Salutare lume și bine că ne-am regăsit! Meritul prezentării muzicianului din duminica asta îi aparține Corinei. Nu știu cine este persoana din spatele emailului dar pentru nominalizarea lui Waqas, să îi dea zeii metalului, o uriașa doză de sănatate. Mulțumesc Corina, fără tine trecea și omul ăsta pe lângă mine. Ce pot spune despre Waqas Ahemed și proiectul lui, Doomsday Astronaut? Că m-a rupt, că i-am ascultat, Djent Djinn de două ori la rând sau că la fiecare piesă care curgea prin mine, aveam un zâmbet larg pe față?
Ei bine toate astea și încă câteva pe lângă. Fuck man, you are good, really good! Mulțumesc pentru muzica ta, să nu îndrăznești să te oprești! Acum să îi lăsăm să vorbească despre ei, nu înainte de a vă ruga să dați subcribe la canalele lor de media, să cumpărați albumul și dacă puteți să îi aplaudați la concerte.
Venind din inima Transilvaniei, Doomsday Astronaut a devenit un reper incontestabil în progressive metal-ul instrumental. Trupa, care a luat naștere în februarie 2022, reprezintă o fuziune electrizantă a patru muzicieni remarcabili, avându-l lider pe uimitorul chitarist Waqas Ahmed.
Născut în Lahore, Pakistan, virtuozitatea lui Waqas Ahmed a devenit o forță semnificativă pe scena underground de heavy metal. După ce a făcut parte din trupe influente precum Odyssey, Kain și Orion, Waqas s-a mutat la Sibiu, România. Aici, el nu numai că transmite cunoștințele sale vaste ca profesor de chitară, dar este, de asemenea, membru fondator, chitarist, compozitor și producător al Doomsday Astronaut. Waqas a fost, de asemenea, membru fondator, chitarist și compozitor al trupei de metal Alpha Q din Sibiu.
Ascensiunea fulminantă a trupei a culminat prin prestația lor de excepție la concursul de trupe organizat de Festivalul Posada Rock în septembrie 2022, unde au câștigat Marele Premiu și Premiul pentru muzică underground. Concurând cu trupe din Bulgaria, Ungaria, România și Republica Moldova, Doomsday Astronaut s-au remarcat prin muzicalitatea și virtuozitatea lor incredibile. Acest lucru a fost urmat de câștigarea de către Waqas a Premiului pentru cel mai bun chitarist de metal la concursul Constelații Rock. Acest lucru i-a adus în prim-planul scenei underground locale, permițându-le să cânte la festivaluri precum Metalhead Meeting, Posada Rock și Rock La Mureș, unde au împărțit scena cu trupe legendare precum Pantera, Carcass, Leprous, Paradise Lost, Venom, Soen, Persefone și The Haunted.
Doomsday Astronaut a lansat cel de-al treilea album, intitulat „Djent Djinn”, pe 4 octombrie 2023, prin casa de discuri A for Aleph Records. „Djent Djinn” a fost primit extrem de bine atât de criticii muzicali, cât și de fani, datorită sunetului său proaspăt, muzicalității incredibile, compoziției memorabile și producției nemaipomenite. Lansarea albumului a fost urmată de un turneu național de succes. Fiecare spectacol i-a lăsat pe fani uimiți de vrăjitoria muzicală a trupei. Cu un număr bun de concerte de profil înalt deja în palmares, Doomsday Astronaut caută să își continue ascensiunea și în 2024, oferind spectacole impecabile, consolidandu-si în continuare poziția de una dintre cele mai proaspete, dinamice și promițătoare trupe din scena locală.
Social media:
https://www.facebook.com/profile.php?id=100083365447925 –- Facebook
https://www.instagram.com/doomsdayastronaut/ –- Instagram
https://open.spotify.com/artist/7cOojkxvluBTL61PDZiH5V –– Spotify
https://www.youtube.com/@doomsdayastronaut4471 –– Youtube
Lineup:
Waqas Ahmed – Lead/ Rhythm Guitar
Marius Stremtan – Rhythm/ Lead Guitar
Andy Dragomir – Bass
Victor Bodea – Drums
Planuri pentru viitor –
Cel mai important lucru pentru noi este sa impartasim muzica noastra cu cat mai multi oameni. Avem un turneu in vara si puteti sa gasiti detalii pe pagina noastra de facebook. Speram ca ne vedem la unul dintre concerte.
Trecem și la șlagăre.
➡️ Elena Cataraga, născută în Basarabia, rezidentă în Las Vegas, produsă de Napalm Records. Mă gândeam dacă noi avem ceva pe aici similar cu Lena. Și din nefericire nu avem și nici nu cred că vom avea prea curând. Infected Rain – Lighthouse este ultimul single apărut înainte de lansarea albumului, Time. Nu am avut timpul necesar să sap prin el, a fost lansat worldwide vineri, tot vineri m-am apucat să scriu pe aici, așa că păreri personale despre el nu sunt.
➡️ Rar se întâmplă să aștept apariția unui album așa cum se întâmplă cu Fall, al doisprezecelea album al norvegienilor de la Borknagar. Este absolut fenomenală evoluția lor de-a lungul timpului, de la un black finisat cu o tușă fină de progresiv punctat subtil cu momente de folk la un progresiv de o calitate uluitoare. Dacă Moon este direcția pe care o să evolueze, Fall, albumul ăsta o să îmi fie ca o mănușă.
➡️ My Dying Bride sunt ca moșul ăla îmbrăcat cu haine cenușii, deseori cu privirea pierdută, scormonind, de multe ori în van, după amintiri demult uitate, de la care nu te mai aștepți la nimic. Și totuși sfârșești ascultându-i poveștile din tinerețe.
➡️ Thrash-ul trebuie să fie antisistem prin definiție. Trebuie să fie muzica revoltei, a dinților și a pumnilor strânși. Și exact asta este ce livrează americanii de la Exhorder.
➡️ Să vă povestesc despre Rage este ca și cum v-aș povesti că România are prea multe biserici și prea puține școli. Sau că poți intra cu o afecțiune în spitalele de la noi și ai toate șansele să ieși cu mult mai multe. Sau că trebuie să dai șpagă ca să te bage cineva în seamă. Așa și despre germani și muzica lor. Rage sunt o instituție.
➡️ Pe ăștia i-am descoperit când am dat de videoclipul de la Dramatic Day. Vă economisesc timpul și vă spun că am săpat după ce au mai scos atunci când am văzut fotografia solistei, Sofia Lija. Aham, exact. Chestia este că și muzica este bună. Dintr-una în alta am ascultat și albumul lor apărut luna asta, Amen și pot spune că nu a fost deloc timp pierdut. Vă recomand să îl ascultați. Este un progresiv cu momente de AoR și hard rock din epoca lor de aur.
➡️ Nu știu cum sunteți voi, dragii moșului, de care metaliști sunteți, dar mie mi se întâmplă des să alunec în partea aia de muzică pe care metalheadu’ de rit vechi o disprețuieste profund, zona de hardcoreală și punkăreală. Dacă este fusion este și mai bine. Thrown este muzica cu care poți răspunde atunci când se dă duminica dezlegare la bormașină.
➡️ Rămânem tot în zona aia și rupem carnete de partid pe Alpha Wolf. Faptul că în videoclip apare și Ice T înseamnă puncte în plus la total. Îmi aduc aminte cu plăcere că în 1992 eram singuru care pe ringul rockotecii din Buzău băga un multi-jump pe Body Count. Eram doar eu tuns zero și cu barbă între atâția cetățeni care concurau pentru premiul, cea mai lungă pleată. Am fost primul care a pus tot acolo, un cântec al celor de la Korn. Sunt sigur că am fost blestemat cu sârg.
➡️ Sunt fan Slayer #demik, consider Reign in Blood cel mai bun album de thrash al tuturor timpurilor. Este unul dintre albumele mele de luat pe insulă. Kerry King s-a săturat să aștepte după Tom Araya și și-a făcut trupă. S-au strâns nume sonore pe lângă Kerry. Am fost plăcut surprins că la voce este Mark Osegueda de la Death Angel. Scot album pe 17 mai, vom vedea atunci ce și cum.
➡️ Excelentă piesa celor de la Before The Dawn, modernă, părți de harsh și clean frumos echilibrate. Finlandezii evoluează admirabil și muzica lor ține pasul cu timpurile.
➡️ Este blondă, frumoasă, al naibii de talentată, a scos un album, Imposter Syndrome, anul trecut care pe mine m-a surprins plăcut, este decisă să facă treabă bună și anul ăsta. Sophie Lloyd, căci despre ea vorbesc, are toate calitățile să devină o rock queen veritabilă. Go girl!
➡️ Kanonenfieber sunt un fel de Sabaton german care în loc de power metal cântă melodic black metal. Ca și colegii lor suedezi, nemții fac o treabă al naibii de bună. Nu ascund faptul că germanii îmi plac al naibii de mult.
Playlistul săptămânii, LISTA LUI EDELWEISS – COLȚU’ CU METALE #91
🔴 Albumele săptămânii
Dissimulator – Lower Form Resistance (2024)
Ascult death și thrash metal din ‘91, anul ăsta fără să mă forțez prea mult, o să fac 50 de ani, încă ascult din astea grele în marea majoritate a timpului. În cercul meu de vârstă și preocupări muzicale am rămas cam singurul care bagă forje din astea în mod constant, restul s-au retras în azile muzicale. Am observat că din punctul de vedere al memorabilității, thrashul a rămas puțin în urma death metalului. Nu este cazul albumului de debut, rețineți, de debut al băieților din Montreal, Canada. Chiar dacă are destule elemente de blackened la bază rămâne thrash și în materie de thrash albumul ăsta se detașează lejer de ce am ascultat din zona aia, în ultimele câteva luni.
Hulder – Verses in Oath (2024)
De la primele acorduri am avut certitudinea că ce urmează o să fie fabulos. Și a fost, a fost triumfant, copleșitor, cosmic. Iar când afli că în spatele Hulder stă Marliese Beeuwsaert, născută în 1994 pe lângă Atwerp, actualmente rezidentă ăn Washington, te așezi ușurel pe undeva pe jos pentru că albumul scris de fata asta apasă și mai mult. Că tot mi-au rămas niște pitici agățați de creier de la articolul cu lui Vasilescu în care a prezentat-o pe fătuca aia ineptă, articol în care unul dintre comentatori, ca răspuns la părerea mea că muzica de azi este ca și medie mult mai consistentă ca cea din tinerețile mele, a enumerat niște formații de care și bunica mea, decedată în 1995, a auzit de ele. Metallica, RHCP, Aerosmith, din astea de care poate ați auzit. Îți pot enumera douăzeci de albume din metalul extrem apărute anul trecut care dacă ar fi fost lansate în perioada de aur a metalului, aia mainstream, am fi vorbit de ele azi, ca fiind clasice.
Opriți-vă prin a mai fi ancorați de lucrurile bune din trecutul vostru, ratați prezentul. Nu fiți Vasile, continuați să visați, să vă urmăriți visele, indiferent cât de nebunești le consideră alții, fiți deschiți la nou, trăiți-vă viața împreună cu ai voștri dragi, nu prin și doar pentru ei, aveți doar una.
Deci Marliese are 29 de anișori, lumea bună, generația care a ținut planeta pe orbită, s-a încheiat cu noi. Aham.
Atât pentru astăzi, mai adun recomandări de la voi să pot pune aici un pachet mai consistent. Până duminica viitoare, aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de toți ai voștri. Vă mulțumesc pentru tot!
sursa foto: freepik
Bine ați venit! Enjoy the fkng life!
Comentariu beton!13
Hai, merci pentru Listă!
Mai ales pentru pleilistă😜pentru că, se știe, mergen la schi!
Ascultă Doomsday Astronaut, merită fiecare minut!
M-am uitat la videoul lu Sophie Lloyd. Mișto piesa.
Pune mâna și ascultă Doomsday Astronaut, o să îți placă, lasă țâțele pe mai târziu.
E mai mișto la craci&țâțe.
Foarte bun Doomsday Astronaut si excelenta si productia, date fiind mijloacele. A doua trupa romaneasca recomandata care merita bagata in playlist. Chapeau.
Mulțumesc man, aprecierea ta înseamnă mult.
E combinației fatală cu coborâtul pe schiuri. Dacă termin ziua defect de vreun picior e numai vina ta😬
Bun, dacă nu pomeneai de Borknagar și My Dying Bride ziceam eu, că You Tube a fost de treabă și mi-a vârât sub nas recomandările astea. Așa, mulțam de listă și duminică faină.
La Borknagar aștept albumu ca însetatu apa.
Merci pentru selecție! Nu sunt fan prog, dar Doomsday mi-a captat atenția, curge frumos, se simte transpirația și inspirația. În schimb, sunt acasă cu ce ai pus la single-uri. Cred că mai era loc de un bărbos pe lista ta. De Speckmann și de noul album Master zic : )
Saptamana frumoasă!
Nici pe mine nu mă bănuiești de progresivită dar omu este țiplă. Nu am ascultat Master dar se rezolvă săptămâna asta. Tks.
Premonition imi aduce aminte de Steve Vai
Thank you so much for the mention. I really appreciate it man. Also a big thank you to all you folks who checked out the music and liked it. People like you make this whole thing worthwhile. Hope to see you guys at our shows. Again, Thank you and have a fantastic day.
Comentariu beton!17
We thank you for your music! Rock on!
Cred ca pe Doomsday Astronaut ar trebui sa ii recomanzi saptamanal. Merita o soarta mult mult mult mai buna decat o au( nicio piesa de a lor nu trece de 1k pe youtube, iar pe spotify imi apar 93 de ascultatori pe luna). Super muzica
Nu este nici o problemă pentru mine să recomand săptămânal astfel de muzicieni. Problema rămâne indiferența publicului de la noi.
Doomsday Astronaut rupereeee. Fuck fuck fuck ce album! multam man! rar asa album progresive metal sa-mi placa atat de mult de la Dream Theater – Images and Words pana acum.
Este. Nu știu de DT că nu prea pot să îi duc. Waqas merită toate aplauzele. Și cine l-a produs merită la fel.
N-am ce să fac, votez cu astronauții ăia. Asta pentru că am mai ascultat o dată. Waqas e ce trebuie. Vreau să-i văd live.
Altfel mi-aduc aminte că eram la Sibiu, în săptămâna de miere, și pe scenă au urcat MDB. Am plecat. Venisem să mă bucur de viață, nu să mă sinucid. Bună trupă, câtă vreme nu o asculți :))
Am un amic care este fan de MDB. Dacă trec pe la el am grijă să nu traversez poduri, căi ferate sau să trec pe lângă stații peco.
=)))))))))
Bun așa :))))
ca baui vineri cu chitaristu astora, ma gandeam „ia sa ii dau lu bogdan niste hevi clasicutz asa”
deci
https://www.youtube.com/watch?v=Ztwybz-GTns&ab_channel=FrontiersMusicsrl
Nu sună rău Eclipse ăștia, nu e rău deloc. Asculți tu din astea?
nu prea mai ascult HM. Da stiu cand suna bine sau nu 🙂
Dar, am baut cu chitaristu si inca unu, care nu stiu ce e la ei, ca nu e in videoul asta (canta gen „contract”) si m-am gandit sa va aduc la urechile dumneavoastra
Bah, Rage is cum is pe album. Dar live is ceva…
in 2005 m-am dus la primu festival extern. Nu stiam Rage, evident. Asa ca, la ora la care au inceput ei, stateam si testam o bere ceheasca. Ca se petrecea treaba in cehia. Si au inceput bajetii sa cante. Si, dupa o melodie, m-au facut fan 🙂
I-am văzut și io. Zei. Sună studio.
Si pe Doomsday Astronaut tot la Posada i-am descoperit, ca si pe baietii de la Zgripsorum. Super trupa, iar creierul, Waqas, extrem de creativ, sper sa o tina tot asa!
Ce vreau sa comentez aici: sunt multi spectatori care platesc bilete, atat pe la festivaluri dar chiar si pe la concerte diverse, (unde apar in deschidere si trupe foarte tinere sau noi) dar care nu catadicsesc sa vina de la inceput, vin doar la headlineri sau la trupele consacrate. Sigur, unii vor spune ca treaba lor, au cumparat bilet si ce daca nu vin sa vada toate trupele, dar daca nu le place o trupa si prefera sa stea pe-afara sau la bar si sa nu asculte, care-i baiu’?! Pai baiu’ ar fi ca si trupele astea la inceput sau tinere au nevoie de public, daca nu ii asculta nimeni n-au cum sa devina mai mari si tot asa. Pentru mine, este foarte important ca oamenii aia de pe scena au facut un efort ca sa ajunga acolo sa cante, un efort mai mare decat fac eu care vin si ma postez in fata scenei. Chiar daca nu imi place ce canta o trupa, sau nu rezonez maxim cu ce aud, apreciez efortul facut. Dar ma rog, asa sunt eu. De obicei ma postez in fata scenei de la prima trupa. Imi place sa descopar trupe noi. SI de foarte multe ori am fost suprinsa placut. Ma bucur inca odata, Edel, ca ai luat initiativa de a posta aici povestile lor, a celor care doresc sa se prezinte. Le urez mult succes!
Valia, am mai spus-o sunt foarte multe cazuri în care publicul de la noi nu merită să aibă o scena de metal solidă.
Revin tot aici cu o recomandare, pentru cei carora le-a placut Doomsday Astronaut. Am mai descoperit o trupa tanara, Taiga Dream, sper sa se tina de treaba, eu zic ca ar avea potential. Un post metal/alternativ instrumental – desi vad ca au pus si voce mai nou pe una dintre piesele anterioare. Enjoy!
https://www.youtube.com/watch?v=-88qodEy3jE