Mă tot țin de câteva zile să scriu textul ăsta, dar m-am tot luat cu altele și-am amânat. Dar nu-i nimic că l-am scris azi.

Am povestit zilele trecute câte ceva despre împrumuturile de la IFN-uri și mi-au sărit niscaiva oameni în cap pe motiv că “huooo, cum poți sa scrii despre ăștia care iau pielea de pe bieții români”.

Și mă gândeam că poate clarificăm un pic cum stau lucrurile cu bieții români rămași fără piele, nu de alta, dar jur că mă depășește genul ăsta de argumentație.

Deci, te duci la restaurant, ceri meniul, te uiți la ce mâncăruri au pe acolo, te uiți si la prețuri, după care îi faci ospătarului semn că poate să vină, și începi să comanzi. Dați-mi și de-aia, puneți-mi și de-ailaltă, vreau și două d-alea, vreau și desert, vreau și vin, te mai oprești când ai comandat tot ce-ți poftea inima.

Ca să fie clar, vorbim despre un restaurant ok, cu toate prețurile la vedere, un restaurant onest care nu are nimic de ascuns.

Așa, revenind, totul ok, servirea promptă, te simți bine, mănânci tot, ceri nota și când vezi cât e totalul, șoc și groază, nu te așteptai la o asemena sumă. Prin urmare te pui pe înjurat restaurantul pe motiv că are prețurile mari. Mă scuzați, dar nu cumva știai exact care sunt prețurile din secunda în care ai consultat meniul? Și atunci? De unde surpriza și nervii? Adică ce te-a ținut sa nu te ridici în picioare și sa pleci când ai văzut că locul ăla este prea scump pentru ce-ți doreai tu?

Ei bine, fix la fel văd eu situația și cu împrumuturile luate de la IFN-uri. Ai nevoie de bani, iei creditul, după care când trebuie să dai banii înapoi începi să te văicărești că uite cât sunt ratele și dobânda e mai mare decât la bancă. Și asta în condițiile în care știi exact câți bani ai de dat înapoi și în ce perioadă de timp. Ca să nu mai spun că vorbim despre niște rate fixe, nu e ca și cum ai aștepta cu înfrigurare în fiecare lună, să vezi cât s-a mai făcut rata.

Orice mi-ați spune nu cred că există vreo persoană pe lumea asta care să nu știe câți bani are de dat înapoi, cât îi vine rata pe lună și câte luni se va întâmpla treaba asta. Că le știi p-astea și când te împrumuți de la maică-ta, d-apăi când iei bani de la un IFN. Iar dacă totuși există cineva care semnează un contract de împrumut, fără să știe condițiile de rambursare, well, apăi cineva-ul ăsta își merită soarta și nu are de ce să-mi fie milă de el.

Știți, nu degeaba la noi s-a inventat proverbul ăla: “Românului când îi dai bani îi fată vaca și când îi ceri înapoi îi moare scroafa”. Sau și mai înțeleapta vorbă din popor: “Dacă vrei să scapi de cineva, dă-i bani împrumut.”. Pentru că exact așa este.

Și acum, ca să încheiem această discuție despre văicăreli fără sens, din punctul meu de vedere.

De ce nu te duci să iei creditul de la bancă? Aaa, ai nevoie de bani rapid de tot, iar la bancă nici macar nu se știe dacă-ți acceptă cererea de creditare. Că poate ești la primul tău împrumut, deci n-ai niciun istoric de creditare, treabă care le cam face pe bănci să dea îndelung din colț în colț înainte să-ți aprobe (sau nu) creditul. Or IFN-urile îți dau, și-ți dau atunci când te arde buza, că merg la risc. După care, cu istoricul de la un IFN în spate, te duci fluierând la bancă să iei credit pentru că, să vezi ce, acum au la ce să se uite.

Well, păi toate astea au un cost, boss. Că IFN-urile nu sunt văru-tău Titi, de la Bacău, care să-ți dea banii imediat, atunci când ai tu nevoie, după care să te lase să-i dai înapoi când îți mai aduci tu aminte.

Da, dobânzile de la IFN-uri sunt mai mari decât cele la bănci, tocmai pentru că IFN-urile nu sunt bănci prin urmare au costuri mai mari. Pentru că nu lucrează cu depozite de la populație; Pentru că trebuie să se împrumute de pe piață ca să dispună de cash oricând; Pentru că gradul de rambursare al împrumuturilor e mai mic decât în cazul băncilor; Pentru că ăștia de la Provident vin ei la tine la ușă (dacă alegi asta prin contract) să-ți aducă banii sau să le plătești ratele (și asta indiferent că locuiești în București sau la Cuca Măcăii); Pentru că, pe scurt, riscă mai mult decât băncile atunci când acordă împrumuturi. Iar toate astea, dragii mei, sunt costuri care se regăsesc în dobânzile alea mai mari.

Doar că, așa mari cum or fi, știi exact cât o să fie rata, dinainte să dai cu pixul în locul ăla unde se pune semnătura de pe un contract.

Mno, ca să n-o mai lungim, jeluiala asta cu IFN-urile cele nemiloase care iau pielea de pe săracii oameni, mie mi se pare de un penibil grotesc. Din documentația pe care am primit-o pentru articolul despre care vorbeam mai sus, știu sigur-sigur că:

➡️ 8 din 10 clienți Provident întârzie cel puțin cu o rată și niciunul nu e penalizat; Chestie foarte logică, de altfel, că doar au tot interesul să-și recupereze banii, nu să-l ardă pe ăla la penalizări. Nu de alta, dar dacă e să nu-și mai recupereze banii, pot să-l penalizeze cu contravaloarea Turnului Eiffel, tot degeaba.

➡️ Provident nu execută bunuri niciodată. Clienții care refuză să mai plătească, ba mai mult care refuză până și dialogul atunci când sunt sunați, sunt trecuți pe pierdere și sunt transferați către un departament intern de recuperare creanțe. Abia după ce ajung aici și în continuare refuză, fiind evident pentru toată lumea că nu vor mai plăti niciodată, ajung la firmele specializate pe recuperarea de creanțe. Având în vedere că anual cam 15 % dintre ei ajung în situația asta, mie mi se pare perfect normal să încerci să mai recuperezi cumva din pagubă. Că și eu dacă aș da bani cuiva, iar ăla ar refuza să mi-i mai dea înapoi, fără măcar să-mi explice de ce nu mi-i mai dă, și mi-ar mai închide și telefonul în nas de fiecare dată când îl sun, apăi aș cam vrea văd ce se mai poate face.

➡️ Provident își respectă mereu contractul. Iar dacă se întâmplă să descopere nereguli la vreun reprezentant de vânzări de-ai lor, încheie automat colaborarea cu el. Chestie pe care ne-au spus-o chiar ei, la articolul despre care tot pomenesc.

➡️ Ratele și sumele de plată nu se schimbă pe parcurs, chiar dacă apar întârzieri din partea celor care se împrumută

➡️ Toate informațiile sunt comunicate transparent în contract. Poate nu știați, dar legea nu mai permite de multă vreme șmecheria aia cu asterisc și scrisul mic, în subsolul paginii, că poate-poate nu se observă. Tocmai de-aia contractele sunt concepute împreună cu o asociație de protecție a consumatorului, ca să nu poți să vii să zici senin că “da’ io n-am știut”. Ba da, șefu’, dacă știi să citești limba română, ai știut.

Pentru cine vrea să știe mai multe, aveți aici o serie de videouri care explică extrem de clar cum stau lucrurile.

Iar acum urmează cel mai important sfat de astăzi: Dacă știi că nu-ți permiți să dai banii înapoi în condițiile impuse de cei care te împrumută, NU MAI LUA ÎMPRUMUTUL, boss. E mai sănătos pentru toată lumea și nici nu mai ajungi să te plângi c-au luat IFN-urile pielea de pe tine.