După doi ani de pandemie, după ce m-am ferit cum am știut eu mai bine de covid, duminică spre seară am început să simt ușoare înțepături în gât. Cum mi s-a mai întâmplat asta și altă dată, dar durerile au dispărut rapid de unde au venit, m-am gândit că se va întâmpla și acum fix la fel.

Doar că nu. De luni dmineață, ușoarele înțepături în gât s-au transformat în durere din aia de zici că stă cineva și mă freacă cu șmirghel pe laringe sau pe faringe sau pe ce kkt e ăla. Concluzia s-a impus de la sine: asta e, bosule, ai facut covid, precis l-ai luat de prin Italia. Ce-i drept, mi se părea extrem de ciudat că nimeni din casă nu se mai plânge de simptome de genul, dar am zis c-oi fi eu mai ghinionist sau ceva.

După care durerea în gât a evoluat de la stadiul de șmirghel și s-a transformat în ceva ce seamănă a cuțit înroșit în foc. Acum, când citiți asta, de fiecare dată când înghit (nu contează ce, și aer), simt lama cuțitului cum se înfige în bietul meu gâtlej. Aproape că-mi dau lacrimile.

La durerile astea, ca să nu le las singure de capul lor, am asezonat și o tuse măgărească. Nu e o figură de stil, când tușesc se aude exact sunetul ăla pe care-l scot măgarii când rag, ihaaa-ihaaaa, de râd copiii de mine din camera cealaltă.

Ca să fie bâlciul complet, îmi curg zdravăn ochii și nasul. Daca ochii curg amândoi la fel, nu facem discriminări din astea, nasul a binevoit să se milostivească de mine. În sensul că-mi curge o singură nară, aia dreaptă. Nu curge non-stop, curge doar câteva ore pe zi, dar când intră pe modul țeavă, practic e ca și cum dai drumul la robinet. Trebuie să fac șomoiog de șervețele ca să reușesc să ostoiesc debitul cât de cât.

Febră n-am. De durut, în afară de cuțitul din gât, nu mă doare nimic. Gust și miros, la fel, avem cât cuprinde. Că doar n-aveam eu norocul ăla să rămân fără gust și miros în plină cură de slăbire.

Având în vedere toate cele de mai sus, m-am cam testat zilnic, să vedem cum stăm, să ținem covidul sub observație. Doar că, ce să vezi, sunt mai negativ decât un ion divalent. Nimic, nada, zero covid.

Iar asta, prieteni, înseamnă că pur și simplu am răcit, am făcut o viroză din aia ordinară ca ultima găină din univers. Toată lumea și-a etalat sau își etalează testele de covizi pe Facebook, doar eu mă prezint ca ultimul peizan care a făcut guturai. Nu pot să-mi etalez decât, cel mult, maldărul de șervețele pline cu muci. Groaznic, vă spun.

Altfel, încă o dată mi se adeverește din plin vorba aia veche: doar o femeie care naște poate să înțeleagă cu adevărat ce simte un bărbat răcit.

Atât pentru azi. Vă pup, nazal.

sursa foto: freepik.com