ce ar putea sa insemne asta? Comparativ cu ce sau cu cine? Ca eu sunt inalt pe langa Prietenul I., dar daca ma compari cu Kobe Briant s-ar putea sa par un pigmeu nevolnic. „Dragut, Ingrijit”. Hopa, papusa „doamna” ai intrat brusc pe segmentul metro-sexualilor. Sau sa nu te pomenesti cu vreun gheianu doritor de o sincera si lunga prietenie, asa ca fetele. Continuarea

1,064 cititori

Prosport suge

Daca de la Can-Can, Click, Libertatea si alte scursuri ale presei online romanesti nu am pretentii si ma pot astepta la orice, de la Gandul sau Prosport mai aveam oarece asteptari. Degeaba. Ambele s-au tabloidizat si mi-e sila sa mai accesez vreun link propus de ele. Dar, pentru ca sunt un bou, din cand in cand uit si mai cedez tentatiei cate unui titlu “incendiar”. Si bineinteles ca-mi iau o “mumu” de toata frumusetea. Continuarea

1,008 cititori

Rapid, din nou in liga 1

Desi nu-i suport, parca mi se pare mai fun sa invingi Rapidul cu un gol in minutul 96, decat sa ma duc eu sa ma agit la meciuri cu Sageata, Concordia sau alte echipe de acelasi gen. Vorba aia “rau cu rau, dar mai rau e fara rau”. Stirea aici.

Cu speranta ca se va repeta povestea poreclei din ani optezci, cand celor de “supt” podul Grant li se spunea ABBA (un an in “A”, doi in “B” si din nou unul in “A”), eu va urez un (aproape) sincer: bine a-ti revenit, diavoli visini! 😉

mihai_vasilescu_rapid1

 

sursa foto 

2,602 cititori

Consumator de Campionat Mondial si bere. Si nervi…

Treaba e in felul urmator. De cand a inceput Campionatul Mondial, eu si Prietenul I. tot cautam un loc unde sa ne hodinim oasele cand iesim de la munca si sa vedem meciurile. Nu suntem extrem de selectivi. Conditii de baza ar fi doar vreo cateva: daca se poate sa fie terasa (ca de stat indoor ni s-a cam luat in iarna asta lunga), sa fie un televizor cu ecran ceva mai mare decat al monitorului de la birou, berea rece si la pret decent. Ah, da, si acest loc minunat sa se afle in proximitatea zonei in care ne traim maruntele vieti. Adica sa nu merg mai mult de un sfert de ora – douaj’ de minute dupa ce ma dau jos din metrou. Ca mi s-ar lua sa ma duc zilnic pana in Vatra Luminoasa, doar ca sa vad meciul de la ora 19.00. Ei bine, se pare ca avem ghinion. Continuarea

1,981 cititori

#dinmetrou

Urasc mijloacele de transport in comun. Imi place sa conduc si nu m-as da jos de la volan niciodata. Din pacate, ceea ce se intampla in traficul Capitalei, se poate numi oricum numai condus nu. Epuizare nervoasa, poate ar fi expresia cea mai aproape de realitate. Asa ca sunt nevoit sa apelez la metrou si, din cand in cand, la tramvai sau autobuz.

Pentru calatoria pe sub pamant mi-am rezervat doua placeri: citesc sau ascult ce vorbesc cei din jur. De fapt, uneori se intampla sa le fac pe ambele. 🙂 Si este imposibil ca pe parcursul drumului de la munca spre casa si retur, sa nu aud macar o perla care merita impartasita si altora. Asa ca, de ceva vreme m-am apucat sa le postez pe facebook, sub hastagul #dinmetrou. Iar azi mi-a venit ideea sa vi le pun si voua aici, pe toate cele care s-au strans pana acum.  Sunt in ordine cronologica, iar cele cu poze, chiar asa au fost realizate. Continuarea

1,414 cititori

Am schimbat tema blogului

Daca nu aveti ceva hiba la ochi, s-ar putea sa observati ca tocmai am schimbat look-ul blogului. 🙂 V-as ramane deosebit de indatorat, daca v-ati da si voi cu parerea. Sa realizez si eu daca facem sa fie bine, au ba.

Asa ca apreciez orice fel de opinie, de la injuraturi ce-mi pomenesc tot arborele genealogic (stiti voi, chestiile alea despre morti, raniti si sexul aferent), pana la un simplu “da, frate, las-o asa ca merge”.

Deci? Ce ziceti?