3,279 cititori

De ieri sunt mafiot

Pentru că-mi repugnă prostia și pentru că nervii mei s-au tocit suficient în ultimii patru ani, nu mai am răbdare cu idioții și prefer să-i ignor. Mă rog, ordinea corectă o știți voi, mai întâi îmi declar iubirea nețărmurită pentru mamele lor și abia apoi îi ignor. Dar pentru că de ieri am fost decretat oficial „mafiot”, n-am putut să nu mă tăvălesc de râs și nici să nu vă spun și vouă.

Continuarea

4,885 cititori

Cu chirie, fără chirie, dar să știm și noi o treabă!

Numai cine n-a căutat vreodată să închirieze sau să cumpere un apartament în vreun oraș mare al României nu știe în ce mod greoi se lucrează la ora asta cu multe dintre agențiile imobiliare. Începând de la site-uri care arată rău, unele complet necitibile de pe mobil, cu informații neactualizate și poze de slabă calitate sau neconforme cu realitatea din teren, până la proverbiala neseriozitate a agenților imobiliari, totul se mișcă așa într-un fel de inerție care pare să spună “tu ai nevoie de apartament/casă, nu noi”. Eu mai aștept și azi, după niste ani buni, să mă sune vreo trei agenți din ăștia care mi-au închis telefonul zicând: “revin eu în cinci minute”. Continuarea

4,243 cititori

Nu știi în ce balegă se ascunde un diamant

N-am apucat să scriu nimic din ce voiam pentru azi. A dat aseară Marian Godină un share la articolul despre poetul nepereche al cimitirelor, mi-a picat serverul și picat a rămas până târziu în noapte. Nu comentez mai multe, că sunt un car de nervi.

Da’ tot voiam să vă arăt că pe lumea asta se pot face bani din orice. Sunt absolut convins că dacă-i vine cuiva ideea să umple niște cutiuțe cu rahat, să le ambaleze frumos și să găsească un slogan care“prinde”, o să vândă de n-o să poată face față cu producția. Da, cam atât de proști suntem. Și nu mă refer aici la români, prostia este universală. Să nu uitam, for God’s sake, că se vând parcele de teren pe Lună. Deci despre ce vorbim? Ca să cumperi un apartament te lovesti de munți de hârțoage, intabulări și alte căcaturi, pentru o bucată de teren pe Lună, ai de dat doar trei click-uri.

Continuarea

6,735 cititori

Cum procedăm când ni se fură articole!

Mă enervează de mor când o aud pe-aia cu “ar trebui să fii mândru că cineva a considerat că un text scris de tine merită furat şi republicat, plus că au dat sursa, ce mai vrei?”. Ei bine, uite că nu sunt mândru deloc. Iar cei care spun asta, deşi cred că nu au intenţia, practic îmi desconsideră munca. Înteleg de ce judecă aşa, până la urmă ce mare lucru am făcut, nişte cuvinte aruncate pe un blog, să zic merci că m-au băgat în seamă. Well, sunt curios dacă ar mai gândi la fel dacă cineva le-ar fura ceva făcut cu mânuţele lor (o masă, un scaun, un tablou, un mărţişor, o ulcică, orice), ar recunoaşte de unde le-a ciordit, dar asta nu l-ar împiedica să le pună în vânzare şi să facă bani cu ele. Iar lumea din jur, în loc să strige “hoţii”, să aplaude şi să zică “ce tare!”.
Continuarea