Am asistat cândva la o prezentare de la care am rămas în cap cu explicația pentru una dintre greșelile pe care o fac în mod frecvent publicitarii: nu ies din birouri.

În sensul că nu se duc printre oameni, să-i simtă și să-i audă cum vorbesc în realitate, în magazine, în cârciumi, la cozi la bilete, în viața lor de zi cu zi. Aceasta fiind una dintre explicațiile pentru care multe dintre textele și dialogurile reclamelor sună nefiresc, forțat și, de multe ori, la fel de natural ca un pinguin în Sahara.

Iar chestia asta, prieteni, se simte din plin la aproape tot ce înseamnă publicitate românească. Evident, n-am să mă apuc să scriu despre tot ce nu-mi place la publicitatea de la noi, că ne-ar prinde 2023. Dar vreau să las aici cele câteva cuvinte sau expresii pe care am ajuns să le urăsc din ficați după ce le-au descoperit și le-au folosit până la suprasaturație creativii copywriteri români.

👉 Sintagma „cei dragi”. Folosită cu obstinație mai ales în perioada asta dinaintea Crăciunului, după care și când se apropie Paștele. Aproape că nu există spot tv sau orice altă formă de reclamă în care să nu se folosească odioșenia asta: cei dragi. Eu nu cunosc pe nimeni care s-o fi folosit vreodată, nici măcar nu-mi pot imagina conjunctura în care un cetățean normal la cap ar folosi „cei dragi” într-o discuție obișnuită. Cam cum ar suna discuția asta?

– Ce faci de Crăciun, Victore?

– Mă duc la cei dragi, boss.

Sună foarte natural, este?

👉 „Cei dragi” este urmat îndeaproape de „tihnă”. „Tihnă” ăsta a devenit un fel de piatră filozofală a cetățenilor care și-au greșit meseria și activează în advertising, în loc să se orienteze spre muncile câmpului. Nu mai există nimic care să nu fi fost lucrat în tihnă. Unde te uiți, oriunde te întorci, o să dai peste un produs în care un creativ român a băgat niște tihnă. Să fie acolo, că nu strică. Mi-l și imaginez cum se felicită singur la laptop: „meam, coae, cum am dat-o p-asta cu tihna”. Serios acum, mulți dintre voi sunteți oameni normali, de câte ori în viața asta ați folosit cuvântul „tihnă”?

👉 Pentru că nu poți să tragi la infinit doar de „tihnă”, aceiași creativi luminați s-au prins că trebuie asezonat cum se cuvine și cu alte cuvinte care prezintă niscaiva parfum arhaic. Așa au apărut, ca ciupercile după ploaie, miile de reclame în care produsele sunt lucrate cu meșteșug (sau meșteșugit, desigur), cu dichis, ca odinioară. De-am ajuns să-mi apară bubițe roșii de fiecare dată când le aud pe oricare dintre ele. Nu doar că nu le mai suport, dar mă seacă așa hal încât refuz să cumpăr orice produs meșteșugit în tihnă cu dichis. Lasă că iau altul la fel de bun, dar fără atâta dichis.

Râdem-glumim, dar toate astea se întâmplă, așa cum ziceam mai sus, din cauza acelor publicitari care n-au nicio treabă cu realitatea și cu viața reală. Vorbesc despre ăia care trăiesc în bula lor de unde nu ies, n-au interacționat niciodată cu cetățenii normali, n-au intrat în viața lor într-o cârciumă unde se gătește mâncare normală, nu și-au luat niciodată un șpiț în cur sau un capac la ureche. Poate nu vedeți legătura, dar eu sunt convins că n-ai cum să faci advertising de calitate câtă vreme tu n-ai mâncat în viața ta fasole cu ciolan, în schimb bei ceai Matcha meștesugit în tihnă, cu dichis, cum îl făcea bunică-ta odinioară. N-ai cum, este practic imposibil.

Gata, am zis-o, că nu mai puteam. Îmi perpeleam sufletul la foc mic dacă n-o spuneam.

sursa foto: freepik.com