11,209 cititori

Tu, femeie, când începi să trăiești?

Text scris de Elena.

Provin dintr-o familie cu tată CFR-ist și mamă casnică. Mama a muncit doar 13 ani cu carte de muncă. Are o pensie de 338 lei. În rest a făcut croitorie acasă. Am un frate mai mare și o soră mai mică. Viața ei am fost noi, copiii, și tata. Nu ne-a dat la gradiniță că făceam râie și luam păduchi. Eh, păduchi și râie am avut până la urmă, dar în școală.

Așa că, a avut tot timpul din lume să mă crească în spiritul femeii de casă și cel al căsătoriei. M-a îndoctrinat cu regulile vieții de familie. Parcă o aud: “Femeia este făcută să țină casa lună, să gătească, să calce, să cârpească chiloții și șosetele bărbatului și să facă copii.  Și nu uita: barbatul este oglinda femeii!”. Continuarea

2,374 cititori

Ce-am învățat în această viață!

Dacă mă gândesc că uneori mă comport ca un adolescent imberb, aș putea spune că n-am învățat nimic. Dar am învățat, am învățat o grămadă.

Am învățat că dacă faci ce-ți place și te ții de treabă (că doar îți place, nu?), până la urmă n-ai cum să nu reușești.

Am învățat că verbul „a încerca” este doar preambulul eșecului. Da, ori de câte ori răspunzi cuiva cu „o să încerc”, îți asumi mental că vei da greș. Verbul corect este „a face”. Și faci, chiar dacă uneori iese prost. Continuarea

6,014 cititori

Pentru bărbatul adevărat din tine! Care este.

Text scris de Elena. Lăsați cafeaua jos, că eu am râs bine de tot.

Scriu acest text pentru bărbații adevărați care nu prezintă nici cea mai mică urmă de pizdificare. Pentru bărbații ăia care transpiră testosteron pur 100%. Băbăieți, io-s cu voi frații mei. Şi vă recunosc bărbăția de la o poştă. O poştă mai veche…

Mama nu m-a schilodit mental dăloc, ca pă plângăcioasele astea dîn zilele noastre, cu aberații legate de căsătorie, copii, soție model şi alte mizerii de genul ăsta. Mama m-a vrut femeie pentru ăştia ca voi, pularăii adevărați. Pe la 15 ani, când începusera să-mi crească sânii si poponelul, m-a luat direct şi mi-a spus:

Continuarea

6,461 cititori

Când știi că viața ta sexuală a luat sfârșit

Poate mai ai îndoieli, poate tot mai crezi că e doar o fază trecătoare. Te mai minți în serile lungi de iarnă, când frigul este singurul care-ți pătrunde sub plapumă, că vine ea primăvara și totul va fi bine.

Apoi, într-o zi, realizezi că toate speranțele sunt deșarte, deschizi frigiderul și mai ieși din el doar după ce l-ai golit. Cu stomacul plin și inima goală, te refugiezi în online ca să povestești tuturor cât ești de “fericită” și cum viața ta și-a regăsit drumul firesc. Nu are importanță că “drumul” este cel de la aragaz spre cămară și invers. Continuarea

9,711 cititori

Ciudat mai funcționează Universul ăsta!

Ieri după-amiază am primit mesajul de mai jos. Pe privat, de la un amic, fost coleg de muncă.

Am trecut printr-o experiență ciudată ieri dimineață. Dormeam și a intrat maică-mea în cameră horcăind. Se înecase cu o bucată de pâine și nu mai putea respira. I-am făcut metoda Heimlich. Nu vreau să-ți trezesc amintiri dureroase, dar m-am apucat să studiez procedura abia după ce a murit tatăl tău.

Da, din nefericire, tatăl meu a murit exact așa, într-o zi de ianuarie, acum aproape trei ani, pentru că lui nu a avut cine să-i facă Heimlich. Iar foștii mei colegi au fost aproape la fel de șocați ca mine, când au auzit ce s-a întâmplat. Uite că ieri moartea tatei a salvat o altă viață. Ciudat mai funcționează Universul ăsta. Continuarea

10,243 cititori

Life Coaching, my ass!

Hai că s-au legat bine. Alaltăieri cu nunțile, ieri cu parentingul, acum vă arăt un email proaspăt primit de la alți șnapani care fac bani pe socoteala proștilor. Doar că ăștia de azi sunt cei mai jegoși, fac cașcaval din nimic și i-au dat un nume fancy: “Life Coaching”. Băejnebun, deja simt cum îmi intră banii în buzunar doar când îl citesc sau îl scriu. Mbuuuun, acum să trecem la email-ul propriu-zis, semnat “Coaching Essence”. E? Cum sună numele? Miroase a bogăție? Miroase.

Continuarea

6,888 cititori

Despre lene şi alţi demoni

Azi am o surpriză pentru voi. Una mișto, sper. Eu, cel puțin, sunt încântat de ea. Mai țineți voi minte textul de sâmbătă? Ăla care fusese inițial comentariu și ne-a plăcut și mie și vouă. Ei bine, știți ce-a făcut fratele vostru? Tot weekendu’ s-a chinuit s-o convingă pe nebuna care l-a scris, Duamna Vio pre numele ei, să se bage la o rubrică permanentă acișilea. Greu, nene, dacă n-a făcut la figuri, de mai aveam un pic și-i spărgeam mufarina. Până la urmă a zis “da”. Știți, am lucrat în vânzări, e greu cu mine cu negociatul. Partea și mai bună e că a început cu “dreptul”, explicând în ce relatii cordiale se află dumneaei cu procrastinarea. Mbun, să vedeți circu’ naibii ce-i fac dacă nu vă răspunde la comentarii sau doarme în post. Continuarea

7,413 cititori

Așa nu se mai poate!

Îmi place fotbalul și orice aș face rămâne plăcerea mea vinovată. Ca orice stelist, urăsc din suflet Dinamo și tot ce ține de culorile alb și roșu. Dar asta se răsfrânge numai și numai asupra a ceea ce se întâmplă pe gazon, acolo unde se desfășoară jocul numit fotbal. În schimb, când se întâmplă nenorociri de genul celei de aseară, ura mea se transformă în consternare tristă. Continuarea

5,302 cititori

Experienţele de viaţă pe care, vrei sau nu, le trăieşti pâna la 40 de ani

Am dat de un articol preluat din Business Insider care m-a făcut să realizez cât de norocoşi suntem noi toţi cei care ne-am născut în ţara asta minunată, numită România. Textul este despre câteva experienţe de viaţă pe care ar trebui neapărat să le încerci până la vârsta de 40 de ani, ca să “te simţi cu adevărat împlinit”. Ei bine, vesticii ăştia sunt nişte defavorizaţi ai sorţii care plătesc bani grei sau cheltuie o grămada de timp, pentru nişte chestii care la noi fac parte din cotidian şi pe multe dintre ele le trăieşti până să împlineşti 15 ani.
Continuarea

9,714 cititori

Ce să aleg între viața mea şi viaţa lui?

Aş fi vrut să scriu câteva cuvinte de introducere. Efectiv nu mi le găsesc. Citiţi ce mi-a scris fata asta şi o să vă daţi seama de ce. Textul este exact aşa cum l-am primit pe mail. În afară de diacritice, câteva virgule şi aranjarea în pagină nu am avut ce să-i mai fac. Dacă vă ştiţi mai slabi cu nervii, vă recomand să nu-l cititi, opriţi-vă aici. 

mihai_vasilescu_iubire_interzisa

Bună Mihai,

Numele meu este Maria (nu, nu este, l-am schimbat din motive lesne de înțeles – n.r.). Îndrăznesc să-ți scriu pentru că îţi citesc blogul de câteva luni şi am văzut cum reacționează cititorii tăi atunci când ai nevoie de ei, iar eu sunt într-o situație în care am nevoie de sfaturi, am nevoie să aud și alte păreri, am nevoie să înțeleg dacă greşesc sau nu. Am apelat la prietenele şi prietenii din jurul meu pentru sfaturi și nu am obținut decât umeri ridicați și îndemnul de a face cum simt. Poate că de la cei care îți citesc blogul voi putea obține mai mult. Întotdeauna oamenii neimplicați emoțional dau sfaturi mai bune. Te rog să mă ierți ca am îndrăznit să-ți scriu și dacă nu vrei să-l pui la tine pe blog, aș vrea să te rog să ștergi mailul. Multumesc.

Continuarea

3,722 cititori

Chestii din viaţa reală pe care nu le vezi în filme

Dacă tot am scris despre toate şmecheriile din filme pe care nu le întâlnim în jur, asta a venit ca o continuare firească.

– Tensiune mare, eroul principal este într-un taxi şi în cele din urmă ajunge la destinaţie. Cu ochii după bad boy, dă să coboare şi-i întinde banii şoferului. Să mor eu dacă am văzut vreodată să se întoarcă ăla de la volan şi sa-i spună: “boss, e prima cursă pe ziua de azi şi nu am să-ţi dau rest”. Continuarea