7,704 cititori

Victima a fost de vină

Poate ați apucat să vedeți asta, poate nu, dar am vrut s-o las și eu aici ca să am cu ce să le dau peste bot tuturor idioților care susțin că „și victimele au partea lor de vină”. Vorbim despre viol, da? Chestia aia la care strâmbă din nas românul verde: „Hai, frate, că prea și-o căuta și aia, n-ai văzut cum se îmbrăca? Până la urmă a găsit”. Știți voi ce zic, teoria aia cu femeile care în adâncul sufletului lor își doresc să fie violate. Doar de-aia se îmbracă așa ca niște curve, că dacă nu s-ar îmbrăca, nu le-ar mai viola nimeni. Continuarea

4,898 cititori

Cum recunoști un hipster

M-am gândit să vă las aici un mic ghid pentru recunoașterea și identificarea hipsterului în societate.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți: este o greșeală fundamentală să spuneți unui reprezentant al genului: “bă, tu ești hipster, să mor io”. NICIODATĂ un hipster adevărat nu va recunoaște asta. Practic, e cea mai mare jignire pe care i-o poți aduce. Alții sunt hipsteri, el este doar cool. Clar?

Toți hipsterii sunt originari din orașe mari. S-au născut și-au crescut în mijlocul aglomerațiilor urbane, al adevăratelor evenimente culturale, al galeriilor de artă. Ei sunt din megalopolis, din metropole, dintre clădirile cu metal și sticlă. Nu au cum să fie din Gherla, Dâlga sau Bârlad. Continuarea

30,731 cititori

Înainte era mai bine

Săptămâna trecută am rămas cu gura căscată când am văzut un reportaj pe tema „români cu care ne mândrim”, reportaj care prezenta și un top în care Nicolae Ceaușescu ocupa un stupefiant loc trei. Parcă. Oricum, era sus de tot în top.

Și mi-am zis că poate n-ar fi rău să las aici un scurt rezumat al perioadei cunoscută și sub numele de „Epoca de Aur”. Eu înțeleg că trecerea timpului mai estompează părțile negative și ți le aduci aminte doar pe cele pozitive, dar chiar să uiți cu desăvârșire că anii ’80 au fost doar un geamăt de durere nesfârșit?

Bun, să începem. La noi în casă intrau lunar undeva între 8000 și 10.000 de lei. Salariile alor mei plus ce mai scotea mama din meditații. Deci bani ar fi fost, problema era că nu aveai ce să faci cu ei.

Continuarea

5,376 cititori

Cu sfaturile nu e așa simplu cum crede lumea

Asta e una dintre sâmbetele în care s-a întors Elena.

Sfârșit de an școlar. Preocupările copilului se duceau toate în cascadă către petrecerea ce urma inevitabil. Adică locul unde o va cuceri definitiv și irevocabil pe tânăra balerină, colega lui de clasă. Așa că m-a anunțat pe un ton de execuție imediată că trebuie să-i cumpăr haine și încălțăminte. Nu era loc de negociere a zilei în care pot să fac asta, așa că a doua zi m-am trezit direct în fața mall-ului,

Intru într-un magazin cu haine pentru copii și încep să pun cămașă lângă pantaloni, tricou lângă pantaloni, șapcă lângă tricou și tot așa. Exact când mă concentram mai abitir să-mi iasă asorteala și să plec rapid către casă, apare o tipă lângă mine și mă-ntreabă:

– Nu te supăra, văd că iei haine tot pentru un băiețel, care tricou crezi că merge mai bine la pantalonii ăștia? Ăsta sau ăsta? Continuarea

5,005 cititori

Fiecare cu stolul lui de păsărele

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt o persoană relaxată de felul meu. Îmi place să fac lucrurile într-un ritm lejer, propriu și personal. Și le fac doar DACĂ am chef. Altfel nu mă apuc de nicio activitate. M-am ferit să am fixuri tocmai din acest motiv. Și totuși, nu știu cum naiba, dar am câteva apucături de care nu mă pot lăsa orice as face.

Dimineața, când mă trezesc, așa chioară de somn, primul lucru pe care-l fac e să pun în ibric apa pentru cafea. Pun ibricul pe foc și abia după aia mă mișc către baie, deși baia este fix lângă dormitor. Continuarea

7,114 cititori

Copilule, pregătește-te să devii ce spune maică-ta!

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fetița se uită pe geamul tramvaiului la un afiș cu un spectacol de teatru.

– Mami, când o să fiu mare vreau să mă fac actriță.

– O să te faci doctoriță sau judecător!

– Ba nu! Mă fac actriță!

Dar imediat si-a dat seama că e pe un teren minat și brusc, a schimbat tonul vocii și s-a uitat în sus la mă-sa cu ochi mari, rugători:

– Pot să aleg eu ce vreau să mă fac, nu? Continuarea

6,007 cititori

E ușor să arunci cu noroi

Poate că v-a scăpat unul dintre comentariile postate la textul prin care vă mulțumeam că existați și pentru modul în care v-ați mobilizat, adică ăsta postat de domnu’ Sorin:

Nu sunteti cei mai tari dar sunteti cei mai creduli si mai usor de manipulat. Copiii astia nu au nevoie in primul rand de haine ci de educatie pe care nu o vor primi in acea familie. Dandu-le haine le-ati oferit sansa sa creasca mari si sa va dea in cap pentru ca lipsa educatiei stim cu totii la ce duce, in cele mai multe cazuri abandon scolar, delicventa juvenila samd. Cand o sa va sparga capul un astfel de adolescent cu o sticla o sa va mai ganditi de 10 ori inainte de a oferi ajutor familiilor nevoiase.

Continuarea

4,337 cititori

Vine iarna și nu toată lumea se bucură

Ca un hater respectabil și-un nesimțit de prima mână care râde de suferințele oamenilor (am încheiat citatul), mă gândeam că poate facem și noi o faptă bună azi.

Mno, ca să n-o lungim, una dintre cititoarele acestui blog (Georgiana, pe numele ei, mai și comentează pe aici) și-a început email-ul către mine așa: Scuze că îndrăznesc să scriu rândurile de mai jos, dar am văzut că pe blogul tău sunt foarte mulţi oameni în adevăratul sens al cuvântului şi, cel mai important, oameni cărora le pasă. Introducere care a avut darul să mă înmoaie instant așa c-am continuat să citesc. Continuarea

6,907 cititori

Și blugii mei, Costele?

Ați cerut Elena, luați Elena.

Costel este de departe cel mai important personaj al copilăriei și adolescenței mele. Costel a întrat în viața mea de copil bezmetic trimis fiind de providența care vedea cum mă pierde din tabăra femeilor feminine. Se știe deja că pe vremea “cealaltă” primul copil din familie era cel privilegiat și câștiga mereu, fără să participe, concursul cu tema “haine noi luăm doar pentru cel mare, celălalt le moștenește”. Eu eram “celălalt”.

În plus, hainele rămase de la frate-meu se asortau perfect și cu tunsoarea mea la care “lucra” mama vreo juma’ de oră cu foarfeca de croitorie. Nu m-ar fi deranjat prea tare acest aspect dacă nu erau năsturii ăia mici de la prohabul pantalonilor, naturi pe care uitam mereu să-i inchid și prin care ieșea cămașa prea mare pentru fizicul meu silfid. Partea bună e tata îmi făcuse o curea din cureaua lui de ginerică ca să stea hainele pe mine. Vedeți tabloul cu ochii minții, da? Continuarea

7,202 cititori

Ok, deja e prea mult

LATER EDIT. Răspunsul CEC Bank la textul de astăzi este în spiritul a tot ceea ce se întâmplă în țara asta: au scos spotul de pe youtube ca să nu-l mai puteți vedea. Dar, dovadă de inteligență maximă, l-au mutat tot pe youtube. Prin urmare, îl puteți vedea din nou.

Așadar s-a ajuns și aici. Băieții (sau fetele) de la CEC Bank au trântit un preafrumos spot comercial al cărui mesaj este fix ăsta:

Nu contează că te-ai îngrășat de nu-ți mai vine nicio haină din casă, îți dăm noi bani pe cardul de credit, te duci frumușel la shopping să-ți iei altele pe noile tale măsuri și-ai rezolvat problema.

Și nu, nu aberez, tipa din clip probează juma’ de șifonier, inclusiv rochițele de anul trecut și blugii, dar nu poate să poarte nimic. Ah, ba da, ar fi o rochiță largă care i-ar mai veni cât de cât, dar ce să vezi, e pătată de… mâncare. Păi, na, doar nu era să fie pătată cu transpirație de la sală, ce naiba. Continuarea

7,953 cititori

Legenda celei mai frumoase perioade din viața unei femei

Text scris de Gabi. Care recidivează pe acest blog. Am râs. Enjoy it!

N-am înțeles nici după ce am devenit mamă de ce se spune că sarcina e cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei. M-am simțit destul de bine pe toată perioada sarcinii daaaar… pe bune? Cea mai frumoasă perioadă?

Numai dacă ești norocoasă, în nouă luni iei doar vreo 12 kg distribuite frumos în jurul taliei, respectiv a burții, adică exact aia de te-ai chinuit ani de zile să ți-o menții fără țesut adipos și cu ceva pătrățele, dacă ai fost genul exigent cu tine.

Continuarea