Stiți care e cel mai mișto lucru ce i se poate întâmpla unui tip conservator care mai poartă și ochelari de cal? Păi, să realizeze că ar face bine să nu mai fie… conservator. Și aici vorbesc despre mine, ca să fie clar. Ia stați că vă explic imediat.

Multă vreme am urât cardurile bancare. Pur și simplu nu suportam ideea de bani pe care nu-i vezi și parcă nu ai niciun fel de control asupra lor. În ziua în care, la firma unde lucram pe atunci, ne-au anunțat că ne vom primi salariile pe card, mi-a căzut cerul în cap. Practic, parcă-mi spuseseră că urmează să nu mai iau deloc salariul. Prin urmare, care era singurul lucru pe care puteam să-l mai fac ca să-mi atenueze “durerea” asta? Nu știți, nu? Păi vă zic eu care era. Imediat ce-mi intrau banii pe card, dădeam fuga la un ATM, dar atunci, pe loc, cu viteza luminii, să nu cumva să dispară banii din cont, și-i scoteam pe toți, până la ultimul leuț. Abia în momentul în care-i vedeam în portofel, răsuflam ușurat și mă gândeam “hai, c-am scăpat și de data asta”.

Să vă mai spun și că făceam absolut toate plățile către furnizorii de utilități deplasându-mă la fața locului, cu stat la coadă, nervi și tot tacâmul? Și, nu, nu vorbim despre anii ’90, se inventaseră de ceva vreme internetul și plățile online, doar că eu clătinam hotărât din cap și ziceam “pas”. Câte juma’ de zi făceam prin București până la punctele de lucru ale tuturor furnizorilor, dar răbdam cu stoicism.

Apoi a venit blogul, ușor-ușor am descoperit online-ul și am început să mă transfer cu totul în zona asta. Inclusiv cu banii. Azi, când scriu textul ăsta, nu cred că am mai mult de 10 lei cash, la mine. Și nu este o întâmplare, ci un obicei, pentru că am ajuns să nu mai suport să umblu cu bani de hârtie (dacă-i explică cineva lu’ nenea care are magazinul de la colț, de unde-mi mai iau țigări când rămân fără, ce mișto e să ai POS, dau o bere). Na, acum știți de ce o sa vă refuz când o să-mi cereți bani împrumut (bine, și pentru că sunt zgârcit, desigur).

Dar lovitura de grație am primit-o acum vreo două săptămâni. Eram într-o discuție cu cineva care la un moment dat voia să verifice ce bani are într-un cont și, dacă nu-i ajungeau, să-și mai transfere din altul. A pus mâna pe telefon, moment în care mă așteptam sa sune la bancă și să înceapă o discuție interminabilă (doar știți procedura, te întreabă și ce număr porți la chiloți) ca să afle de amărâții ăia de bani. Well, credeam prost. Tipa a luat telefonul în mână, a accesat o aplicație, a dat două clickuri și pe urmă mi-a zis ceva de genul “da, nu aveam suficienți bani, dar mi-am transferat acum”. Fraților, vă rog să mă credeți că am rămas cu gura căscată. Deci cum? Ai făcut trei mișcari și gata, ți i-ai transferat? Aham, chiar așa.

Evident, n-am rezistat să nu întreb cum devine treaba. Nu de alta, dar aveam foarte proaspete în memorie niște convorbiri telefonice, în contradictoriu, cu banca la care eram până acum, legate exact de aplicația pentru smartphone. Curiozitatea mi-a fost satisfăcută instant. Tipa lucrează cu Raiffeisen, care cred că au cea mai user friendly aplicație de pe piață. Practic, dintr-un singur swipe ai rezolvat cazul. E atât de simplu de lucrat cu ea că până și pisica mea se descurcă binișor. Și nu numai ea, ia uitați ce colecție de tipuri de swipe au descoperit cei de la Raiffeisen. Așa că, da, n-am rezistat tentației (mă rodea invidia ca o gheară în gât) și mi-am deschis urgent cont la ei. Da, exact, ca să pot face și eu transfer de bani din trei mișcări. Și pot. 🙂

A, să nu uit. Dacă vi s-a făcut de niște premii mișto (o tabletă, o boxă portabilă sau un disco ball), puteți să le câștigați chiar voi de la Raiffeisen. Intrați pe postarea de concurs și o să vă lămuriți rapid că e și simplu și fun.

mihai_vasilescu_pisica1