5,805 cititori

Tristă țară, triști cetățeni

Probabil v-au scăpat două dintre știrile de weekend-ul ăsta. E și normal, de unde naiba să le vedeți, de pe plajă? Da’ lasă că nu mi-au scăpat mie.

Prima. O tânără a fost încătușată la Ploiești pentru că nu avea bilet de autobuz (sursa).

Da, asta în sine e o știre, mai ales în condițiile în care se stie că 60 de kilometri mai încolo, în București, mijloacele de transport în comun de suprafață se folosesc aproape exclusiv gratis. E de la sine înțeles că numai fraierii trebuie să plătească bilet sau abonament. Nu dați cu pietre, că n-o spun eu, o spun statisticile ratb-ului. Dar, din nefericire, nu despre acest aspect al știrii voiam să vorbesc.

Continuarea

1,071 cititori

Hai mai repede că începe

În autobuz o tipă vorbeşte la telefon, tare si nervoasă:

-Şi imaginează-ţi dragă, intru in casă si nesimţitul ăla era in dormitor cu vecina noastră. Eu m-am prins imediat, în vârful degetelor m-am furișat la bucătărie și am luat… ah, Anca stai aşa că e staţia unde trebuie sa cobor. Te sun eu diseară la şase când ies de la serviciu şi-ţi povestesc mai departe.
Continuarea

5,042 cititori

Sa le-o taiem, daca se poate si la propriu

Prietenul I. merge, o parte din drum, cu autobuzul la munca. Pe linia lui 131 (fetelor, care vreti sa-l intalniti, sa stiti de unde-l luati 🙂 ). De obicei se propteste pe un scaun si incearca sa mai fure douazeci-treizeci de minute de somn. Pentru ca el, ca sa-l citez „is not a morning person”. Asta inseamna ca in unspe cazuri, din zece, este complet absent la ce se intampla in jurul lui. Daca nu doarme, isi spunea rugaciunea „Doamne, fa sa treaca ziua asta mai repede si toate celelalte, pana la week-end”. Si al de sus il cam asculta, ca altfel ar fi o zi de Luni continua.

Totusi azi dimineata, ma suna:

-Frate, hai sa-ti spun ce mi s-a intamplat in autobuz… Continuarea

1,971 cititori

Una storia italiana

Toamna 2008. Steaua urmeaza sa joace la Firenze, contra echipei Viola. Brusc mi-aduc aminte ca parintii prietenului I. sunt stabiliti la Bologna. Pai e o aruncatura de bat intre cele doua orase. Asa ca-i propun o excursie pe taramurile macaronarilor, avand ca scop principal meciul. Se accepta. Yes, o sa-l vad pe Mutu infruntand Steluta mea.

Excursia a pornit cu “dreptul” de la bun inceput. La modul ca n-am inteles niciodata de ce ne cumparasem bilete la wizz si pe pista ne astepta mandru un ditamai avionul, pe care scria mare „poste italiane”. Astia cred ca suntem colete sau care-i treaba? Am ras doar pana ne-au zis sa urcam la bord. A fost prima si ultima oara in viata mea cand am intrat intr-un avion, prin spate, pe sub coada, exact cum vedeti mai jos. Ne uitam unul la celalat si ne intrebam ce-i cu astia? Unde, si mai ales cu ce, ne duc? Deja aveam impresia ca, pitit pe undeva, rade de noi Aurel Vlaicu. Continuarea

9,357 cititori

Mic ghid pentru supravieţuirea în călătoriile aeriene

Am reușit, pe principii empirice, să vă strâng la un loc toate informațiile de care aveți nevoie, în caz că vreți să plecați pe undeva cu avionul. Dacă nu reușiți să le rețineți, ați putea să vi le tipăriți și să le luați cu voi. S-ar putea dovedi vitale în lupta împotriva celor doi adversari recunoscuți, în cazul zborurilor cu avioane de linie: companiile aeriene și ceilalți pasageri. Așadar, aveți mai jos tot ce vă trebuie. Continuarea

4,531 cititori

Prinţesa, iubi şi permisul de conducere

E greu. E foarte greu când ești o tânără domnișoară și să vrei să obții pătratul ăla roz, de plastic, pe care obișnuim să-l numim permis de conducere. Cel puțin aici, la Capitală, polițiștii sunt nişte oameni răi și unii dintre ei mai vor și șpagă. Așa că șansele ei să-și încerce abilitățile de driver, cu noua mașină a lui Iubi, pe linia dreaptă dintre Română și Victoriei, scădeau de la o zi la alta. Continuarea