4,634 cititori

Fidelitatea, alegere sau obligație?

Săptămâna asta am si eu olecuță de concediu. Motiv pentru care nu știu cât de prezent voi fi pe-aici. Dar stați liniștiți, azi v-am lăsat pe mâinile… ăăă… pricepute ale Elenei. Mă rog, așa se laudă ea, cum că ar avea mâini pricepute. Să nu mă întrebați la ce, că nu vreau să mă gândesc. În schimb, puteți s-o întrebați direct pe dumneaei. Textul de mai jos îi aparține. Atenție, e serios. Cred că iar a supărat-o cineva.

Suntem crescuţi și educați într-o cultură care propovăduieşte monogamia şi condamnă infidelitatea, indiferent de religie, culoare sau sex. Societatea a ales să perpetueze în timp și spațiu această regulă și s-a asigurat că va avea adepți care vor fi atenți la orice pas călcat strâmb. Continuarea

9,880 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

5,606 cititori

Karma știe când ești prost?

Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nuș’ de ce, că de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.

Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu mă gândeam să nu rămân toată viața împreună cu domnișoara, doar așa fac cuplurile fericite, nu? Doar săraca maică-mea mai comenta din când în când niște chestii de genul “nu se termină lumea cu fata asta”, dar cine stătea s-o asculte când inima-mi cânta dă atâta fericire? Continuarea

16,133 cititori

Nu cred în relațiile începute în adolescență

Știți ce zic, nu? Mi se mai întâmplă din când în când să aud câte o chestie de genul “suntem împreună din timpul liceului, el era într-a unșpea B și eu a zecea A. Cinșpe ani mai târziu ne înțelegem ca în prima zi”. Hmm, dă-mi voie să mă îndoiesc profund. După care să slobozesc un hohot mare de râs.

Nu cred în oameni care se dezvoltă identic. Pentru că asta ar fi singura condiție viabilă pentru ca atâția ani mai târziu să te înțelegi ca în prima zi. Și nu mă refer la faptul că unul dintre ei ar putea ajunge pictor, iar celălalt șofer de ratb. Mă refer la modul în care evoluezi începând chiar de la vârsta aia. Practic atunci te formezi, atunci înveți ce și cum vrei de la viață. Iar asta se învață singur-singurel, pe pielea ta, nu atârnând într-o relație care duce niciunde. Nu, serios, gândiți-vă dacă mai aveți ceva în comun cu persoana care erați în adolescență. Și dacă da, ce? Sau cât.

Continuarea

8,269 cititori

Vrei să slăbești și nu prea știi cum, așa-i?

Treaba stă așa. De la articolul cu slăbitul până în ziua de azi am primit minim câteva sute de email-uri (dacă nu mii) de la oameni care mă roagă să le trimit fișierele care conțin ce-am mâncat în perioada în care mă luptam cu cele 50 de kilograme. Cred că nu există zi în care să nu-mi scrie cineva. Și-i înțeleg, din două motive. Primul, întotdeauna exempul personal va fi peste orice teorie din cărți. Al doilea e oleacă mai complicat. Dar vă lămuresc eu acuș.

Continuarea

5,355 cititori

Suferințele tânărului vlogger

Fratele vostru e în team building, prin urmare n-a avut timp de nimic. Daaar, ieri am descoperit-o pe fata (Gabi, pe numele ei, vă recomand să-i dați follow) care a scris textul de mai jos. La care am râs cu lacrimi. Ceea ce vă doresc și vouă!

…………………………………………………………………………..

Mi-a zis azi cineva că e vlogger. M-am uitat la el cu compasiune, că am auzit de atâția bolnavi în ultima vreme, încât pur și simplu am simțit că somatizez și eu necazul prin care trece băiatul ăsta tânăr, încercandu-mă brusc o durere suspectă de stomac. Dar mai așa, mai spre inimă. E drept că nu mai auzisem de organul ăsta, vlog, dar nici de vena porta nu auzisem până am aflat că e vitală. Continuarea

30,100 cititori

Suntem călăii propriilor noastre vieți

Ieri m-a mâncat în partea unde nu mă bate soarele s-o întreb pe Elena dacă a mai scris oareșce. Zece minute mai târziu, m-am trezit pe email cu textul de mai jos. Cred c-am prins-o într-o pasă proastă sau ceva. Nu că n-ar avea dreptate, dar m-am simțit cu musca pe căciulă. Citiți și-o să înțelegeti de ce. 

………………………………………………….

Ne naștem ca mai apoi să ne grăbim să murim. Ne batem cu pumnu-n piept că suntem stăpânii propriilor noastre vieți, dar uităm să trăim prezentul, deși timpul ăsta care trece e al nostru și e tot ce avem.

Continuarea

8,603 cititori

Ai greșit că nu m-ai luat în calcul! Ești pregătit?

Text scris de Elena

Urăsc! Ai reușit să mă faci să simt ura. Și doare al dracului de tare. Niciodată n-am putut să fac asta, indiferent de situație. Ai reușit tu! Dar ai greșit.

Prima dată, ai greșit că nu m-ai luat în calcul ca fiică!

Îmi urăsc părinții pe care mi i-ai umilit în cel mai ordinar mod. Pentru că te-au votat! Dar mai ales pentru faptul că, pentru PRIMA dată in viata lor, au facut ceva fară sa ma ia în calcul. M-ai șters efectiv din memoria și sufletul lor. Au uitat complet de existența mea când au pus ștampila aia nenorocită pe tine. Știi ce înseamna asta pentru un copil? Dar pentru un părinte?  Știi cât de greu îmi este să le găsesc circumstanțe, mai ales că și eu sunt mamă? Te-ai bucurat de un nenorocit de vot pe care l-ai cumpărat cu 100 lei. Știi ce fac ai mei cu banii de la tine? Isi cumpăra medicamente ca să-și prelungească nenorocita asta de viața în țara pe care TU ai distrus-o. Continuarea

3,735 cititori

Ne grăbim ca să ne treacă viața mai repede!

Vinerea trecută am văzut un nene care efectiv plonja către metroul care se pregatea să închidă ușile și am postat șmecheria asta pe Facebook:

Voi vă daţi seama că există oameni pentru care să prindă metroul ĂLA, care se pregătește să închidă ușile, este cel mai important lucru din Univers? Practic viaţa lor n-ar mai fi la fel dacă l-ar aștepta pe următorul.

Postare la care Alex Burlacu a scris comentariul de mai jos. Comentariu pe care l-am salvat din negura feisbucului și vi l-am lăsat aici, pentru că este mult prea mișto si mult prea plin de adevărul a ceea ce se întâmplă în fiecare zi în jurul nostru: oameni care-și trăiesc viața pe repede înainte, uitând să se bucure de ea. Continuarea

12,528 cititori

Tu, femeie, când începi să trăiești?

Text scris de Elena.

Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.

Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii.  Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”. Continuarea

2,564 cititori

Ce-am învățat în această viață!

Dacă mă gândesc că uneori mă comport ca un adolescent imberb, aș putea spune că n-am învățat nimic. Dar am învățat, am învățat o grămadă.

Am învățat că dacă faci ce-ți place și te ții de treabă (că doar îți place, nu?), până la urmă n-ai cum să nu reușești.

Am învățat că verbul „a încerca” este doar preambulul eșecului. Da, ori de câte ori răspunzi cuiva cu „o să încerc”, îți asumi mental că vei da greș. Verbul corect este „a face”. Și faci, chiar dacă uneori iese prost. Continuarea