Povesteam ceva la masă, când brusc sunt întrerupt de una dintre fete:
– Când s-a întâmplat asta?
Ia uite, îmi zic, chiar i-am captivat pe copii cu povestea mea, hai că sunt bun. După care fac un efort mental considerabil ca să-mi amintesc măcar perioada, dacă nu exact anul. În cele din urmă găsesc niște repere și comunic cu voce tare rezultatul:
– Parcă prin 2001.
– Aaa, când erai tu tânăr.
– …
Sfântă e vorba aia cu „la masă nu se vorbește”.
Feciorul meu nu vrea să fie bătrân, gras și chel ca mine. Sinceritatea copiilor este dezarmantă.
Comentariu beton!31
Era fata mea la vreo 4 ani, așa. Și avea debit verbal buuuun de tot. Într-o zi, erau nepoții de la sora cea mare pe la noi și, tot auzind-o pe fiică-mea vorbind, îi zic să mai tacă, să mă înțeleg și cu ei. Apoi aud de la unul dintre nepoți: „Da’ ce-ai fi vrut, dacă-i fatăvde profesori?” Șah și mat. Am râs toți. Surprinzător, acum, la adolescență, fata nu mai vorbește așa mult. Cel puț8n nu cu noi.😁
Pentru că ieri nu am intrat pe blog, vreau să urez tuturor Crăciun fericit, cu sănătate și bucurii, alături de cei dragi.
Comentariu beton!32
Scuzați greșelile. Graba, deștele mari și ochelarii.
Legătura dintre poză și text fiind că, in ritmul ăsta, se va ajunge la „no soup for you, don’șoară!”. A se vorbi la masă, dar cu atenție sporită. :-)))
Comentariu beton!14
Și copii mari spun lucruri trăsnite, stai calm!
P.S.: Așa-ți trebuie! C-am înțeles că le necăjești cu ”uite Moșu`, nu e Moșu`!” de ceva vreme.
Trăiești un perpetuum Gambitul domnișoarelor ! Sah mat la domnu’!
„Gabi, tu eşti bolnav pentru că eşti gras. Trebuie să slăbeşti. Uite, chiar acum poţi ieşi afară şi să fugi până-ţi rămâne burta în urmă.”-10 ani! Cea de 14 ani a pufnit în râs. Nevastă-mea, „vezi, şi fetele au văzut că ai burtă!” Fie-mea, ha, ha, ha, nu-i frumos, Karina! Eu… am dispărut subit din peisaj! Prea multe femele în preajmă! Ar mai lipsi ca Ţiţa şi Bela să vorbească!
Comentariu beton!15
Aveam vreo cinci ani. Eram, cu parintii, la Azuga, la niste prieteni de familie. El sas, ea unguroaica, doi copii; fata cu vreo trei ani mai mare decat mine, baiatul cu un an. Ia ghici cine a tolocait non-stop pe toata durata mesei! Eu, normal! Ca ceilalti, nah…educatie nemteasca; „la masa, nu se vorbeste”
Mbine, sper că nu ai „tolocăit” că Ardealu’ este pământ românesc şi să fi amintit de ororile din lagărele germane 🙂
Cred că am mai povestit-o pe aici, dar o reiau fiindcă se potrivește în context.
Anul de grație ’97, luna decembrie. Sunt invitată împreună cu maică-mea și bunică-mea la niște cunoștințe la pomana porcului. În bucătărie tronau cârnați mai groși și mai subțiri, tobă, jumări, șorici, bucățele de carne și ficat fripte, etc. Văzând toate aceste bunătăți am exclamat plină de încântare „În sfârșit mănânc și eu pe săturate”. Așa că da, la masă cea mai corectă e silenzio stampa 😁
Comentariu beton!22
Pfaai, ăsta e caz clar de dezmoştenire 🙂
O chestie de genul am făcut și eu când copil fiind (probabil nu mai mult de 10 ani) aflați în vizită la soacra surorii mele. S-au făcut ai mei roșii ca focul, deoarece acasă se rugau în fel și chip de mine să mănânc și eu pace. În schimb acolo de câte ori mă duceam ziceai că am făcut foamea vreo două săptămâni.
PS. Vă pup și zi plăcută… La mulţi ani!
Azi sunt ZEN!
Comentariu beton!13
Da’ cine şi-a arogat meritele lu’ Moş Crăciun ? Tu ai vrut să fii moş bătrân de Crăciun aşa că nu te mai plânge ca o babă bătrână 🙂
După 5 ani de grădiniță, ani în care a auzit ,,la masă nu se vorbește”, chiar și acum la 24 de ani, masa e masă, vorba este după. Dar vorbește taică-su și pentru noi două. :)))