Miercurea trecută, așa din senin, a început să se simtă un oareșce miros în bucătărie. Nu l-am băgat prea tare în seamă, mai ales că abia făcusem curat prin zonă, doar am crăpat geamul și-am zis că poate s-o duce el de unde a venit. Nu numai că nu s-a dus, dar joi dimineață era tot acolo, părea destul de bine înfipt și nu dădea semne c-ar avea de gând să plece nicăieri.
După o investigație sumară și-un brainstorming pe tema “unde s-ar fi putut ascunde cadavrul calului care pute în halul ăsta”, a urmat un scurt consiliu și s-a luat hotărârea inevitabilă: curățenie generală în bucătărie. Ceea ce am și executat (mă rog, nu io, c-am plecat la muncă, dar mă pricep bine de tot la delegat sarcini). Nu cred c-a ramas loc necurățat. Inclusiv aragazul, masca de la chiuvetă și frigiderul au fost date la o parte și curățat locul de sub ele cu dezinfectant. După care a fost lăsat și geamul larg deschis cale de fro juma’ de zi.