Probabil nu mai e o surpriză pentru nimeni că, din când în când, pe acest blog mai apare câte un articol publicitar, câte un advertorial, cum se numesc ele. În schimb, pentru mine este o continuă surpriză că de fiecare dată când se întâmplă asta, este imposibil să nu apară cineva care să-mi spună cu […]
Eram în Grecia într-un Aqua Park de pe lângă Salonic. Eram cu fie-mea care avea la momentul ăla undeva pe la 10-11 ani. După ce-am făcut un tur rapid să vedem ce au pe-acolo, evident că cel mai tare i-a făcut cu ochiul ăl mai mare tobogan. Era din ăla drept, lung și destul de […]
Piesă de teatru într-un singur act. Prolog Anul 2021. Luna august, una dintre cele mai călduroase luni din ultimii ani. Vaccinarea a ajuns în faza a patra, fază în care oricine se poate vaccina la liber. Veștile sunt chiar mai bune de atât: acum există vaccinuri la discreție pentru toată lumea, pentru că în sfârșit […]
Pe lângă c-a scos la iveală ce e mai rău în oameni, pandemia asta ne-a mai adus o nenorocire: părinții de mici genii. Serios, pentru că tot se plictiseau acasă, o grămadă de părinți au început să fabrice povești, numai bune de pus pe Facebook, despre cât de înzestrate, aproape tangențial cu genialitatea, sunt odraslele […]
Anul de grație 2008. Steaua București juca la Lyon în grupele Ligii Campionilor. Ce vremuri, ce mișto era să-mi plimb distinsu-mi organism pe stadioanele Europei. Nfine, o tempora, stați că nu e despre fotbal articolul de azi. Eram în Paris, în Gare de Lyon, așteptând TGV-ul care ne ducea la meci. Nu eram singur, eram […]
Ne uităm la ceva serial franțuzesc, seara curge cât se poate de liniștit. Sau curgea. Până când, acolo în serial, un star d-ăsta de internet, influencer cum ar veni, își întâlnește una dintre fanele cele mai înfocate și acceptă să facă niște selfie-uri împreună.
Mă gândeam să fac o aroganță după ce ne vaccinăm și după ce trece toată nebunia asta cu covidul. Vorbeam cu fashionista zilele trecute că, dacă tot muncim online amândoi, ce-ar fi să ne ducem să lucrăm o lună-două dintr-un loc din ăla în care să-ți dea lacrimile de fericire dimineața când deschizi ochii? Gen, […]
Continuăm seria poveștilor din cretacicul timpuriu. Imediat după ce am plecat de la Pizza Hut, m-am angajat la Sheriff’s. Apropo, mai ține cineva minte că în București a existat un fast-food cu acest nume? Nu de alta, dar dacă ții minte asta, cu siguranță ești în grupa de risc pentru covid. 😀 Acum aveți nevoie […]
Am mai povestit pe aici c-am lucrat la Pizza Hut când eram student, de altfel una dintre cele mai mișto perioade din această viață. Doar că povestea de astăzi este ceva mai complicată. Munceam deja de vreun an la ei, mă simțeam bine, făceam o grămadă de bani, practic câștigam mai bine decât amândoi părinții […]
E posibil s-o mai fi pomenit pe aici, dar tot ce întâmplă zilele astea îmi aduce din nou aminte de o poveste pe care am citit-o cândva, prin cretacicul timpuriu, mai precis în adolescența-mi zbuciumată. De-aia, chiar dacă oi mai fi zis-o, o mai zic și azi o dată, pentru că este un exemplu bun […]
Povesteam ceva la masă, când brusc sunt întrerupt de una dintre fete: – Când s-a întâmplat asta?
