Când ai agățat ultima oară o femeie pe stradă?

O singură dată am reacționat pozitiv la un agățat din ăsta. Nu eram pe stradă, ci intr-un mall. Mă plimbam, vizionam vitrinele şi eram cu gândurile mele. Şi mă opreşte un băiet, îmi vorbește (nu mai știu ce-a zis), dar spre finalul discursului mă invită la o cafea. M-a uimit, că părea genul foarte timid şi totuși, iată că oprise o străină cu aşa propunere…curajoasă. Am fost super amabilă, l-am refuzat elegant şi aia a fost. Dar am fost convinsă că pierduse un pariu sau ceva.

„Pepușe, ce ochi frumos ai!”
Vax! Grobieni, un siktir este deja prea mult.

Ăla nu e agățat, ci hărțuire, că nu începe cu “hai să aflăm cu ce te ocupi tu”, ci invariabil cu “ce bună ești și ce ți-aș face” sau altceva din categoria aia. Iar dacă ai aia doi neuroni, femeie fiind, îți vezi de treburi, cel mult îi zici una individului. N-am nevoie de astfel de validare. Însă aș spune că aia care considera asta au ei o astfel de nevoie, de vreme ce își imaginează că leșină femeile de emoție în augusta lor prezență

Pentru mine, ca femeie tanara, mi se pare cel mai creepy lucru sa vina un ins random si sa ma bazaie la cap pe strada. Lasa-ma, dom’le, sa ma duc sa imi fac treburile =)))) De obicei sunt pe strada fiindca vreau sa ajung din punctul A in punctul B, poate chiar pana la B si C. Chiar nu vreau sa ma simt ca intru brusc si intr-un joc cu Ted Bundy. Pe langa faptul ca ma simt redusa la o mana de carne care arata okay si atat, nu stii daca eu vin de la conferinta de medicina sau imi curge scuipat din gura, si nici nu iti pasa. Not nice. Ca sa dau din casa, in cei 23 de anisori ai mei, am dat vreau – nu vreau peste destule abordari pe strada, cred ca erau urmaritorii lui Loren Loghin sau ceva =)))) De la “imi place cum arati, ce cafea vrei sa iti cumpar?” aruncat random cat stateam si il asteptam pe taica-miu sa ma recupereze (asta la 16 ani, si nici atunci nu a functionat), la “heii, nu esti Andreea din vama? Hai la mine casa sa iti iei ce ai uitat la mine si poate bem un vin” (nu sunt, si nu stiu cum iti dai seama printre breton si masca, cand imi vezi doar ochii, plus ca e noapte, bonus points for creepiness ), la “nu ti-e frig? Stau aproape, daca vrei sa vii”, la “sunt nou aici si cred ca m-am pierdut. Nu vrei sa imi arati orasul?”. Culmea, ca majoritatea “pretendentilor” avea media de varsta 25-30 de ani, au studiat ceva vreme de la PUA =)))

Ultima dată când am fost agățată pe stradă, respectivul a mâncat bătaie. Era seară de iarnă, eram gravidă în vreo 3 luni și veneam de la job. În autobuzul 131 a tot încercat să-mi facă avansuri. Și a coborât la Romaero unde am coborât și eu. În dreptul unui bar unde erau strânși vecinii din copilărie ai lui Călin, tipul mă ajunge și-mi pune mâna pe fund. În secunda următoare am început să țip și să-l altoiesc cu poșeta. În următoarea secundă au ieșit ăștia din bar și m-au recunoscut. Băăăi, e Adina a lu’ Călin! Șo pă el în morții lui. Și l-au prins și l-au caftit. Îmi place să cred că nu a mai încercat să pună mâna pe fundul unei femei. Mai ales una gravidă. 😁

În cel mai bun caz pe stradă poți agăța vreo mamă de bătaie…😅 Cei care au asemenea filme au cu 2 clase mai mult ca trenul…și ăla personal chiar.

Mihai, dar femeile oare agață pe stradă? 😂

Mie mi s-a intamplat intr-un mall, sa creada un barbat ca as vrea sa il agat, desi eu eram departe de acel lucru, il intrebasem doarceva legat de niste iaurturi/ branzici de copii, pentru ca fix asta cumparam amandoi, el mi-a raspuns foarte amabil , deloc libidinos, foarte OK. Dupa ce mi-a fost oferita informatia ( pe care eu o cerusem sincer, fara alte ganduri legat de distinsul domn, care arata si binisor, pe urma am observat chestia asta ), el m-a intrebat foarte elegant daca am timp de o cafea 🙂 Atunci mi-am dat seama ce a crezut omul, m-am blocat, si atunci mi-a venit sa fug de jena, si i-am multumit frumos, dar nu , normal, nu am timp. Nu a insistat, acum na, poate omul voia sa dezbata mai departe marcile de iaurt/branzica dulce.. we’ll never know. 🙂
Acum alta faza mai de pana in 30 de ani, lucram pe langa casa, mai precis cladirea unde lucram era la 400 de m de casa. Plecam si eu in fustita , cu toculete etc si zilnic ma petreceam pe drum cu tip apropiat de varsta mea cred. La inceput doar se uita lung asa, apoi a inceput sa dea buna dimineata, initial nu raspundeam, pe urma, stiti cum e, am inceput sa raspund, dar atat.
Chestia asta a durat vreo luna, dupa care a trecut la next move, m-a invitat la cafea, am acceptat si am iesit cu el o perioada ca si amici, nu s-a infiripat mai mult.
Acum am pretentia ca am mai mult de 2 neuroni, si aveam si atunci, faptul ca am acceptat imi pune vreo eticheta ? Era un tip super OK , dragut, a zis ca nici el nu face de obicei agatamente pe strada, dar efectiv nu s-a putut abtine, semanam cu o fosta…

Se pare ca nu semanam atat de tare pentru ca atractia nu a fost fatala.