4,462 cititori

Fiecare cu stolul lui de păsărele

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt o persoană relaxată de felul meu. Îmi place să fac lucrurile într-un ritm lejer, propriu și personal. Și le fac doar DACĂ am chef. Altfel nu mă apuc de nicio activitate. M-am ferit să am fixuri tocmai din acest motiv. Și totuși, nu știu cum naiba, dar am câteva apucături de care nu mă pot lăsa orice as face.

Dimineața, când mă trezesc, așa chioară de somn, primul lucru pe care-l fac e să pun în ibric apa pentru cafea. Pun ibricul pe foc și abia după aia mă mișc către baie, deși baia este fix lângă dormitor. Continuarea

6,719 cititori

Copilule, pregătește-te să devii ce spune maică-ta!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fetița se uită pe geamul tramvaiului la un afiș cu un spectacol de teatru.

– Mami, când o să fiu mare vreau să mă fac actriță.

– O să te faci doctoriță sau judecător!

– Ba nu! Mă fac actriță!

Dar imediat si-a dat seama că e pe un teren minat și brusc, a schimbat tonul vocii și s-a uitat în sus la mă-sa cu ochi mari, rugători:

– Pot să aleg eu ce vreau să mă fac, nu? Continuarea

5,758 cititori

E ușor să arunci cu noroi

Poate că v-a scăpat unul dintre comentariile postate la textul prin care vă mulțumeam că existați și pentru modul în care v-ați mobilizat, adică ăsta postat de domnu’ Sorin:

Nu sunteti cei mai tari dar sunteti cei mai creduli si mai usor de manipulat. Copiii astia nu au nevoie in primul rand de haine ci de educatie pe care nu o vor primi in acea familie. Dandu-le haine le-ati oferit sansa sa creasca mari si sa va dea in cap pentru ca lipsa educatiei stim cu totii la ce duce, in cele mai multe cazuri abandon scolar, delicventa juvenila samd. Cand o sa va sparga capul un astfel de adolescent cu o sticla o sa va mai ganditi de 10 ori inainte de a oferi ajutor familiilor nevoiase.

Continuarea

4,139 cititori

Vine iarna și nu toată lumea se bucură

Ca un hater respectabil și-un nesimțit de prima mână care râde de suferințele oamenilor (am încheiat citatul), mă gândeam că poate facem și noi o faptă bună azi.

Mno, ca să n-o lungim, una dintre cititoarele acestui blog (Georgiana, pe numele ei, mai și comentează pe aici) și-a început email-ul către mine așa: Scuze că îndrăznesc să scriu rândurile de mai jos, dar am văzut că pe blogul tău sunt foarte mulţi oameni în adevăratul sens al cuvântului şi, cel mai important, oameni cărora le pasă. Introducere care a avut darul să mă înmoaie instant așa c-am continuat să citesc. Continuarea

5,916 cititori

Și blugii mei, Costele?

Ați cerut Elena, luați Elena.

Costel este de departe cel mai important personaj al copilăriei și adolescenței mele. Costel a întrat în viața mea de copil bezmetic trimis fiind de providența care vedea cum mă pierde din tabăra femeilor feminine. Se știe deja că pe vremea “cealaltă” primul copil din familie era cel privilegiat și câștiga mereu, fără să participe, concursul cu tema “haine noi luăm doar pentru cel mare, celălalt le moștenește”. Eu eram “celălalt”.

În plus, hainele rămase de la frate-meu se asortau perfect și cu tunsoarea mea la care “lucra” mama vreo juma’ de oră cu foarfeca de croitorie. Nu m-ar fi deranjat prea tare acest aspect dacă nu erau năsturii ăia mici de la prohabul pantalonilor, naturi pe care uitam mereu să-i inchid și prin care ieșea cămașa prea mare pentru fizicul meu silfid. Partea bună e tata îmi făcuse o curea din cureaua lui de ginerică ca să stea hainele pe mine. Vedeți tabloul cu ochii minții, da? Continuarea

6,995 cititori

Ok, deja e prea mult

LATER EDIT. Răspunsul CEC Bank la textul de astăzi este în spiritul a tot ceea ce se întâmplă în țara asta: au scos spotul de pe youtube ca să nu-l mai puteți vedea. Dar, dovadă de inteligență maximă, l-au mutat tot pe youtube. Prin urmare, îl puteți vedea din nou.

Așadar s-a ajuns și aici. Băieții (sau fetele) de la CEC Bank au trântit un preafrumos spot comercial al cărui mesaj este fix ăsta:

Nu contează că te-ai îngrășat de nu-ți mai vine nicio haină din casă, îți dăm noi bani pe cardul de credit, te duci frumușel la shopping să-ți iei altele pe noile tale măsuri și-ai rezolvat problema.

Și nu, nu aberez, tipa din clip probează juma’ de șifonier, inclusiv rochițele de anul trecut și blugii, dar nu poate să poarte nimic. Ah, ba da, ar fi o rochiță largă care i-ar mai veni cât de cât, dar ce să vezi, e pătată de… mâncare. Păi, na, doar nu era să fie pătată cu transpirație de la sală, ce naiba. Continuarea

7,175 cititori

Legenda celei mai frumoase perioade din viața unei femei

Text scris de Gabi. Care recidivează pe acest blog. Am râs. Enjoy it!

N-am înțeles nici după ce am devenit mamă de ce se spune că sarcina e cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei. M-am simțit destul de bine pe toată perioada sarcinii daaaar… pe bune? Cea mai frumoasă perioadă?

Numai dacă ești norocoasă, în nouă luni iei doar vreo 12 kg distribuite frumos în jurul taliei, respectiv a burții, adică exact aia de te-ai chinuit ani de zile să ți-o menții fără țesut adipos și cu ceva pătrățele, dacă ai fost genul exigent cu tine.

Continuarea

58,358 cititori

Bărbaților li s-a pizdificat creierul, nu hainele

Tot citesc articole sau mai văd postări despre moda asta masculină care a început să aducă a modă feminină. Miștouri peste miștouri despre ce caraghios arată bărbații cu pantalonașii lor de fetițe și alte accesorii de gen. Evident, verdictul este întotdeauna același: doamne, ce ne facem, s-au pizdificat bărbații!

Dar eu cred că hainele n-au nicio legătură cu acest proces de transformare. Nu, frate, n-au treabă hainele, nici tunsorile, nici nimic de genul ăsta. Principala cauză pentru care se pizdifică bărbații este că li s-a dus pulii de suflet orice urmă de responsabilitate. Știți poveștile alea cu masculii care au în ADN instinctul de vânător și pe ăla de a-și ocroti femeia sau familia? Ei bine, astea s-au atrofiat. Generații întregi le-au pierdut deja, iar și mai grav este că nici măcar nu le simt lipsa.

Nici nu are cum să fie altfel. Când tu stai la mă-ta acasă până la 35 de ani și apoi dintr-o dată te muți cu o femeie, practic doar ai schimbat-o pe mă-ta cu altă mă-ta. Iar singurul instinct pe care îl mai ai în ADN este acela de a deschide frigiderul ca să vezi dacă n-a apărut cumva ceva bun de mâncare. Din cer, desigur.

Când tu îți iei un job doar ca să-ți poți produce banii de intrat în club în weekenduri și nu ți-au tremurat măcar o dată în viață degetele când formai numărul de telefon al proprietarului, ca să-l rogi să te mai amâne cu chiria, nu ai cum să simți nici măcar o brumă de responsabilitate. Practic tot ce te interesează este să nu plouă sâmbăta ca să nu-ți ruineze săptămâna.

Datorită blogului și prezenței în online, interacționez cu extrem de multă lume și, implicit, cu extrem de multe tipe. O grămadă de tipe mișto, aș putea spune. Și multe dintre ele sunt singure cuc. De ce? Exact pentru ce vă explicam mai sus, își doresc relații dar n-au cu cine. Mi-au povestit (și nu una, mai multe) că li s-a spus în față: “Relație? Nu, merci, nu e pentru mine”.

Păi cum credeți voi că primește o femeie, care se apropie de 30 de ani (sau chiar a trecut ușor), răspunsul ăsta? Vă zic eu, cam ca o palmă peste față. Și după primele trei, îți cam vine să-ți bagi picioarele în ea de viață sau te întrebi dacă nu cumva faci ceva greșit. Mno, cum să zic, e bun și fututul ăsta fără responsabilități, dar numai până la o vârstă. După care, când o chemi pe una la tine “să-i arăți colecția de timbre” e cam de căcat să iasă mă-ta din camera de lângă și să întrebe dacă nu-i e foame puiului.

Fetelor, nu faceți nimic greșit și, vă zic din sufletul meu mare, nici n-are de ce să vă pară rău. Dacă-l întâlniți, are peste 30 de ani și stă încă acasă la “mami”, fugiți unde vedeți cu ochii. Altfel o să vă alegeți cu un copil mare care o să vă scoată sufletul pe nas. Fix cum făcea cu mă-sa.

P.S. Uitați-vă în jur și o să-mi dați dreptate când o să constatați că bărbații băieții sunt cei care rămân cel mai des la “mama acasă” până la vârste de prost gust. Fetele o ușchesc din “cuib” imediat ce au prins un job mai de doamne-ajută.

mihai_vasilescu_parinti_acasa

8,103 cititori

Cred că nu vă supărați dacă vă fac un cadou frumușel, nu?

LATER EDIT. Concursul s-a încheiat. În urma tragerii la sorți, avem un câștigător în persoana doamnei sau domnișoarei Corina A. Felicitări! O rog să-mi trimită un email (pe adresa de la “Contact”) care să conțină următoarele date: vârsta (dacă nu poate face dovada că este majoră, voi repeta tragerea la sorți), adresa și numărul de telefon (mobil, dacă se poate).

Sâmbata trecută și-a pus Liana în cap să mă îmbrace. Dar nu așa oricum, ci în limita unui buget de 500 de lei. Că, na, cu bani mulți poate oricine, zice ea. Așa că m-a dus la Fashion House Outlet Centre, unde știa distinsa fashionistă că sunt reduceri de 30% în weekend-ul care tocmai s-a încheiat. Și-au fost. Ce nu bănuiam eu, era ce urmează să pătimesc ca să pot profita de ele.

Odată ajunși la locul faptei, Liana s-a metamorfozat din ființa diafană cu care făcusem bancuri și glumițe până atunci, într-o bestie cu trei perechi de brațe pe care le folosea că să mă oblige se probez câte cinci obiecte vestimentare simultan. Și asta în timp ce mă alerga de la un comerciant la altul, ca să nu pierdem vremea aiurea. Continuarea