1,597 cititori

Just a perfect day

Ieri, cand soarele ala misto era sus pe cer si ma gandeam tot mai abitir cum ca ce misto ar fi sa ies sa “sorb” cate ceva la o terasa, suna telefonul. Creatorul povestii cu “doamna Nemes”, ma anunta ca la cinemateca e un film cehoslovac din 67. Primul film din lume interactiv. Mergem ? Mergem.

Da omu’ telefon sa faca rezervare. “Nu e nevoie, veniti dumneavoastra cu 30-40 de minute mai devreme si ati rezolvat” l-a anuntat vocea din partea cealalta. Zis si facut. La 19.30 ne-am infiintat la “sala Eforie”. Numai ca planul de acasa, nu se potriveste niciodata cu povestea de la telefon. Rauri lungi de hipsteri se scurgeau catre acelasi loc. Coada ca la balamuc.

mihai_vasilescu_cinemateca

A propos, e vreun trend acum pe care nu-l stiu eu, daca esti hipster trebuie s-o arzi si un pic gheianu? Continuarea

1,908 cititori

9 Martie…finally!

Pentru ca “cea mai frumoasa fiinta din lume” si cu “lumina ochilor mei” (sa-si aleaga ele ce si cum 🙂 ) au hotarat ca dupa o victorie ca asta, trebuie sa fiu lasat sa sarbatoresc singur, au taiat-o, imediat dupa meci, la Pitesti. Una la bunici, cealalta la distractie, la sor-sa. Asa ca, minunata zi de 8 Martie m-a gasit singur-singurel. Dar pentru situatii ca asta s-au inventat prietenii,  nu ? “Hai ba cu noi, ca mergem la karaoke. Bem, cantam si ne distram”. Cum dracu’ sa rezisti la asa ceva ? Mi-am pus ceasul pe mana stanga, blugii mei skinny si hai la distractie. Da’ n-am apucat sa ajung in clubul cu pricina, ca mi-a sunat telefonul:

– Ba, vezi ca noi am plecat de aici (“noi erau vreo 10 persoane). Continuarea

2,671 cititori

First love!

A fost prima mea iubire. Am placut-o de cand am vazut-o intaia oara. Numai ca eu eram copilandru, iar ea apartinea altuia. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma uit cu jind dupa fundul ei. Am revazut-o multi ani mai tarziu. Apartinea altcuiva, mai imbatranise, dar se tinea tot bine. Atunci am hotarat ca trebuie sa fie a mea. Am strans din dinti, am rabdat si pana la urma am invins: a fost a mea. Nu pot sa va descriu senzatia pe care am avut-o cand am dus-o prima oara prin oras. Desi avea deja o varsta, era fasneata si inca infipta. Mie imi placea s-o „calaresc”, iar ea se lasa „calarita” cu placere. Aproape doi ani am fost nedespartiti. Continuarea

2,405 cititori

De 8 Martie!

Din pacate (sau din fericire) nu am scris eu ceea ce o sa cititi mai jos. „Materialul” este proaspat cules de pe facebook. A fost postat ca status, de catre o domnisoara, ca sfat pentru „surorile de suferinta”. Gen, luati aminte si nu faceti ca mine! Eu am fost impresionat de clarviziunea ei. Desi sunt din „tabara adversa”, am considerat ca merita sa-l public, pentru ca azi este 8 Martie. Si asta e ultimul cadou pe care vi-l fac, fetelor.

In afara de cate o virgula sau un punct, pe ici pe colo, nu am schimbat absolut nimic.

Sa-i dam cuvantul domnisoarei:

„Se gasesc in numar mare in orasele mari din Romania. Eu o sa vorbesc despre cei din Bucuresti. Continuarea

5,036 cititori

Atentie la neatentie!

Unul din prietenii mei, ce tocmai au fost la Praga, are o chestie a lui. Daca nu-l intereseaza ce-i povestesti, omu’ nu se poate concentra la ce-i spui. Incepe sa se foiasca, se uita pe langa tine si pana la urma te intreaba cate o chestie care nu are nicio legatura cu ce-i explicai tu. Asta in cazul fericit. Pentru ca se poate si altfel. In timpul povestirii tale, cand isi pierde interesul, te poti trezi cu un „mai da-i/da-l ma in p**a mea” (acordul se face in functie de numarul persoanelor despre care povesteai). Moment in care iti dai seama ca ar trebui sa schimbi subiectul, ca asta il plictiseste teribil. Treaba e ca, replicile mai sus amintite, sunt valabile doar cu noi, prietenii lui. Pe sotie n-o poate intrerupe in modul aceste barbar.

Si pe acest fond, draga lui consoarta, mai venea cu povesti de la ea de la serviciu. Povesti ale carui personaj central erau, de obicei, doamna Nemes. Sefa si colega de birou a sotiei. Chinul dracului. Pe omul meu il interesau povestile despre doamna Nemes, cam cum va intereseaza pe voi daca ploua acum in Antananarivo. Continuarea

4,483 cititori

Stirile de la ora 9.00

Nu mai suport sa ma uit la stiri. Cel putin la posturile generaliste. Nu ca cele “nisate” pe stiri ar fi mai breze, dar cat de cat… Desi nu vreau sa ma uit, dimineata (nu stiu cum naiba) tot pe stiri ajunge tv-ul. Asa ca, in ultimile zile, am putut sa ma delectez cu ceva stiri de “calitate”. Nu le-as fi dat importanta, dar doua din ele m-au enervate ingrozitor.

In prima dintre ele, pe un ton alarmist, ni se prezentau nu stiu ce plante ornamentale mega-super toxice (tisa, sau ceva de genul) pun vanzatorii de ghiocei, in buchetele care se vand in draci zilele astea. Ca e Martie, de. Am ciulit urechile. Ma gandeam “sa nu murim si sa nu stim de la ni s-a tras”. Dupa aia m-am linistit. Nu murim de la ele. De fapt nici nu am inteles prea bine care sunt efectele, Cica faci urticarie, daca nu te speli pe maini. Sa mor eu daca am vazut vreo fata plina de urticarie zilele astea. Ori s-au spalat toate pe maini cum au primit buchetelele, ori au niste sisteme imunitare beton. Continuarea

4,103 cititori

Mâna Domnului sfinţeşte arma

Sunt ceva ani de-atunci, dar povestea cred că rămane la fel de actuală, mai ales dacă arunc un ochi prin jur.

Ieșisem din casă cu câinele și o luasem pe direcția parc. Din față veneau doi polițiști care flancau un popă. Din motive cunoscute doar de el, Billy se oprește și începe să-l latre pe slujitorul domnului. Dar destul de agresiv, pe genul “dacă n-aş fi fost în lesă, acum deja îmi încercam colţii pe fund de slujbaş al bisericii”. L-am lăsat să latre, că nu aveam motive să stresez inutil animalul. Era în lesă, mai mult de dat din clanţă nu avea ce să facă. Dar dom’ părinte se oprește și se bagă în seamă: Continuarea

2,254 cititori

Economie politica aplicata: globalizarea

Am doi prieteni, care zilele astea se plimba prin Praga. Baieti buni, manageri corporatisti d-astia noi, care isi intoxica ficatul cu substante fine. Si-au luat farurile calauzitoare (a se citi “neveste”) si s-au dus de “martisor” in Orasul de Aur.

Scenariul dupa care se ghideaza e simplu. Ziua, viziteaza cu totii ruine, palate, catedrale si alte locuri in care nu se poate consuma alcool. Seara, fetele se duc la cumparaturi iar cei doi baietii isi incearca puterile cu tehnologia ceha de producere a berii. Dupa cum ii cunosc eu, scorul ar trebui sa fie in favoarea lor. Gen, nu fac cehii aia cate bere pot sa bea ei.

Ieri, mai pe inserat asa, imi suna telefonul. Pe ecran vad ca ma apela unul din “turistii” praghezi. Si cum eu intotdeauna raspund, mai ales cand au prietenii nevoie de mine:

– Alo, ce “face” baietii ?

– Ba, suntem bine, dar avem o problema. Continuarea

2,218 cititori

What’s up, doc ?

Tocmai ce-am vazut un vecin de cladire corporatista, schiopatand cu ravna intr-o orteza proaspat capatata. Si mi-am adus aminte. Pe asta trebuie sa v-o spun.

Acum vreo 3-4 anisori am avut „inspirata” idee sa ies la un fotbal intr-o minunata seara de vara. Idee care s-a soldat cu o entorsa de toata frumusetea. La doctor nu m-am dus, pentru ca sunt barbat (deci sunt foarte curajos) si pentru ca „timpul vindeca tot”. Numai ca de data asta timpul se scurgea si glezna mea ramanea tot nevindecata. Trecusera vreo doua luni de la nefericita seara de fotbal. Eu tot schiopatam din greu si epuizam stocurile de diclofenac ale farmaciilor din zona mea. Pana cand m-a vazut prietenul meu, George. Care s-a luat cu mainile de cap:

– Bai, trebuie sa te duci la doctor! Continuarea

3,074 cititori

Cif…cream…

Sunt eu defect ? Am vazut si auzit spotul asta publicitar de zeci de ori. Nici nu l-as fi remarcat, dar are un final absolut beton. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie imi suna a povestire erotica pentru “tabara cealalta”. Cum ma-sa mare suna asta: “astfel cavalerul a devenit regina regatului”???!!! Eu nu-mi imaginez decat ca jumatate din populatia masculina si non-heterosexuala, a regatului, l-au facut pe ala “regina” lor. Continuarea