Prieteni, sfatul meu e să reușiți cumva în weekend să vă rupeți o oră și jumătate ca să dați un play documentarului „The Greatest Night in Pop”.

Este vorba despre noaptea de 28 ianuarie 1985, noapte în care 47 dintre cei mai mari artiști pop ai momentului s-au strâns să tragă ceea ce avea să devină una dintre cele mai cunoscute piese ale aceste planete: We Are The World.

Băi, nu știu, dar pentru mine a fost emoție pură să-i văd la un loc pe toți oamenii ăia ale căror piese le ascultam în adolescență, piese care sunt și în ziua de azi printre cele mai mișto de pe Terra.

Iar filmările din timpul înregistrărilor, cu vocile lor live, pfuuu, piele de găină pe tot corpul.

Dar, pe lângă artiști și vocile lor, mai există două lucruri absolut fabuloase. Primul: au avut la dispoziție o singură noapte să tragă piesa. Era „now or never”, că nu mai aveai cum să-i strângi la un loc pe toți niciodată.

Și al doilea: piesa a fost lansată pe radio, simultan, la aceeași oră în toată lumea. Mă rog, nu chiar în toată lumea, doar în părțile ei civilizate, că în ’85 noi construiam socialismul, nu ne ocupam timpul cu prostii din astea.

E fabulos, vă spun. Rupeți-vă o oră și 37 de minute. Promit eu că n-o să vă pară rău. Îl găsiți pe Netflix.

Pentru conformitate, despre această piesă este vorba (deși dacă nu știi despre ce vorbesc, cu siguranță n-ai de ce să dai nici play documentarului):