4,850 cititori

Păzea, vine matriarhatul!

Text scris de Elena.

Inițial pregătisem pentru astăzi un text legat de copilaria mea alături de cei 14 veri plus un frate și-o soră. Doar că fix acum trei zile s-a întâmplat ceva care m-a facut să cred că în cel mai scurt timp, noi femeile, o să ajungem să facem pipi din picioare, ne vom arunca ostenite după o zi de muncă lejeră peste mormanul de șosetele desperecheate și în timp ce vom râgâi brutal după o bere îl vom suna pe iubi să ne cedeze programarea lui la mani-pedi. Vă spun io, fetelor, vin vremuri excelente pentru noi! Să vă povestesc. Continuarea

6,184 cititori

Și zi așa, ești un cuceritor, nu?

Text scris de Elena.

Nu vă mai săturaţi de râs când vine vorba despre femeile puternice. De băşcălie nu vă întrece nimeni. Nici chiar voi între voi nu vă întreceţi. Toţi sunteţi nişte mirobolanţi şi neasemuiţi. Mai ales voi ăştia care vă apropiaţi veritiginos de 40 (vorbesc de ani, nu de centrimetrii). Eventual şi puţin căsătoriţi. Cei care sunteţi mereu pregătiţi să cuceriţi femei fără număr, deşi e puţin hilar mai ales că n-aţi primit încă rezultatul analizelor de laborator că să aflaţi de ce faceţi pipi roşu şi de ce cele două ouă s-au transformat într-unul singur. Continuarea

5,865 cititori

Cele 35 de calități ale bărbatului ideal!

Text scris de Elena.

Azi femeile nu se mai mărită și nu mai caută așea de aiurea simple relații. Azi toate își caută alesul. Azi toate sunt prințese și scopul lor este să aștepte să apară prințul. Ce, credeţi că Mihai s-a aberat ieri? Neah! Cunosc eu personal una, îmi e prietenă bună. Pentru ea o relaţie adevărată este un lucru extrem de serios de care are grijă Universul însuși.

A aflat ea, nuș’ prin ce căi întortocheate, că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, din tot sufletul, este suficient să transmiţi în eter, cu puterea gândului, mesajul cu dorinţa, și imediat începe Universul să lucreze pentru realizarea ei. Continuarea

9,062 cititori

Băiatul lu’ mă-sa

Text scris de Elena.

Ne-am cunoscut în urmă cu mulți ani în casa în care locuia. Știam că va veni si momentul ăla în care vom sta față în față. Pur și simplu simțeam asta. Și când în sfârșit a venit ziua, trebuie să vă mărturisesc că mi-am petrecut-o vârâtă în șifonier, în duș, în trusa cu farduri și la final în coafor și mani plus pedi. Înainte să ies pe ușă, pregătită pentru ceea ce avea să-mi schimbe viața definitiv, m-am privit în oglindă și am știut că fata aia pe care o văd zâmbindu-mi va cuceri lumea.

Drumul mi s-a părut incredibil de lung. Parcă cineva muta destinația mea la fiecare cinci minute. Ajunsă, în sfârșit în fața ușii unde mă aștepta, am tras tot aerul respirabil (din casa scării) în piept, mi-am frecat mâinile ca să nu-mi tremure ca la bolnavii de parkinson și am ciocănit. Nu mai știu exact cine mi-a deschis ușa, tot ce-mi amintesc este că m-am trezit în holul casei stând pe două picioare care nu-mi mai aparțineau. De undeva de departe, surd, se auzea un bocănit. Erau genunghii mei care se loveau inconștient unul de celălalt. Continuarea

7,096 cititori

Cum vindeci un bărbat de întrebarea “cu câți te-ai culcat înaintea mea?”

Acu’ niște anișori buni de tot, într-o vacanță de vară o ardeam lejereanu așa prin clubul discoteca despre care am mai povestit pe-aici. Pe la jumătatea nopții, m-am antamat cu niște amici care ședeau la o masă mare. Oamenii erau cu chef, cu fete, cu tot tacâmul. Fain, frumos, până am observat că una dintre tipe râde cam mult la glumele mele și-și caută de lucru pe lângă mine. Cu motiv sau fără.

Nu că m-ar fi deranjat foarte tare, dar fata fusese combinată cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Și știți și voi ce spune codul nescris al bărbaților: “niciodată, dar absolut niciodată, nu te combini cu o femeie prin care a trecut un prieten de-ai tăi”. Așa că am râs, am glumit, dar la final am plecat fiecare la el acasă. Cu codul nescris nu ne jucăm, da?

Continuarea

10,110 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

6,471 cititori

Țara nefericiților fericiți

Am citit aseară în liniște, fără patimă, comentariile în urma textului de ieri. Și cele de pe blog și cele de pe Facebook. A fost jihad. Apoi m-am uitat pe profilele sărmanelor chinuite de viață care m-au înjurat strigându-și în același timp nețărmurită fericire. M-am cutremurat. Pe urmă am tras câteva concluzii:

Suntem cei mai mari maeștri în a băga căcatul sub covor pentru ca mai apoi să ne prefacem că nu pute nimic.

Continuarea

6,137 cititori

Suntem născute, crescute și autoeducate să vă spunem “NU”

Text scris de Elena

Mă uitam serile trecute la emisiunea lui Cabral. Pentru o sumă de bani, două tipe căsătorite aveau de răspuns la întrebarea: ce obiect există în casă și este folosit în  EXCLUSIVITATE de un bărbat? În miimea următoare de secundă uneia dintre ele, care arăta ca un urs împăiat, îi zboară mâna din umăr, apasă cu toată forța butonul roșu și cu un rânjet de satisfacție întins pe toată fața, trântește raspunsul: aspiratorul. Cealaltă a rămas împietrită uitându-se când la bărba-su’, când la soțul ursului împăiat. Fața lui Cabral? Priceless.

Continuarea

7,658 cititori

E foarte scump să fii prost, e aproape un lux

Probabil ați văzut deja cu toții știrea cu femeia care a aruncat 10.000 de euro pe râul Argeș, la îndemnul unei vrăjitoare, ca să scape de bărbat, dar mai vreau să-mi lămuresc niște chestii, pentru că am cam rămas cu gura căscată când am văzut o așa grozăvie.

În primul rând mă depășește chestia asta cu mersul la vrăjitoare. Nu serios, cam cât de bătut în cap trebuie să fii ca să crezi că țiganca aia face vrăji? Și nu numai aia, ci așa, în general, ca o persoană rațională ce te afli, ca un om care nu mai trăiește în evul mediu, ca un individ al acestei societăți ajunsă acum în minunatul secol douăzeci și unu, cum ești în stare să crezi pe cineva care-ți spune că face „vrăji”? Și dacă tot ești dispus să pui botul la așa ceva, nu te întrebi măcar cum le face? Cu puterea minții sau cum? Păi dacă țiganca aia avea vreun dram de putere în minte, înainte de toate ar fi învățat să scrie, să citească și să vorbească. Sau o epuizau vrăjile atât de tare ca nu mai rămânea putere a minții și pentru altceva? Continuarea

3,339 cititori

Pe unde scoateți cămașa cu șefu’?

Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Continuarea

4,489 cititori

Vreau să mai avem o discuție legată de sex

Trei dintre lucrurile care îmi provoacă cea mai mare silă pe lumea asta sunt: să lovești o femeie (și nu mă refer la accidente auto), violul și șantajul sexual. Depre primul nici nu mai are rost să povestim. Din momentul în care tu, bărbat, ai ridicat mâna la o femeie, practic ai decăzut din condiția de ființă umană la stadiul de nevertebrată. Despre viol, așijderea, nu are rost să mai vorbesc, dacă ar fi după mine, castrarea chimică ar fi singura pedeapsă pentru violatori. Simplu, ușor, fără durere, cu certitudinea că nu vor mai viola nimic niciodată. Nici măcar codul rutier, că-ți trebuie coaie ca să depășești pe linie continuă. Plus pușcărie, desigur, ca să simtă și ei olecuță cam ce înseamnă o felaţie hotărâtă unilateral. 

Continuarea