6,378 cititori

Parentingul pe stil vechi

Am crescut în spiritul economiei centralizate de partid și de stat. Așa că știam foarte bine ce înseamnă să faci baie, cu apă caldă, o dată pe săptămâna. Și ăsta era cazul cel mai fericit, că se putea și mai rar.

Partea şi mai proastă era că, pentru propășirea patriei noastre către o societate multilateral dezvoltată, începuseră să o oprească şi pe cea rece măcar câteva ore pe zi. Motiv pentru care educatoarele de la grădiniţa unde mă formam ca viitor stâlp de nădejde al patriei mele aveau grijă să existe în permanenţă o găleată plină cu apă de băut. Şi pentru ele şi pentru noi, copiii. Continuarea

1,435 cititori

Deutsch Big Brother…by Ana R.

Ma duc cu fii-mea sa ii fac pasaport biometric. Completez datele si doamna draguta de la ghiseu, ii spune sa isi lipeasca degetelul de geamul scanner-ului de amprente. Ma minunez ca au inceput nemtii sa fie interesati de amprentele cetatenilor cu varsta de 7 ani. Si fac o gluma inteligenta, cu tenta de amenintare la adresa posibilei cariere de spargatoare de banci a fie-mii.

– Maia ai grija, ca din aceasta secunda esti in baza de date a politiei. Daca vreodata faci ceva rau, si iti lasi urmele amprentelor pe acolo, ei afla.

Fii-mea rade total nevinovat, iar doamna de la ghiseu isi ridica delicat ochelarii de pe nas. Si cu o mina foarte serioasa imi spune:

– Doamna sa stiti ca aceste date sunt strict pentru intocmirea pasaportului. Dupa ce acesta este eliberat, automat datele sunt sterse. Continuarea

1,480 cititori

Dreams are for free

Tot circula pe faceboook desenul asta, de ceva vreme. Si cred ca este motivational. Sau asa ar trebui. Pe genul simbolistic. Dati-mi voie sa ma c*c pe mine de ras. Si revin.

mihai_vasilescu_rino

 

Poate o sa ma intrebati “de ce”? Si chiar daca n-o s-o faceti, eu tot am sa va spun.

Exemplul este foarte prost ales. Poate cel mai prost. S-ar mai fi putut face cu fumatul, dar nu prea aveau cum s-o reprezinte grafic. Ce sa deseneze, un plaman care se imagineaza un horn? Sau invers? Continuarea

1,083 cititori

Repetitio mater studiorum est…

Ziceau stramosii nostri latini. Oare? In cazul de mai jos, eu le urez tot de “mama”…

Nu se intampla mereu. Cred ca doar in zilele cand nu se produc suficiente „marlanii” prin Romania, demne de a fi expuse la “stiri”. Si atunci nu ai cu ce sa umpli prime-time-ul. Despre ce vorbesc? Voi ati observat cum prezinta astia, o stire prin care vor sa spuna ca, intr-un sat obscur din nordul Moldovei, doi betivi si-au dat cu parii in cap. Iar unul din ei a binevoit s-o mierleasca?

Pentru inceput, in studio, prompterita citeste stirea. Schimba tonul, il trece in registru grav, ca sa ne dam seama de importanta anuntului:

– Crima in judetul Iasi! Un barbat a fost lovit in cap cu toporul, de catre prietenul lui cel mai bun. Politistii  din comuna Gioroflina au aflat ca atacatorul, un barbat in varsta de 53 de ani, iesise impreuna cu prietenul lui dintr-un local. Nu se cunosc inca motivele pentru care cei doi s-au luat la cearta, iar in urma altercatiei victima, Sofronie Aparalutei, a ramas intinsa pe jos, cu multiple leziuni in zona capului…samd”. Continuarea

1,516 cititori

Cateodata, viata bate filmul…

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie.

Se facea ca un politist de la circulatie, patrula cu motorul bmw din dotare (ala care arata fix ca o iapa bortoasa) pe racoroasele strazi ale Bucurestiului, intr-o minunata zi de vara. Din aia in care simti aerul fierbinte cum iti parjoleste jugulara si cand ai impresia ca afaltul se lichefiaza sub rotile masinii. Era atat de cald, ca nici sa mai dea amenzi pentru ne-purtatul centurii nu mai avea chef sa taie. De stat in boscheti la “Miorita”, nici vorba. Erau deja doi colegi cu un logan acolo, care incercau sa prinda un petec de umbra. Si alti doi asteptau sa se elibereze locul al bun.

Pe cand incepuse sa nu mai vada foarte clar, din cauza soarelui ce-i batea in casca, primeste ordin prin statie sa se prezinte la piata Unirii si sa blocheze bulevardul cu fantani. Se turna un film cu Wesley Snipes la Bucuresti si in ziua aia se trageau niste “duble” chiar acolo. Continuarea

1,653 cititori

Lupta la nivel inalt…by Ana R.

Cred ca a plouat mult cand m-am nascut eu. Asta plus ceva mostenire genetica, m-au scos de 1.80 metri. Evident, ca am trecut prin toate stadille apelativelor binevoitoare ale colegilor de scoala. De la “paluga” si “stalp de telegraf”, s-au oprit toti la ilustra porecla: “Macara”. La momentul respectiv, nu aveam sansa sa protestez prea tare, asa ca “Macara” a ramas.

Toate bune si frumoase. Numai ca toti baietii, probabil ma considerau un fel de Goliat, cu care ei in masculinitatea lor precoce, tineau sa isi masoare puterile. Ce daca eram fata? La varsta respectiva si asa eram destul de asexuati, asa ca, eu eram sacul lor de box. Incepuse nebunia cu artele martiale. In sala de sport, se tineau seara, cursuri de Jiu –jitsu. Evident ca toata plodarimea din scoala era inscrisa. Baietii din clasa mea, nu aveau distractie mai mare, decat sa faca practica pe mine. Continuarea

1,990 cititori

The surprise has arrived!

Dragii mei,

Am simtit eu asa in organism, ca acest blog in care colcaie misoginsmul subsemnatului, are nevoie de o adiere feminina. Si cand ma perpeleam mai abitir, incercand sa-mi dau seama cum as putea sa scad procentul de „porcism”, din continutul acestui loc atat de drag mie (si voua, sper), a aparut „ideea”. Sub forma unei cereri de prietenie pe feisbuc. In urma careia, cateva zile si zeci de mesaje mai tarziu, v-o prezint pe cea care o sa va incante (din timp in timp) diminetile, si nu numai: Ana R. Continuarea

786 cititori

Orientare turistica

Un turist, satul de cat ratacise, opreste mașina undeva prin județul Călărași. Si întreaba un domn, care însoțea o capră pe marginea carosabilului:

– Nu vă supărați, știți unde e satul Cunești?

– Cuuum?

– CUNESTI!

– Cunești? Hmmm, n-am auzit de asa localitate pe la noi. Poate Cusănești…

– Cusănești, atunci, rasufla usurat turistul.

– Nu, îmi pare rău, habar n-am!

mihai_vasilescu_pastor                                                                                      sursa foto

 

5,528 cititori

Prinţesa, iubi şi permisul de conducere

E greu. E foarte greu când ești o tânără domnișoară și să vrei să obții pătratul ăla roz, de plastic, pe care obișnuim să-l numim permis de conducere. Cel puțin aici, la Capitală, polițiștii sunt nişte oameni răi și unii dintre ei mai vor și șpagă. Așa că șansele ei să-și încerce abilitățile de driver, cu noua mașină a lui Iubi, pe linia dreaptă dintre Română și Victoriei, scădeau de la o zi la alta. Continuarea