5,774 cititori

Amănuntul care schimbă tot

M-am gândit la chestia de mai jos într-o dimineață când, în drum spre muncă, a trecut un tip pe lângă mine. Mai precis, ne-am intersectat. Omul era corect îmbrăcat, bine proporționat, poate chiar arătos (chestie de gust, dar sigur nu era vreun Adonis), însă m-a izbit un amănunt: sprâncenele foarte groase, practic făceau corp comun. Se îmbinau pe deasupra nasului si arătau ca dintr-o bucată. Un fel de Mircea Albulescu ușor mai light, ca să zic așa.
Continuarea

3,096 cititori

Ochelarii

Prima oara s-a intamplat prin Aprilie. Cand a trebuit sa-mi schimb permisul de conducere. La controlul oftalmologic, ma pregateam sa-i rad in nas lu’ tanti care imi bagase nu stiu ce luminite in ochi vreme de cateva minute. Pe motiv ca pierdem vremea cu cacaturi, in timp ce eu am o vedere agera ca un uliu iesit dupa ceva hrana. Asta pana cand mi-a pus un mare panou in fata si mi-a zis sa citesc ce scrie pe primul rand. Hai, cucoana, ma lasi? I le-am citit cum a vrut muschiul dumneaei. Perfect, mi le ziceti si pe cele de pe randul trei, a supralicitat ea. Hopa, ia stai un pic. Cred ca randul trei e defect. Sau incapatanat. Frate, rahatul ala de „randul trei” a refuzat sa se lase citit de mine. Normal, pai dupa ce mi-a bagat femeia luminile alea tampite in ochi, mai avea si pretentia sa vad randul trei cel cacacios. Dupa care m-a mai si mintit. Cica aveti dioptrie cilindrica, va trebuie ochelari. Baaa, nu va e rusine sa angajati personal medical mitoman? I-am ras in nas si am blestemat in gand rahaturile de aparate la care ma pusese. O incompetenta, cu aparatura depasita, care nu fusese in stare sa-si dea seama ca eu vad mai bine ca un binoclu german din al doilea razboi.

Continuarea