26,885 cititori

Mârlanul agresiv și consternat

Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el: Continuarea

2,757 cititori

Cum se mai schimbă omul

Stiți care e cel mai mișto lucru ce i se poate întâmpla unui tip conservator care mai poartă și ochelari de cal? Păi, să realizeze că ar face bine să nu mai fie… conservator. Și aici vorbesc despre mine, ca să fie clar. Ia stați că vă explic imediat.

Multă vreme am urât cardurile bancare. Pur și simplu nu suportam ideea de bani pe care nu-i vezi și parcă nu ai niciun fel de control asupra lor. În ziua în care, la firma unde lucram pe atunci, ne-au anunțat că ne vom primi salariile pe card, mi-a căzut cerul în cap. Practic, parcă-mi spuseseră că urmează să nu mai iau deloc salariul. Prin urmare, care era singurul lucru pe care puteam să-l mai fac ca să-mi atenueze “durerea” asta? Nu știți, nu? Păi vă zic eu care era. Imediat ce-mi intrau banii pe card, dădeam fuga la un ATM, dar atunci, pe loc, cu viteza luminii, să nu cumva să dispară banii din cont, și-i scoteam pe toți, până la ultimul leuț. Abia în momentul în care-i vedeam în portofel, răsuflam ușurat și mă gândeam “hai, c-am scăpat și de data asta”. Continuarea

9,156 cititori

Cum rezolvăm cu micuţul onanist?

M-am tot gândit dacă trebuie să scriu ceva despre chestia asta şi până la urmă am decis s-o fac. Ia fiţi atenţi aici ce comentariu am primit în urma articolului de acum două zile.

Una din prietenele mele este profesoara de matematica. O tipa calma si foarte devotata, regula ei fiind ca nu da meditatii copiilor de la clasa. Anul scolar 2014-2015 a fost unul de groaza pentru ea si din pacate nu cred ca s-a terminat. Intr-una din clasele de a 7a i-a venit un copil cu probleme, copil care nu are ce cauta printre copii normali. Dar, na, mamica lui e inspector… deci trebuie sa il suporti. Marea placere a copilului era/este sa isi dea pantalonii jos si sa se duca sa se frece de fete…si nu se lasa pana…nu termina…intelegeti ce vreau sa spun… Erau adevarate lectii de anatomie cand il apuca damblaua….. Au fost nenumarate plangeri ale parintilor celorlalti copii, dar nu au avut ce sa-i faca. Un tatic chiar a venit la scoala si s-a luat la bataie cu tatal copilului problema. Intr-o zi cand era la tabla si scria un exercitiu, copchilului i s-a facut “pofta” si s-a dus cu nadragii in vine in spatele profei. Ea s-a speriat i-a tras o carte peste ochi, nadragii l-au incurcat si asta a picat de pe postamentul ala pe care este catedra si s-a julit pe fund. Ei, dupa asta au urmat politie, amenintari si muuulte rahaturi. Acum, desi prietena mea creste un copil, i s-a spus ca sunt slabe sanse sa mai activeze ca profa in Bucuresti.

Iniţial, am crezut că e la mişto şi chiar am întrebat asta. Nu, nu era. De când l-am citit, mă tot gândesc cum aş fi reacţionat eu în faţa unei situaţii de genul ăsta. Nu ca părinte, pentru că asta mi-e foarte clar. Aş fi făcut exact la fel ca în comentariu. Mă duceam la şcoală şi ieşea dezastru. În primă fază aş fi încercat să-mi ţin nervii în frâu şi să discut cu cineva din conducere.

Continuarea

6,503 cititori

BCR lovește din nou!

L.E. Titlul inițial al textului (“BCR a intrat în criză de lichidități?”) a fost schimbat la presiunile BCR

Am un coleg pe care l-a apucat economisitul de bani. Ca să fie treaba “bine făcută”, tocmai la BCR Banca pentru Locuinţe s-a gasit să apeleze. Mda, ştiţi cum e, fiecare avem zile mai proaste şi probabil într-una dintre ele era când s-a hotărât să facă aşa ceva. Şi ca să fie sigur că nu-l apucă într-o zi pandaliile, îi scoate pe toţi şi-i cheltuie pe prostii, i-a pus într-un depozit din ăla pe cinci ani, la care în primul an şi jumatate nu poţi să umbli nici dacă te duci peste cei de la bancă şi le spargi seiful. Părea treaba bună. Doar că nu.
Continuarea

4,733 cititori

Banca Celor Ridicoli

Este o pură întămplare că acronimul din titlu se potriveşte cu inițialele bancii din povestea de mai jos. Ca să n-avem vorbe.

Pe la începutul săptămănii trecute îmi sună telefonul. Răspund. În partea cealaltă era o tipă de la BCR. Cică dacă am câteva minute să mă rețină. Nu prea am, dar dacă tot m-ai deranjat, bagă mare!

-Am văzut că aveți un credit luat de la noi, nu ați vrea să faceți refinanțare pentru el?

Băbăiatule, m-a pufnit un râs cu sughițuri, de s-a blocat săraca femeie la telefon. Nu pricepea ce este atât de amuzant. Desigur, ea nu avea de unde să știe că eu voi mai intra în vreun sediu BCR, doar răpit de pe stradă și băgat cu forța. Dar chiar și așa m-aș zbate mult până ar reuși să mă treacă de ușă. Mă liniștesc din hăhăit și zis:

Domnișoară, aveți un calculator în față?
Continuarea

487 cititori

Alegere gresita

La o banca se prezinta doi imigranti canibali, pentru angajare. La inceput, nimeni nu vrea sa ii angajeze, dar in final fiind lipsa de personal, ii angajeaza cu niste conditii: sa se comporte bine, sa respecte procedurile si mai ales sa nu consume oameni.
La inceput, totul merge bine, dar dupa cateva luni, cand mizeria a inceput sa se adune pe holurile bancii, se observa ca a disparut femeia de serviciu. Continuarea

6,775 cititori

Obiectiv: sa nu mai calc vreodata intr-un sediu B.C.R.

Am doua credite la BCR. Mda, prostia si comoditatea se platesc. M-a incantat ca erau la doi pasi de birou si am zis ca ce sa ma mai trambalez prin oras, mai bine ma duc aici aproape. Mi-a iesit pe nas. Cred ca, dupa CEC, astia sunt cei mai gretosi din piata. Mi-au modificat dobanzile alea cum si cand au vrut. Sa obtii orice informatie la telefon, este o adevarata aventura. Pai cand mi-a povestit Prietenul I ca el suna la banca unde are credit si afla orice vrea, prin telefon, mi-a venit sa-l injur. Eu a trebuit sa ma deplasez, sa stau la niste cozi cretine, sa fac conversatie cu niste tanti dubioase, ca sa-mi spuna cat a mai ramas de plata. N-a contat ca nu aveam nici timp si nici chef. Veniti aici sau nu va spunem nimic, nu dam relatii prin telefon! Sa va mai spun ca percep comision daca merge altcineva sa plateasca rata in locul tau???!!! Continuarea

1,432 cititori

No credit cards for me.

Acum ceva vreme, m-am trezit cu un plic in cutia postala. De la banca unde am si cardul de salariu. Pana aici, nimic rau. Ia sa vedem ce vor astia. Voiau sa-mi dea un card de credit. Si ca sa nu se mai complice cu intrebari si obiectii inutile, au ales sa-l emita fara sa ma mai consulte si pe mine. Parca mai avea importanta parerea mea. Iar acum mi-l trimisesera, sa ma bucur de el. Ce-i drept ma cam luase cu fericire inca de cand l-am vazut lucind, proaspat scos din ambalaj.

Cred ca au fost de-a dreptul ofensati cand i-am sunat sa-i intreb ce-i cu obectu’ asta. Cum adica n-am inteles? Mi l-au facut ei cadou. Buuuun. Da’ cam ce inseamna asta? Pai ce sa insemne? Ca mi-au dat un card. Lasati domnisoara, ca asta am inteles eu. Da’ cardul asta e moca, sau presupune ca trebuie sa platesc eu ceva? Pai nu mare lucru, o taxa de administrare. Zau? Pai uite ce va propun eu: luati voi cardul si bagati-vi-l  in locul acela umbros, putin mai jos de noada! Continuarea