5,042 cititori

Cele 35 de calități ale bărbatului ideal!

Text scris de Elena.

Azi femeile nu se mai mărită și nu mai caută așea de aiurea simple relații. Azi toate își caută alesul. Azi toate sunt prințese și scopul lor este să aștepte să apară prințul. Ce, credeţi că Mihai s-a aberat ieri? Neah! Cunosc eu personal una, îmi e prietenă bună. Pentru ea o relaţie adevărată este un lucru extrem de serios de care are grijă Universul însuși.

A aflat ea, nuș’ prin ce căi întortocheate, că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, din tot sufletul, este suficient să transmiţi în eter, cu puterea gândului, mesajul cu dorinţa, și imediat începe Universul să lucreze pentru realizarea ei. Continuarea

8,881 cititori

Băiatul lu’ mă-sa

Text scris de Elena.

Ne-am cunoscut în urmă cu mulți ani în casa în care locuia. Știam că va veni si momentul ăla în care vom sta față în față. Pur și simplu simțeam asta. Și când în sfârșit a venit ziua, trebuie să vă mărturisesc că mi-am petrecut-o vârâtă în șifonier, în duș, în trusa cu farduri și la final în coafor și mani plus pedi. Înainte să ies pe ușă, pregătită pentru ceea ce avea să-mi schimbe viața definitiv, m-am privit în oglindă și am știut că fata aia pe care o văd zâmbindu-mi va cuceri lumea.

Drumul mi s-a părut incredibil de lung. Parcă cineva muta destinația mea la fiecare cinci minute. Ajunsă, în sfârșit în fața ușii unde mă aștepta, am tras tot aerul respirabil (din casa scării) în piept, mi-am frecat mâinile ca să nu-mi tremure ca la bolnavii de parkinson și am ciocănit. Nu mai știu exact cine mi-a deschis ușa, tot ce-mi amintesc este că m-am trezit în holul casei stând pe două picioare care nu-mi mai aparțineau. De undeva de departe, surd, se auzea un bocănit. Erau genunghii mei care se loveau inconștient unul de celălalt. Continuarea

6,966 cititori

Cum vindeci un bărbat de întrebarea “cu câți te-ai culcat înaintea mea?”

Acu’ niște anișori buni de tot, într-o vacanță de vară o ardeam lejereanu așa prin clubul discoteca despre care am mai povestit pe-aici. Pe la jumătatea nopții, m-am antamat cu niște amici care ședeau la o masă mare. Oamenii erau cu chef, cu fete, cu tot tacâmul. Fain, frumos, până am observat că una dintre tipe râde cam mult la glumele mele și-și caută de lucru pe lângă mine. Cu motiv sau fără.

Nu că m-ar fi deranjat foarte tare, dar fata fusese combinată cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Și știți și voi ce spune codul nescris al bărbaților: “niciodată, dar absolut niciodată, nu te combini cu o femeie prin care a trecut un prieten de-ai tăi”. Așa că am râs, am glumit, dar la final am plecat fiecare la el acasă. Cu codul nescris nu ne jucăm, da?

Continuarea

9,961 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

6,290 cititori

Țara nefericiților fericiți

Am citit aseară în liniște, fără patimă, comentariile în urma textului de ieri. Și cele de pe blog și cele de pe Facebook. A fost jihad. Apoi m-am uitat pe profilele sărmanelor chinuite de viață care m-au înjurat strigându-și în același timp nețărmurită fericire. M-am cutremurat. Pe urmă am tras câteva concluzii:

Suntem cei mai mari maeștri în a băga căcatul sub covor pentru ca mai apoi să ne prefacem că nu pute nimic.

Continuarea

6,067 cititori

Suntem născute, crescute și autoeducate să vă spunem “NU”

Text scris de Elena

Mă uitam serile trecute la emisiunea lui Cabral. Pentru o sumă de bani, două tipe căsătorite aveau de răspuns la întrebarea: ce obiect există în casă și este folosit în  EXCLUSIVITATE de un bărbat? În miimea următoare de secundă uneia dintre ele, care arăta ca un urs împăiat, îi zboară mâna din umăr, apasă cu toată forța butonul roșu și cu un rânjet de satisfacție întins pe toată fața, trântește raspunsul: aspiratorul. Cealaltă a rămas împietrită uitându-se când la bărba-su’, când la soțul ursului împăiat. Fața lui Cabral? Priceless.

Continuarea

7,626 cititori

E foarte scump să fii prost, e aproape un lux

Probabil ați văzut deja cu toții știrea cu femeia care a aruncat 10.000 de euro pe râul Argeș, la îndemnul unei vrăjitoare, ca să scape de bărbat, dar mai vreau să-mi lămuresc niște chestii, pentru că am cam rămas cu gura căscată când am văzut o așa grozăvie.

În primul rând mă depășește chestia asta cu mersul la vrăjitoare. Nu serios, cam cât de bătut în cap trebuie să fii ca să crezi că țiganca aia face vrăji? Și nu numai aia, ci așa, în general, ca o persoană rațională ce te afli, ca un om care nu mai trăiește în evul mediu, ca un individ al acestei societăți ajunsă acum în minunatul secol douăzeci și unu, cum ești în stare să crezi pe cineva care-ți spune că face „vrăji”? Și dacă tot ești dispus să pui botul la așa ceva, nu te întrebi măcar cum le face? Cu puterea minții sau cum? Păi dacă țiganca aia avea vreun dram de putere în minte, înainte de toate ar fi învățat să scrie, să citească și să vorbească. Sau o epuizau vrăjile atât de tare ca nu mai rămânea putere a minții și pentru altceva? Continuarea

3,278 cititori

Pe unde scoateți cămașa cu șefu’?

Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Continuarea

4,441 cititori

Vreau să mai avem o discuție legată de sex

Trei dintre lucrurile care îmi provoacă cea mai mare silă pe lumea asta sunt: să lovești o femeie (și nu mă refer la accidente auto), violul și șantajul sexual. Depre primul nici nu mai are rost să povestim. Din momentul în care tu, bărbat, ai ridicat mâna la o femeie, practic ai decăzut din condiția de ființă umană la stadiul de nevertebrată. Despre viol, așijderea, nu are rost să mai vorbesc, dacă ar fi după mine, castrarea chimică ar fi singura pedeapsă pentru violatori. Simplu, ușor, fără durere, cu certitudinea că nu vor mai viola nimic niciodată. Nici măcar codul rutier, că-ți trebuie coaie ca să depășești pe linie continuă. Plus pușcărie, desigur, ca să simtă și ei olecuță cam ce înseamnă o felaţie hotărâtă unilateral. 

Continuarea

4,416 cititori

Cum recunoști un bărbat nefericit sau total dezorganizat

Simplu. Sunt cei care se cacă în fiecare dimineață la birou. Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă refer la un accident, la o situație conjuncturală când trebuie să ajungi musai la budă că altfel pățești nasoale. Oricui i se poate întâmpla să aibă o zi proastă, să mănânce ceva aiurea sau să dea peste o cutie de iaurt expirat.

Nu, prieteni, eu mă refer strict la situația în care ziua ta de muncă începe invariabil prin a te căca la birou. Prima ta grijă, după ce ajungi și pornești calculatorul, este să te retragi în locul unde merge și regele pe jos. Eventual și cu un ziar în mână.

Continuarea

6,146 cititori

Cea mai penibilă situație “înghețată”

Text trimis de colega noastră de comentarii, Elena. Ea a scris și eu am râs bine de tot. Ceea ce vă doresc și vouă.

…………………………………………………………………………

Trebuie să știți, încă de la început, un lucru: dacă undeva în lumea asta mare s-ar organiza un concurs pentru “cea mai penibilă situație posibilă”, n-aveți nici o șansa să mă bateți. Sub nici o formă. Am talent la asta. Cred că m-am născut ca să cad în penibil. Des și mult. Am experimentat de la cea mai fragedă vârstă, când am ieșit doar în chiloți afară, la mers la școală fără ghiozdan sau fără sorțulețul ăla albastru, până la plecat la examenul de licență având la mine proiectul colegei de cameră. Ca să nu mai povestesc și despre un elastic rupt la chiloți, de-au ajuns până la glezne și nu înțelegeam de ce naiba nu pot să merg. Până să compilez care e cauza, am căzut lată pe trotuar. O să vedeți că nu va mint.

Continuarea