Eram în Grecia într-un Aqua Park de pe lângă Salonic. Eram cu fie-mea care avea la momentul ăla undeva pe la 10-11 ani. După ce-am făcut un tur rapid să vedem ce au pe-acolo, evident că cel mai tare i-a făcut cu ochiul ăl mai mare tobogan. Era din ăla drept, lung și destul de abrupt, pe care coborai așezat pe un colac. Evident, numai în ăla s-a dat toată ziua, ba chiar i-a plăcut atât de mult (ce-i drept, și mie) c-am hotărât să mai venim și a doua zi, deși asta nu făcea parte din planul inițial de vacanță.

Așa c-am mers și a doua zi. Ne-am înființat la toboganul nostru, am urcat și ne pregăteam să începem distracția când a apărut unul dintre angajații parcului care aveau în grijă toboganul ăla. Mi-a zis că nu crede că fie-mea corespunde normelor de securitate ale toboganului, eu am făcut o față de bou și-am întrebat cum adică, iar el a adus o chestie gradată pentru măsurarea înălțimii. Iar fie-mea, într-adevăr, era cu vreo doi centimetri sub înălțimea minimă admisă pentru toboganul ăla.

Ce-a făcut fratele vostru în această situație deosebită? Vă zic eu ce-a făcut. Ca un român adevărat ce se afla, ca unul dintre exemplarele reușite ale poporului său, s-a uitat la omul de ordine și i-a zis contrariato-iritat:

– Dar ieri au lăsat-o să intre.

La care tipul a ridicat din umeri și mi-a tăiat-o scurt:

– Înseamnă că colegul meu de ieri nu și-a făcut treaba.

Și mi-a făcut semn să părăsesc locul, că deja stătea lumea la coadă și-i încurcam.

Dau acest exemplu de fiecare dată când primesc argumentul tipic românesc „dar și alții au făcut la fel, pe ăia de ce nu-i mai vede nimeni?”.

Nu, boss, NU CONTEAZĂ dacă alții au făcut prostia pe care ai făcut-o și tu, dar au scăpat nepedepsiți. Ăsta nu e un motiv să scapi și tu să nepedepsit, pentru că nu poți repara o greșeală cu altă greșeală.

Știți, în fotbal există o chestie care se numește „penalty de compensație”. În timpul meciului, arbitrul dă penalty pentru o formație care înscrie în urma penalty-ului acordat. Doar că penalty-ul respectiv e cam cu cântec, acordat mai așa, mai la limită, arbitrul nu e nici el foarte convins c-a procedat corect. Și-atunci, ca să nu se mai simtă cu musca pe căciulă, cu prima ocazie dă un penalty și pentru echipa adversă. Chestie care poate să pară cât de cât corectă, din punct de vedere moral, doar că nu este. Asta nu se cheamă că și-a reparat greșeala inițială, ci că A COMIS ÎNCĂ UNA. Pentru că nu poți repara o greșeală cu altă greșeală.

Atât am avut pentru azi. Înțelege fiecare ce poate.