În general, am un mare respect pentru toți oamenii care reușesc să facă lucruri pe care eu n-aș fi în stare să le fac niciodată.

Respect pictorii, respect actorii, respect sportivii, respect antreprenorii cu viziune, respect oamenii simpli cu meserii grele, pe scurt, respect pe oricine care merită, indiferent de domeniu.

Dar dincolo de toți cei pomeniți mai sus, există niște oameni pentru care respectul meu se transformă în admirație sinceră, profundă și nedisimulată.

Aceștia, prieteni, sunt oamenii care mănâncă shaorma sau hamburger din mână, fără tacâmuri, fără să dea o picătură de sos pe ei. Și o fac atât de natural încât, pe lângă respect și admirație, simt cum mă roade invidia ca o gheară-n piept.

Eu, dacă mănânc o shaorma, la final tricoul merge direct în mașina de spălat. Pantalonii, la fel. Nu, n-am reușit să aflu cum reușesc să-i umplu de sos de fiecare dată. Ca să scap de tot chinul cu petele, vara mănânc shoarma îmbrăcat doar în chiloți. Noroc că cel mai des o mănânc acasă.

În schimb, la hamburger, lucrurile stau mult mai bine, în sensul că există dați când pantalonii chiar nu trebuie spălați. Nu merită, doar pentru o pată sau două.

Nfine, revenind, asta voiam să vă zic: nu am pentru nimeni mai mare respect decât am pentru oamenii cărora nu le curge sosul de la shaorma de pe barbă, până jos pe șosete. Dacă am trăi într-o societate corectă, ei ar trebui să conducă lumea.

P.S. Am scris textul ăsta după ce mi-am luat o shaorma săptămâna trecută. Conștient fiind de faptul c-o să mă pătez, am făcut tot ce mi-a stat mie în puteri să NU mă pătez. Zadarnic, fraților, la final tot a trebuit să bag la spălat bluza cu care eram. 🤷‍♂️

sursa foto: freepik.com