Articol scris de Iulia.
…
Am avut o săptămână destul de aiurea și agitată, așa că nu prea am lucruri nostime de povestit. Motiv pentru care o să fac așa, un fel de salată de gânduri aleatorii, măcar să încercăm să ne relaxăm oleacă.
👉 Cred c-am mai zis asta, dar simt nevoia să o repet, că mă fascinează de fiecare dată când se întâmplă. Respectiv când se întâmplă să găsesc pietre în casă. Pentru că da, dacă aveți copii mici, cu siguranță până acum v-ați împăcat cu ideea că acum aveți pietre de interior.
Pe care odorul le-a colecționat de dracu știe unde și pe care le cară cu abnegație în casă. Și să nu care cumva să te pună păcatul să arunci vreuna din pietrele de interior, că se lasă cu drame. Majore. D-alea cu muci până-n bărbie…
👉 Se apropie cu pași repezi sezonul de Ho-Ho-Ho și Jingle Bells. Inevitabil, începe freamătul pe grupurile de uațap de părinți, legate de cadourile pentru „duamna”. Că e duamna educatoare, duamna învățătoare, duamna dirigintă, nici nu contează. Cadou să fie!
Acu, nu mă înțelegeți greșit, de principiu n-am nimic cu ideea de a oferi un cadou persoanei (sau persoanelor) care se ocupă de plozii noștri cât timp ei sunt în afara domiciliului. Dar în capul meu, cadoul ăla trebuie să fie unul simbolic, ceva care să spună „Mulțumim, uite, ne gândim la tine, ia d-aci niște bobonele faine”.
Nu știu dacă v-am povestit, dar anul trecut, pe grupul de uațap al părinților de la grupa de grădiniță a lu fi-miu, cadourile propuse pentru educatoare implicau…țineți-vă bine: bijuterii!
Și nu așa, un gablonț, acolo, sau vreo trăsnaie hand-made sau ceva. Nu, frăție! Bijuterii dă haur, că avem valoare, ce papucu’ meu!
Sper că vă dați seama că am fost (iar) una dintre (puținele) oi negre care a refuzat așa tâmpenie și am ales, împreună cu altă mamă normală în cap, un cadou fix așa cum ziceam: simbolic. Habar n-am dacă restul au luat sau nu bijuterii sau ba.
👉 Mi-am dat seama că e bun și internetul ăsta la ceva, în afară de poze cu căței și pisici. E bun că te face să-ți dai seama că nu ești nici chiar special, nici singurul nebun de pe planetă. Că nu știu despre voi, dar eu uneori am impresia că-s singura dereglată din lumea asta mare.
De exemplu, zilele trecute am dat peste un clip care era ceva de genul: începea cu o fătucă d-asta născută după anii 2000, care se întreba oare pe unde ies oamenii de 35-40 de ani atunci când ies în oraș?
Iar răspunsul venea de la un tip serios, așa, cam de vârsta mea :)))) care zicea ceva de genul: Ce? Ieșit? Afară din casă? Unde sunt alți oameni? Oh, draga mea, nici gând!
Ceea ce m-a făcut să mă simt bine, că io v-am mai zis că-s profund anti-socială și nu-mi plac oamenii. Și m-am convins că nu-s nici defectă, nici vreo specială. Că citind comentariile, am văzut că foaaaarte mulți din cei de vârsta mea simt la fel – băi, decât să ies în oraș doar de dragul de-a ieși, decât să socializez cu niște unii cu care nu rezonez și de care abia aștept să mă despart, ca să-i bârfesc dup-aia cu bărbatu-meu pe drumul spre casă, mai bine pas.
Nu știu, posibil să aibă legătură cu vârsta, posibil să nu, dar efectiv nu mai am nici cheful, nici dispoziția necesară să „socializez” doar de dragul de-a nu sta în casă. Lasă, că e bine și la noi acasă, același gust îl are berea.
Iar când socializez, o fac cu oameni care realmente-mi plac și cu care mă simt bine. Oameni care, la respectabila mea vârstă, au devenit foaaaaarte puțini. Și asta nu mă deranjează absolut deloc.
👉 Altă chestie văzută pe net care m-a amuzat copios a fost „Matematica milenialilor”. Dacă vă mai dați pe Instagram sau mai urmăriți reel-uri pe feisbuc, probabil v-ați împiedicat cel puțin o dată de trendul ăsta cu „Matematica nu-știu-cui”.
Dacă nu știți despre ce vorbesc, ideea e cam asta: oamenii explică modul în care funcționează „matematica” (a se ține cont de ghilimele, da?) pentru diferite categorii – bărbați, femei, copii, câini și așa mai departe.
De exemplu, „matematica femeilor” include chestii de genul „sunt gata în 10 minute” unde prin 10 minute se va înțelege minim o oră.
Sau „matematica bărbaților” poate fi o chestie gen „da dragă, mai beau o bere cu băieții și vin acasă” unde o bere înseamnă de fapt măcar încă 2-3.
Mno, și ajungem acu la „matematica milenialilor”, generație în care mă încadrez și eu cu brio. Ei bine, în matematica asta a noastră, socotelile stau cam așa:
- 1970 e acu 30 de ani
- 1980 e acu 20 de ani
- oricine născut după anul 2000 e un bebeluș și este imposibil să aibă permis de conducere, cu atât mai puțin o slujbă sau, doamne-feri, copii proprii
- după ce au împlinit 40 de ani, părinții tăi vor continua să aibă 40 de ani cel puțin până împlinesc măcar 80
Mai ziceți și voi, dacă mai aveți calcule d-astea, că nu pot să cred că sunt singura al cărei creier refuză să înțeleagă că anii 70 nu au fost acum 30 de ani.
Ah, și în afară de matematică și creșterea nivelului de antipatie socială, trebuie să nu uit să menționez clasicul „opașa” când te ridici de undeva, mai ales dimineața, din pat sau seara, de pe canapea.
Mnu? Nimeni? Numa eu? Voi toți sprinteni și vioi?
dacă bunica fetei stă cu tine, înlocuiești „opașa” cu „văleuăleuăleu”…
deși nu merge la ora de religie, cam de pe la sf mihail și gavriil, fie-ta are 2 preocupări: să cînte zilnic cele 3-4 colinde pe care le știe și să urmărească, zilnic, împreună cu maică-sa (tartorul șef), minim o mizerie d’alea de crăciun, pe Diva;
la școală s-a luptat și s-a învins! yeeeeeeee!!!
ce socializare, cînd dimineața ne trezim devreme (6 !!!?), deși tu ai ajuns acasă la 1 am? da’ nu facem figuri, că e ziua ploadei (mulțumim!) și trebuie să-i vezi bucuria de a deschide cadoul, nu? și te bucuri că ai făcut-o fericită cu doar un set de 80 de carioci; știu, vor veni și anii adolescenței cîn’ o să plătesc cu dobîndă ce n-am cheltuit acum…
bine, dacă-i mai prind, că, uite, plec să iau și tortul dar și o coroană funerară, că la nici 50 de ani te duce cancerul pe veșnicele plaiuri…
zis iz laif, cu bune și rele, aveți grijă de voi și mai dă-i în mă-sa pe cîrcotași și imbecili!
Comentariu beton!82
La mulți ani fericiți și senini, fiicei tale! Cariocile rulz!
Comentariu beton!12
Lamulțean la mica musulmană, unchiu Costică! Să-ți fie bucurie! 😍
Comentariu beton!13
La Mulți Ani!!! 🤩 Și a noastră urmează curând, avem o perioadă încărcată. Confirm că da, gata carioci… Și nouă ne place crăciunul, deși nu le avem cu religia, facem pomul săptămâna viitoare.🎉
La mulți ani minunați!
La multi ani domnisoarei🥳.
Uite ca cineva a primit cadou de ziua ei. Eu nimic saptamana asta de la domnul sot, ca cica el nu stie ce sa cumpere🙄
La multi ani, musulmanicai! Sa fie sanatoasa si fericita si sa va dea cat mai putine batai de cap! Si voua pe langa ea sa va dea Domnul sanatate si putere sa o puneti pe traiectoria cea buna!
@all, săr’nile
Sî-ț trăiascî musulmănica uăi Costicî!✨
Deja îmi trimite nora-mea print screen cu grupul de la grădinița iepurașului Duracell. E o bogăție! Ieri, am ras cu lacrimi.
Deci, conform matematicii de tik-tok, anii ´60 ar fi acum 40 de ani. Pai sa vezi „opasa” la mine si când deschid portbagajul mașinii, darămite când ma ridic de pe canapea. Norocul meu ca măsuța de cafea e suficient de solida încât ma pot si sprijini când…opasa.
Comentariu beton!33
Dadada, anii 60 e fix acu 40 de ani 🤣🤣🤣
Opașa, ia să-mi pun io un pic de cafea 🧓
1. Ahhhhh, pietrele! Această binecuvântare din buzunare! Nu-i bai că le adună ei, mânca-i-ar mama de strângăreți! Bai e când descoperi că și tu ai prin diverse buzunare, prin rucsac, că și tu trebuie să ai, că uite, mami ce pietricică frumoooooaaaaaasă!!!
2. Da, afirm pozitiv, a început și la noi freamătul, deocamdată s-au cerut idei, dar nu a sărit încă nimeni cu una. E liniștea dinaintea furtunii 😁
3. Matematica e o chestie care-mi dă blue screen în general 😂😂😂
4. Prin Ardealul ăsta e cu mulți „ioi” și din când în când un vai amărât sau un tulai, toate însoțite de trosnituri că nici nu mai știi de unde se aude… Și abia ajungem la 45 😂😂😂
Vorba lui @costicămusulmanu: dă-i în mă-sa, să fiți bine cu toții!
Comentariu beton!28
Și la noi a fost oleacă de freamăt, dar momentan e liniște. Vedem ce aduce săptămâna viitoare 😁
Eu am în baie, pe vană, o vază plina ochi cu pietricele. Și nu pot și nici nu îndrăznesc sa ma gândesc cum sa dispară asa ceva 🤣
Am constatat că oamenii cumpără cadouri scumpe pentru a-și arăta bogăția. Sau să nu își bată capul cu găsirea unui cadou potrivit.
Mie degeaba îmi dai un buchet de flori. Eu vad plante moarte care vor ajunge la coș. Altceva e daca primesc un ghiveci cu o plantă mică. Sau o punguța cu bulbi. Uneori primesc o cafea bună, dar eu nu beau cafea.
Tu ai consumat mai multa energie să alegi un cadou și cu siguranță a fost apreciat.
Știu ce zici cu vârsta. Eu împlinesc 44 ani în decembrie și fiica mea zice că sunt babă.
P. S. Fiul meu colecționa pietre. Aveam un borcan cu capac din sticla în care le punea.
Eu aș înclina spre a doua variantă (legat de cadoul scump) – dacă e scump, nu mai trebuie să îți bați capul să fie efectiv potrivit 🤷♀️
Pfff… Borcan? Pentru pietre? Mi-ar trebui fie unul d-ăla mare, de murături, fie vreo 783 mai mici 🙄
Eu tot 44. Al meu fiu de 12 îmi zice pre-babă.
Comentariu beton!12
Și eu am 44, dar fiica-mea (de 23), zice ca nu-s babă. Deci stau bine
La 45 ai mei fiul meu îmi zice ca el e mai matur la 15 ai lui 🤣🤣🤣
Bună dimineața, Iulia. Cred că rezonăm, în totalitate. Așa că, nu ești singură! Week-end plăcut și multă putere! 💐❤️
Weekend fain și ție! 🤗
Asta cu matematica e fix asa cum ai relatat , anii 80 sunt fix acum 20 de ani , iar mama mea are încă vreo 40 și ceva de ani.( mai are vrei 10 peste , dar asta e cu totul alta poveste).
Asta cu ieșitul mi-a plăcut cel mai tare, poate de unde rezonez 100%. Zilele trecute, în timp ce ma îndreptăm spre munca ,ma gândeam ca mie chiar nu îmi plac oamenii. Nu mai ieșim decât cu cei care ne sunt dragi , adio cluburi , terase, serate și alte aiureli. Bărbatul meu rade de mine sambata seara , când prefer un film bun decât o ieșire.
Comentariu beton!12
Dașinormal că prefer un film bun în orice moment 🙈
Nu e chiar matematică, dar eu am fost puțin ”șocat” când am aflat de CNP-uri care încep cu 5 sau chiar 6. Asta acum câțiva ani. În rest, evident că anii 70 sunt acum 30 de ani, doar suntem în anii 2000. 🙂
Comentariu beton!14
Daaa, fi-miu are cnp cu 5! Ce sărăcia naibii mai e și asta?!? Am fost cât pe ce să-l trimit pe Fritz înapoi la Primărie, când a venit acasă după ce a înmatriculate copilul, am zis că au greșit ăia acolo! 🤣
Pentru cei născuți începând cu anul 2000. Eu am CNP cu 2, fii-mea cu 6.
Explicația lor e să nu creadă careva că ăștia mici au atins suta! 🤣
CNP-ul cu 5 e pt băieți, iar cel cu 6 pt fete, toți născuți după 01.01.2000.
Da’ stai să vezi că există și cu 7 sau 8 (nu mai știu exact), pt străinii care au primit drept de ședere.
În legătură cu 40-ul părinților, ai mei se apropie de 50. 🙂 în buletin mai au 1,5 ani până la 70. 🙂
Este cnp și cu 9 ( ce i drept se folosește în scopuri fiscale). Fun fact: am o cunoștință care a întâmpinat mari probleme la primarie cu mostenirea strabunicului decedat pentru ca nu ii fusese atribuit cnp, deoarece nu se inventase. Nu pricep cum de nu i s a atribuit după aceea, în cursul vietii
la cîți de 6 are cenepeu’ fie-mii, se pot explica nește chestii; deși nu-s unu’ lîngă altu’…
Se făceau niște liste la serviciu. Un coleg a sunat pe un altul sa ii zică cnp-ul să treacă acolo pe listă. Începe omul să dicteze 512234…. Cel care scria „băi cnp-ul lasă dracu’prostiile”, după ce omul a confirmat că ăla e cnp-ul tipul cu lista zice „aoleu tu ai cnp ca nepoții mei” 😂
Pai, stai, bai, cum adica sa creasca si sa aiba copii? Pai ei is copiii.
Da. La absolvirea liceului, concidenta, in zilele alea de Gaeudeamus pe toate holurile era si intilnirea de 20 de ani a promotiei aferente. Mi s-au parut foarte batrini. Anul trecut am avut intilnirea de 35 de ani; m-am bucurat ca e simbata (stii, noua ne cam place sa ne intilnim, unii au avansat chiar ideea intilnirii anuale deja, avind in vedere ca toti sintem in stadiul de opasa iar berea bauta impreuna la Vinatoru’ are gust mai bun). Eu nu pot pricepe la copilul meu mare cit tupeu are de e insurat si are de 5 luni si atas ginguritor. Ce sa zic. Si da, sigur n-au trecut mai mult de 20 de ani de la anii ‘80.
Comentariu beton!25
Exaaaaact! 😁
Ps: să vă fie sănătos ghindocul!
Soțul, născut în 1970, copilul, în 2000. La noi matematica e simplă. Câți ani sunt după 2000 atâția are ea! Nu ne chinuim să facem prea multe calcule matematice!
🤣
Comentariu beton!15
Hai, că ați scăpat ieftin la calcule! 😂
Treaba cu cadoul se întâmplă si la locul de muncă. Tot anul il înjură pe sef apoi vin si zic că ar fi frumos sa ii luam un cadou.Doar ca acel cadou simbolic inseamna 100 lei x 15 persoane.
No p-asta chiar n-am mai auzit-o, cu cadoul pentru șef 🤢
Ei, cum? Asa e frumos. Și eu primesc cadou de ziua mea de la șefi. Bine, eu ies pe minus, ca dau doua cadouri, ei îmi dau unul, dar merge și asa
Iulia, deși in câteva luni fac 60, matematica, pentru mine, e doar una, născut in ’64.
De ieșit, mai ieșim uneori, cu gașca de prieteni, de câteva ori pe an, la un teatru, film sau concert, după care mergem la un local să bem ceva.
Iar „opașa”, e destul de des prezentă.
Iar copilul născut in ’93, participă benevol la multe petreceri de-ale noastre sau concedii și ii place maxim.
Și nu doar al meu, mai multora dintre copii celor din gașcă le place și chiar spun că ei nu se distrează așa bine cu găștile lor.
Comentariu beton!11
Mulți înainte sănătoși! De ieșit mai ieșim și noi, dar cumva nu mai e „disperarea” aia de la dooj de ani, când să stai o seară acasă părea cea mai cruntă soartă posibilă.
Și ce mi se pare mie trist e că sunt oameni de vârsta mea care încă au „disperarea” asta, cumva de parcă nu știu ce să facă cu ei înșiși între 4 pereți.
Confirm, cnp-uri de copii cu 5 (băieți) sau 6 (fete) Dar au sărit peste 3 și 4 (cred 😅).
Aha, deci asta e logica? 5 sunt fetele și 6 băieții? Nu știam, mulțam că m-ai luminat și pe mine!
Probabil pe alea le păstrează pentru secolul următor!
CNP-uri cu 3 și 4 sunt pentru secolul 19.
CNP-uri cu 1 și 2 sunt pentru secolul 20.
CNP-uri cu 5 și 6 sunt pentru secolul 21.
CNP-uri cu 7 și 8 sunt pentru rezidenți.
CNP cu 9 este persoanele străine, fără rezidență.
Nu știu dacă secolul următor vor fi cu 3 și 4 sau 1 și 2. Sau poate se modifică structura pentru nonbinare & șit. Voi afla atunci, că nu mă grăbesc. 😁
Comentariu beton!14
Chiar, la asta nu m-am gândit – ce ne facem cu ăia care în organe sunt bărbat sau femeie, da-n simțire sunt greiere? Sau lebădă? Sau piesă de șah? Sau orice altceva dorește sufletu lor 🤔
Presupun ca la persoanele non-binair sau care nu se identifica cu nici un fel de chestie data de natura or sa faca 56 sau 12 sau 76? Sau poate vreo suma intre cele 2. Sau 0?🤔
‘neața, Iulia! 🧡 mi-ai adus zâmbete cu „salata” asta matinală, s-o luăm în ordine:
👉 pietre mai găsesc și-acum pitite bine prin sertare, deși ai mei au trecut de borna 20😃 dar să vezi câte șuruburi, șaibe, piulițe zac prin cutii și cutiuțe de-ale fiică-mii! acareturi la care nu vrea să renunțe, că.. „maaamiii, nu o arunca, pe-asta am găsit-o când veneam de la..” 🙄
👉 aici cred că vă bat pe mulți, nu doar pe tine! acum vreo 15 ani, a noastră „Doamna”, femeie hotărâtă, a anunțat onor-comitetul de mămici că dorește.. hai, să vă văd, ghiciți?.. dorește o.. mobilă de bucătărie pe comandă! 😁 care costă X lei, deci asta înseamnă Y lei de copil! adică părinte de copil, că nici dacă strângea copilul ăla un an banii de alocație, de buzunar, micile cadouri bănești de pe la bunici, mătuși, rude generoase etc și nu putea să ajungă la suma respectivă! 😃
👉 la spital, la policlinică, la chestii de-astea ieșim, evident! 😃 că doar nu ne mai gândim careva s-avem și viață socială la anii ăștia, ha! 😝
👉 la fie-mea începe CNP-ul cu 6, că tot zicea cineva mai sus, așa că matematica ei e simplă de tot: „mami/tati (după caz!), pe vremea ta.. ” 😝😅 da, mami, pe vremea noastră, în Pleistocenul mijlociu.. 😝
👉 și, Iulia, fără „opașa”, te rog! aseară am aflat pe-aici un lucru minunat: Dna C, colega noastră de comentarii, la cei 77 de ani ai dânsei, e încă în activitate, merge cu STB-ul zilnic și debordează de energie și optimism! așa că, măcar pân’ la 70, din gura mea n-o să se-audă vreun vaiet! mi-ar fi rușine de Dna C, zău așa! 🙂
Comentariu beton!87
Hai că la aia cu bucătăria mi-ai dat ecran albastru grav de tot 😳😳😳
Mă scuzaț, mă duc să procesez. Revin 🤔
Comentariu beton!38
@Mălina, te rog spune-mi că nu i-ați luat mobilă de bucătărie la comandă!!!😤
Comentariu beton!29
@Vic, doar au contribuit la bunul mers al activităților culinare😂
Comentariu beton!28
Io, sincer o dadeam pe mana politiei. Cum sa ai atata tupeu in tine? Auzi, mobila de bucatarie🙈🙈🙈🤬
Mălina, zi daca i-ati cumparat-o. Sau macar reactia voastra 🙄
Comentariu beton!25
@Vic, @Oldjohn, @Adina, mie mi-a fost clar că, dacă din cls I începe cu de-astea, 4 ani ne rupe.
am încercat să le aduc pe mămiki pe calea cea bună. n-am avut cu cine să vorbesc, îi erau foarte devotate „doamnei”.
noi am decis să mutăm copilul la altă clasă, unde era un învățător. să-i dea Dumnezeu sănătate și pensie lungă, a fost un dascăl pe cinste! iubit de copii și dedicat, o minune de om! a primit un singur cadou de la noi, la sfârșitul cls a IV-a: o geantă-diplomat (cea cu care venea zi de zi îmbătrânise 🙂 ) și un stilou cu peniță de aur. Domnu’ Trandafir al nostru scria doar cu stilou. a plâns și Domnu’, am plâns și noi și copiii la sfârșit de an.
„doamna”? da-da, a primit mobila de Crăciun, electrocasnicele necesare de Paști și-apoi n-am mai ținut legătura cu mămikile. dar sigur au cotizat 4 ani de s-au rupt.
și, pe bune, dacă părinții n-ar face scut în jurul specimenelor de genul ăsta, lucrurile ar sta altfel.
Comentariu beton!66
@Mălina, la Iorga era doamba 😂 tot acolo: covoare, televizor cu diagonala de X cm, mobilă de sufragerie și am înțeles că și o renovare că doar nu băga mobila nouă în casă neprimenită, clar urma și un apartament sau o casă că stătea într-un apartament cam mititel 🤭
Comentariu beton!25
@Mălina, nu cred că ”doamna” a cerut direct că vrea mobilă de bucătărie. De obicei are o pupincuristă care comunică asta părinților pentru că în caz de ceva ea este dpdvdr legal curată ca lacrima.
Am pățit cu fiicămea la prima și ultima ședință cu părinții la care am fost chemat și io credeam că vom discuta chestii despre copii, ce probleme au sau cum se descurcă, dar nu. O jumate de oră s-a discutat despre fondul clasei și cu câți bani trebuie să contribuie fiecare elev. După ce s-a stabilit suma am ridicat doo degete și am întrebat: Ok, dau banii, dar chitanță primesc?
– Ăăăă, nu știu, vorbiți cu doamna X pentru că ea a avut ideea cu fondul clasei.
– Doamna X, primesc chitanță?
– ?!!?!?
La care ”doamna”:
– Gata, nu mai avem ce discuta, rezolvați problema între voi, nu este treaba mea.
Comentariu beton!23
@Adriana, ce mică-i lumea! 🤭 cred că noi am fost seria de după renovare 😅 și dintr-a V-a ne-am mutat de tot din școala aia.
@Shoric, a cerut direct și fără echivoc!🤷🏼♀️ înainte de ședința cu părinții a avut întâlnirea cu „comitetul”, ca să putem fi anunțați toți, la ședință… să nu cumva să facem pe habarniștii!😃
Comentariu beton!50
Aaa, multumesc Malina! Ce e drept mai scot si eu cate un hopa sus! nu sunt chiar asa brează. Acum sunt pe artrostop asa ca nu ma mai fac de rusine cand ma scol de pe scaunul de la birou dar acum vreo sapte ani ma gandeam, Doamne, cum sa ma scol fara sa vada astia cat sunt de batrana? Din pacate cu cocoasa nu am cum s-o dreg, dar mergem inainte! :))
Comentariu beton!11
Evident că 60 e acu’ 40 de ani. Știu sigur fiindcă atunci m-am născut 😂.
Și copiii mei au adus pietre (Uite, mama ce piatră interesantă), dar fiică-mea a adus o broască. A pus-o într-un borcan mare, acoperit cu o bucată de perdea sa poată respira animalul. Ascunsă după cărțile din bibliotecă. Consecințe: broască a început un recital de oac-oac exact când domnul casei incerca să doarmă. Broasca a fost expulzată. Altă problemă vine mama în vizită „cum de vi s-a zdrențuit așa perdeaua?”
Aidecapumeu, am noroc că lu fi-miu nu-i plac broaștele, în schimb melci mă aștept oricând să găsesc pe undeva prin bibliotecă 🙄
Dacă nu ai luat-o razna crezând că mașina de spălat rufe e pe ducă deși de-abia e cumpărată înseamnă că nu ai aflat cum e să uite „niște pietre” într-un buzunar închis cu fermoar al unei bluze pe care a aruncat-o în mașină fără să văd 🤬 și da, are 25 și încă păstrează cutioiul cu pietre și cristale (bolovani) pentru că sunt amintirile lui 🤷 și pentru că este inginer mai găsesc câte un șurub sau ceva fierătanie prin buzunarele jeanșilor ( că nu mai fac greșeala de a lăsa ceva neverificat înainte de a porni mașina de spălat rufe). Eu uit frecvent ce vârstă am și stau să calculez dacă e musai, încă nu am în vocabular oi sau olelei sau d’astea, încă și asta pentru că am pragul durerii foarte sus 🤭 deși sunt născută la începutul lui „65. Intoleranță la adulți am de multă vreme, nu la toți ci selectiv ca mutismul.
De cadouri pentru doamne am scăpat iar la birou sunt simbolice și amuzante că suntem normali la cap.
La mulți ani @minimusulmancei!
Nu chiar, dar p-aproape… Am crezut că s-a stricat uscătorul… Pentru că și eu controlez toate buzunarele, dar ce să vezi, O DATĂ am ratat o pereche de pantaloni… Care conțineau niște bucăți de bețe, de data asta, nu pietre… Îți dai seama cam cum se auzeau bețele alea în uscător.
Ce mi-a dat mie cu virgulă însă, a fost cum naiba de nu au ieșit în mașina de spălat? Aparent nu le-a zdruncinat suficient. Dar uscătorul le-a scos la iveală.
Bună dimineața!
44 aici și am ajuns de mult la vârsta la care nu mai trebuie „sa fac frumos” de dragul nu știu cui. Deci ieșim numai când avem chef și cu cine ne place, preferăm un grătar în curte ca să putem sta cât vrem etc.
Opașa și să te ridici cu atenție, să nu te apleci oricum etc. sunt sfaturi pe care le-am primit de la ortoped. 😉
În plus, fără să fiu Grinch, mă deranjează teribil oamenii care și-au împodobit deja casa de Crăciun. In magazine înțeleg, că ăia trăiesc din vânzări, dar acasă?! WHY? 😁
Week-end senzațional să aveți! Noi suntem invitați la ziua nepoatei(nu sunt bunică 🤣 ) unde vine toată gașca de 20 ani că suntem „de gașcă și mișto” ❤️ și suntem primii la dans . Și copiii ăia sunt foarte mișto. 😉
Subscriu și trăiască grătarul în curte 🥳🥳🥳
Distracție faină la chermeză! 🤗
Mulțumesc! 🤗
Corect, aplecatul și ridicatul se execută cu atenție. Le fel și căratul de greutățiin brațe. La orice varstă
Febra cadourilor se întâmplă din vina părinților. Ei trebuie să-și tempereze intențiile. Cum ar reacționa mămicile daca “duamna”, cum o leaca la misto zice autoarea, ar refuza cadoul oferit? Cum ar fi când toate mămicile ar scrie pe grupurile lor “nimic pentru duamne anul ăsta”? Vă spun eu cum ar fi: normalitate.
Mda și nu… Adică, vezi mai sus – aparent sunt „duamne” care cer direct ce să li se procure 😳
În rest, de acord, poate dacă părinții s-a potoli, lucrurile s-ar normaliza. Sau dacă s-ar stabili clar niște limite de bun simț. Citeam la un moment dat pe undeva, nu mai știu unde, cred că tot un comentariu pe aici sau pe aiurea – o mamă zicea că stă în Belgia (parcă?) și acolo se acceptă ceva pentru cadrele didactice, cu condiția să se încadreze în max. 20 de euro „atenția”. Și nu de copil, ci din partea întregii clase.
vaaaiii, asta cu „matematica” femeii chiar m-a facut sa rad cu voce tare zilele trecute, pt ca m-am simtit luata in vizor… „eviti costurile de transport, cumparand mai multe chestii” 😂😂
Femeile + logica = ❤️ 🤣🤣🤣
Pietre, bețe, bâte si multe altele prin casa sau afara la usa. Pietre avem si acum un camion mare, o colectie de prin mai toata Europa (pe unde ne-am plimbat cu Juniorul). Imi amintesc ca eram prin Franța cand Juniorul avea vreo 3 ani. A gasit o piatra de vreo 2 kile si a zis ca el vrea sa o ia si sa i-o dea lui Mamaie 🙄. Mi-a trebuit ceva sa il conving ca nu putem lua pietroiul ala cu noi.
Acum e inca pasionat de roci asa ca ii cumparam kituri si pietre separate de prin toate muzeele geologice sau de stiintele naturii. Deci situatia se imbunatateste, adica ne costa🫣.
Noi nu dam cadouri de sarbatori doamnei. Cel mult o felicitare de Craciun. La sfarsitul clasei ii dam un cadou colectiv, dar fara bijuterii sau alte d’alea ca e ca si cum ai mitui omul.
De socializat, socializez din cand in cand cu cate o amica sau vecinii. Si nu des ca nu are cum. Si sunt dăti cand doar ne plimbam.
Asta cu matematica ma da pe spate. Nu o inteleg si pace 🤷♀️. La 47 anisori impliniti saptamana asta ma simt ca o tinerica nascuta prin Evul Mediu.
Lasă, că și noi am fost nu o dată în situația de a negocia și explica faptul că nu, nu putem căra ditamai bolovanul acasă. Sau nisip. Sau pământ. Sau pietriș din ăla mărunt-mărunt. Sau… 🙄
Care o fi, nene, fascinația asta cu bolovanii? E vreo chestie primitivă, ceva? Îmi scapă mie?
Da, asta cu pietrele e fix la baieti, ca la fete pana acum nu prea am vazut. Cele mai bune jocuri sunt alea cu pietre si bețe🤷♀️. O fi latura lor primitiva cum zici si tu.
Am un pietroi care inpodobeste curtea. Are o forma de cap de 🐊 și a fost pictat in consecință. In fiecare an revitalizăm vopseaua.
Am in casă 4 ghivece cu stejari rezultați din ghinde încolțite de Ștefan. Va trebui să le găsim un loc in natură, dar asteptam să se facă mai mărișori. Slavă cerului că stejarii cresc repede😜. Am și două fire de roșii rezultate de la copilit, am vrut să vedem dacă se prind😬 La 14 ani, deci se poate!
@OldJohn, stai așea, cresc roșii la voi, în frigul ceala? Ce roșii mutante-s alea? 🤣
Cel mai distrus creierul lu’ fimiu (14), care nu intelege de ce nu zis fac și eu figura aia cu divanul și cu pașa (o, pașă, cât de darnic esti!) să stau tolănit cu telecomanda in mână și sa il las pe el cu jocurile lui pe computador.
Cand mă aude că am nevoie de ajutor la spart lemne (va aduceti aminte că si sâmbăta trecută am desfășurat asemena activități, dar e frumos afară și doar-5C) incepe cu tot felul de tertipuri, că e sâmbătă, că e frig, că nu e lumină. Dar am antrenament la găsit scuze și ii spun să vină cu ceva nou că p-astea le inventam la grădiniță.
Deci, eu ies afară! Dap, tot la lemne, poate intalnesc și ceva oameni.
Ăștia încep de mici cu găsitul de scuze… Și fi-miu baga, când îl supun la orori cum ar fi adunatul de lego-uri de pe jos… Ba e obosit, ba nu poate să le strângă, că se mai joacă și mâine cu ele, ba… 😶
Mie mi-a ramas in minte o faza apropos de „cadoaiele” astea total deplasate. Eu nu am copii dar am colegi mai tinerei cu copii care imi povestesc ororile de pe grupurile de mamiki de whatsap si idioteniile care apar acolo, mai ales in preajma sarbatorilor, cam de orice fel. Se pare ca orice sarbatoare cat de mica e motiv de cado.
Dar divaghez. In anii in care am terminat eu facultatea in targul Iesilor, a loooong time ago, cam prin 1999 asea, aveam o colega de camera in camin (da, soc si groaza, pe atunci toti studentii stateau in camin, doar un procent neglijabil stateau pe la cate o baba in gazda), care imi povestea ca la sfarsit de an si facultate, venisera cativa cu ideea sa-i faca un cadou unei anumite profesoare cu care lucrasera multi si simteau ei ca asa si-ar arata gratitudinea a vis a vis de revarsarea de cunostinte cu care ii coplesise. Cumva, profa a aflat si le-a si oferit pe tava dorinta ei arzatoare de cadou pe care il astepta de la ei: o masina de spalat rufe! Din aia automata, nu traditionalul Albalux…. ca ce pana mea, avem valoare. Mno, amu’ nu stiu cati va dati seama cam cat costa o masina de spalat rufe automata pe vremea aia, ca oricum se gaseau doar cateva marci si modele. Deja astia se gandeau cu cat trebuia sa contribuie fiecare si cat sa ceara de la parinti ca sa ajunga la suma prohibitiva pentru cadoul „doamnei”. Pentru multi era de neconceput, pentru ca erau si cu bursa sociala. In retrospectiva, profa care ceruse parfum frantuzesc, cam de 100 euro sticla, era pistol cu apa. Deci da, se purta si pe atunci dorinta de a da „cadou” dar si tupeul de a-l cere pe fata.
Ca o paranteza, frate-miu a cadorisit-o pe maica-mea prin anii 2002-2003 cu o masina de spalat, marca Gorenje, pe care a dat cam 2200 lei in banii de azi; dar merge bine mersi si in ziua de azi.
Și până la urmă ce-au făcut, i-au luat femeii electrocasnica au ba?
Dacă este vorba despre Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Litere Iași io cred că au adunat banii și i-au cumpărat electrocasnica pentru că se vede ce ”profesioniști” au ajuns.
Ahhh uitasem. Cotizat toată grupa, gasit meseriaș și echipat hol+baie+bucătărie la dom profesor universitar dr. , prin 2003.
@(alta) Iulia, nu, parcă nu, sincer nu îmi mai amintesc, doar că, la momentul discuției, deja se revoltaseră și dintre studenți și dintre părinți. Eu eram în ultimul an, eram stresată cu sesiunea de vară și licența, așa că numai la asta nu îmi stătea mintea.
Asta cu ”socializarea” habarnam cum să o iau. Io sunt antisocial dar în schimb nevastămea este supersociabilă adică dacă mergem împreună la piață să cumpărăm castraveți facem cam vreo o oră deși piața este la vreo 15 minute de mers pe jos. Cum ieșim apartament este inevitabil să nu fie o vecină, minim 10 minute de: da ce mai faci? după 200 de metri dăm nas în nas cu o pretenă: no, da ce mai faci… alte 10 minute. Hai să luăm o cafia de aici: heloo, ce face fetele? Alte 20 de minute. Pe la mijlocul traseului spre piață ne întâlnim cu frateso cu nepoții, alte 20 de minute… Nu mai povestesc de piață că mă ia palpitații la inimă când ajung. Am ajuns ca la mall: Ai telefonu a tine? Hai că ne auzim.
Visu meu este să mă mut într-un oraș mare în care să stau 1000 de ore în trafic când merg la cumpărături dar să nu fiu nevoit să interacționez cu oameni 🙂
Nu vreau sa te dezamăgesc, dar în București ( sector 6) unde am locuit exact așa se întâmpla când ieșeam din casă. Cu o soție supersociabilă vei păți la fel într-un oraș mare.
La mine e mai puțină socializare de când m-am mutat în Otopeni.
@Florina B,
” La mine e mai puțină socializare de când m-am mutat în Otopeni.”
Acuma depinde de om. Lu nevastămea dacă ar fi să ne mutăm în Otopeni i-ar lua maxim 3 luni să se acomodeze și să se pună la curent cu toată istoria Otopeniului de când a fost atestat de istorici ca așezare.
Ei, no. Avem și noi pietre în casa, de alea albe, rotunde, aduse de pe o plaja din Lefkada, unde ajungeai numai cu bărcuță, cu al meu soț, născut în 1968, care are fix 45 ani. Deci, ce nu e bine? 😁
Subscriu la matematici, adică a ambelor sexe!
Cand aud de cadouri pentru profesori ma ia cu toate cele ca am fost „secretar de clasa” (adica aveam fondul clasei si tabelul de cheltuieli) si o diriginta care batea apropouri. Da, intr-un an a batut apropo de bijuterii. Evident madam purtau numai aur, evident o parte din clasa a tinut sa ii dam bijuterii. La saracia mea nici nu stiam macar cat costa aurul. Dupa ce s-au strans banii (extrem de multi pe vremea aia) am avut de un buchet de flori mare si un set placat (duh). Sa mai zic ca orice leu dus catre cadoul diringintei se scadea din bugetul de trai al meu pe lunile decembrie/martie/aprile?
Legat de millenial math, cand mi-a zis colegul de munca ca s-a nascut in 2001 am crezut ca s-a deschis un portal catre un univers paralel
Legat de cadou in Bucuresti a fost o poveste in care un parinte Gigel sa-i zicem a propus clasei ca D-nei Invatatoare sa i se ia un singur cadou in toti 4 ani. Decat sa dai cadouri inutile in martie, de Craciun, la sf de an, la sf de ciclu primar au strans bani seriosi si au luat D-nei Invatatoare o dacie Logan si gata, s-au terminat dicutiile. Asa ca nu cumparati gablonturi, bomboane, bijuterii cu aur de 14 karate si alte mizerii inutile. Fiti ca si Gigel, cumparati o masina sau ceva asemanator, e mai utila si cheltuiala e tot aia ! 😀 Legat de iesit ai dreptate si rezonez cu iesitul dar aia ca avem familii. Gandeste-te ca multi de 40 sau 50 😀 se intorc seara la o casa goala sau mai grav, in care stau si parintii. Suntem animale sociale deci e normal sa-si doreasca intalniri amoroase sau neamoroase cu altii similari. 😀
Copilul n-a avut pasiunea cu pietricele, slavă Domnului! Dar a avut socrul meu pasiune pentru pietre, chiar pietroaie. Le expunea prin casă sau prin curte. Ia-o pe asta!
Matematica pentru mine este grea: să stau să calculez 2023 – 1976, mai bine spun că am câteva luni peste 30 de ani, nu am cum să greșesc
Noi nu am fost prea sociabili niciodată doar un grup restrâns de prieteni cu care ne întâlnim periodic dar în locuri liniștite să ne și auzim când vorbim. Așa este și băiatul nostru (16 ani), cerc restrâns, încă nu se duce în cluburi. Îi face plăcere să iasă cu noi și mereu zice că este mai mișto gașca noastră decât a lui. 😜
Învățătoarea a spus de la început că nu vrea cadouri dar primește flori. Asta față de noi. Făcea ea calcule și îi spunea șefei clasei câți bani are nevoie pentru „consumabile”. Deschidea discuția la ședință că ar avea nevoie de șervețele pentru copii și imediat săreau părinții cu sume mari, că doar facem orice pentru copilul nostru, nu? Evident că rămâneau bani nefolosiți pentru clasă dar nimic nu se pierde, totul se transformă. În cazul nostru, banii se transformau în carduri cadou pentru învățătoare, „ca să își aleaga singură ce vrea, dacă nu îi place ce alegem noi?” . Ei îi plăceau gențile și bijuteriile scumpe pe care le ochea din timp. La gimnaziu am avut noroc cu părinți normali la cap. Crăciuniță la fiecare Crăciun, un buchet de flori la sfârșit de an, un tort la ultima oră de dirigenție și am plătit noi meniul de la banchet. Acum în clasa a 9-a au început discuțiile. Prima propunere: 100 de lei pentru dirigintă de Sfântul Nicolae (este ziua ei,) și pentru Crăciun. La 22 de copii. Și încă 70 de lei pentru profesori. Nu mai spun de idei. N-au fost multe dar majoritatea au fost pe ideea cardurilor cadou pe același principiu că nu știm ce îi place. Am reușit să îi conving că asta se cheamă mită dar a venit o tanti cu o idee genială și anume să o chemăm în curte ca să îi dăm plicul. În fine, i-am pus ieri să facă propuneri și astăzi le-am inclus într-un sondaj, fiecare să voteze ce vrea, mai puțin cardurile. Imediat m-a sunat o mamă care a încercat să îmi explice că am idei bune dar este cam puțin o floare și o invitație la Teatrul Național, o să avem buget și pentru o bijuterie ceva. La ce au ele în cap, sigur eu sunt de pe altă lume. Cum adică să propun bilet la teatru? Doamne ferește icoană pictată pe piatră de agată? Astea sunt cadouri? Eu când mă gândesc la Crăciun nu mă gândesc la nimic material ci la simbolistică dar, cum spuneam, sunt de pe altă lume. Noroc că nu am cotizat încă. Dacă le simt că sar calul nu mai particip, asta este. Oricum, diriga o să le dea în cap cu bijuteriile dacă o să le primească… Vă țin la curent 😂
Ce să (mai) zic? Îmi încep ziua cu „opașa”. Nenorocirea e că o închei la fel!