6,469 cititori

E dureros și frustrant să știi că ești neputincios!

Am vrut să nu mai scriu deloc pe acest subiect. Și nici n-aș mai fi făcut-o, dar dacă tot a zis Melinda mai jos exact ce simt și eu… (Bonus, pentru toți băgătorii de seamă care dădeau din gură aiurea, citiți și asta). 

Aseară am trecut în 5 minute de la fericire maximă la depresie.

Un suflet nou ar fi avut șansa să ajungă într-o familie minunată, dar oricât de repede ne-am mobilizat, tot statul a câștigat.

Durerea cea mare e că am văzut, din nou, urâțenia din oameni. Continuarea

37,317 cititori

Bă, da’ nici nu vrem!

Prima oara s-a întâmplat la restaurant. Eram trei oameni în toată firea la o masă, încercam să dicutăm câte ceva și efectiv nu ne puteam înțelege din cauza răcnetelor emise de trei plozi care găsiseră de cuviință să se joace exact lângă noi. Asta în timp ce părinții lor, aflați la două mese mai încolo, executau cu delicatețe biluțe de muci și admirau plini de încântare cum progeniturile lor reușesc să disturbe un local întreg. Niciunul dintre ei n-a catadicsit să scoată vreun cuvânt, ceva care să aducă măcar de departe a “terminați cu gălagia”. A trebuit să le suportăm strigătele până am plecat. Mă întreb și acum, când scriu, cam ce s-ar fi întâmplat dacă mă apucam să urlu și eu: copii, ia duceți-vă să zbierați lângă masa tâmpiților care v-au dat viată și nu sunt în stare să vă crească! Ieșea cu scandal? Ieșea. Păcat că n-am făcut-o. Continuarea

4,241 cititori

Copiii ar trebui să ştie expresiile licenţioase?

Mă amuză teribil cum prezenţa unui copil într-o cameră plină de adulţi impune automat reguli de folosire a limbajului. Şi mi se pare atât de eronat, cum nu vă puteţi imagina. Eu, personal, nu mi-am controlat niciodată cuvintele în prezenţa fie-mii. Şi să vezi ce, nu s-a întâmplat nimic, dar absolut nimic. Nu am auzit-o niciodată folosind vreun cuvânt nelalocul lui. Oi fi fost eu mai norocos sau cum? Continuarea

7,050 cititori

Sunt victima copiilor tăi

Aşa cum vă promiteam ieri, astăzi am un al doilea articol trimis de către un cititor. Este o opinie personală, directă şi destul de tranşantă vis-a-vis de prezenţa copiilor (altora) în perimetrul lui. Aşadar, luaţi de citiţi. Guest Post by M. Duran. 

mihai_vasilescu_copil_obraznic

Trăim într-o continuă evoluție, legi care ne reprezintă interesele, servicii îmbunătățite ce ne conferă un confort sporit în mediul și în societatea în care trăim, iar asta ne bucură. Dar, vedeți voi, există totuși un aspect destul de neglijat: copiii. Continuarea

11,224 cititori

Să tot fii tată de fată

Vorbeam cu un client zilele trecute. Lucrăm de multă vreme împreună, aşa că am devenit amici. La modul că mai facem mişto unul de celălat, mai spunem un banc, d-astea. Omu’ are doua fete şi-mi spunea ceva de genul că deja se aşteaptă ca cea mare (şaptişpe ani) să-i cam aducă vreun cavaler acasă, pe care să i-l prezinte drept “prietenul ei”. Omu’ râdea, dar cam mânzeşte aşa, se vedea de la o poştă că nu e râsul lui.

Eu deja am trecut de vreo doua ori prin ceea ce înseamnă să te uiţi în ochii unui puşti d-ăsta teribilist şi să-i faci un semn cu arătătorul la beregată, ca să inţeleagă cine-i şefu’. Aşa că, dacă l-am simţit cu morcovu-n dos, am dat drumul la miştoul de autobază.

Continuarea

1,571 cititori

Culegem ce semanam

In fata mea, in metrou este o mamica ce se chinuie cu trei copii dupa ea. Doi baieti (unul 3-4 ani, celalat 10-11) si o fata (6-7 ani). Stau toti patru pe scaune si discuta sau se joaca. Urla, tipa, se harjonesc. Na, sunt copii, ce sa le faci? Iti zgaltaie un pic creierii chiraiturile, asa de dimineata pe burta goala, dar zambesti si iti spui ca asa ai fost si tu candva. Mama intervine doar cand decibelii urca prea sus.

Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Parinti si copii am mai vazut eu prin metrou. Altceva m-a pus pe ganduri. Eu stateam in picioare, fix in fata lor. I-am avut sub ochi si urechi, cale de sapte statii. Nu am cum sa va mai reproduc fidel dialogurile dintre ei, dar va pot face o sinteza cu cele mai importante, pe care le-am retinut:

-Vreau tableta! Fetita catre mama ei. Raspunsul a fost ceva de genul ca o sa-i ia la un moment dat.

Continuarea

3,678 cititori

Abecedarul groazei

A inceput scoala. Prilej de emotie atat pentru parinti, cat si pentru aia mici. Am totusi o mare rugamine pentru parintii elevilor de clasa intai: sa fie cu mare bagare de seama la abecedar si la comportamentul prospetilor elevi, dupa anumite lectii!

N-am apucat sa ma uit peste manual, dar chestii care apar in el, precum “Maria ia o lama noua” si “Acum Maria are o rana mare”, s-ar putea sa fie urmate si de “Costelus are un pistol cu bile” sau “Fane asculta manele”. Nu vad ce l-ar opri pe Costelus sa aiba chiar un gun adevarat si sa-l ia la omor pe Fane intre paginile abecedarului. Doar o merita, pentru manelele alea.

mihai_vasilescu_abecedar

 

sursa foto

Continuarea

2,495 cititori

Cine are iepure, are parte

V-am mai spus ca cei batrani din blocul in care am copilarit au fost productivi, nu gluma. A se citi ca eram multi copii, de varste apropiate. Ei bine, dupa ce s-au dus anii aia fara griji, cand ne peocupa doar cum sa ne petrecem timpul mai misto si ne intreceam in cretinisme, au inceput si chestiile mai serioase, gen examene. Intai cele de liceu apoi admiterile pe la facultati. Era ca dracu’ daca picai, ca incepeau mistourile si te faceai de un cacat celebru. Cata vreme a fost la nivel de liceu, lucrurile au mers struna. Toata lumea s-a descurcat si a ajuns prin locurile in care si-a dorit.

Treaba s-a imputit odata cu intrarea la facultate. Continuarea

2,332 cititori

To be or not to be…acasa la parinti

Am asistat la niste discutii in contradictoriu despre cum e mai bine. Sa pleci de acasa de la ai tai cat se poate de repede sau sa o mai lalai prin zona niste ani buni? Si cum citeam doar opiniile celor care plecasera (sau nu) de acasa, am incercat sa-mi dau seama cum e cu treaba asta si din punctul de vedere al parintelui. Adica astia ce vor? S-o taie odrasla cat mai devreme? Sau sa stea prin preajma pana intra nepotii la facultate? Pai daca e dupa nevasta-mea, fie-mea ar trebui sa plece de acasa poimarti spre niciodata. Eventual sa dea mesaj si un raport exact (cat mai detaliat, daca se poate) al locului unde se afla si cand o fi maritata, cu doi copii. Sa zicem ca am considerat acest exemplu neconcludent. Si m-am apucat sa fac un mic sondaj printre colegii mei care au copii mai mari. Uite ce-am aflat: Continuarea