656 cititori

Ice Age

Pentru ca azi e 1 Martie si, calendaristic, iarna s-a cam dus. Mi-am adus aminte cat ma panicasem prin luna Septembrie. Cand afara se umbla inca la bustul gol (da, stau in centrul Bucurestiului, dar la mine pe strada au inflorit minoritatile de alta etnie) iar astia anuntau la stiri cum ne vom caca pe noi de frig in iarna ce tocmai statea sa vina. Si, pentru ca de data asta cercetatorii britanici nu mai prezentau suficienta credibilitate, au dat-o pe cercetatorii rusi. Na, suna mai bine, ca ei sunt cu frigul, cu Siberia, cu astea.

Si cred ca nu a fost post de stiri care sa nu anunte ca ne asteapta urgia si prapadul. Urma sa vina, nici mai mult nici mai putin, cea mai friguroasa iarna din ultima suta de ani. Adica nu se mai vazuse asa ceva dinaintea tratatului de la Versailles. Continuarea

2,633 cititori

Dedicat onaniștilor curajoși

În ultima vreme a crescut semnificativ numărul curajoșilor. Al celor care, din spatele tastelor, fără vreun element semnificativ de identificare (în afară de IP, desigur), se simt neînfricați, invincibili și bravi apărători ai… nu știu ai ce. Așa se face că am început să primesc, aproape zilnic, “recomandări” pline de cuvinte războinice sau de intenții sexuale explicite care mă vizează pe mine, pe săraca maică-mea sau diverse alte rubedenii (decedate sau nu). Și ură, multă ură.

Din păcate (sau din fericire) nu ați avut ocazia să le vedeți sub formă de comentarii, pe blogul meu, pentru că, ghici ce, sunt anonime. Nu voi publica niciodată opinia cuiva care crede atât de mult în ea încât nu are curajul să și-o asume. Adresele de mail de tipul căcat@căcat.ro sau fraiere@coclit.ro vor ajunge invariabil în spam.

Dacă vii să mă înjuri în casa mea (a se citi blogul meu), măcar să pornim de pe picior de egalitate. Pentru că tu știi de unde să mă iei pe mine, doar am toate datele în secțiunea „Contact”. Așa că, înjură-mă, dar lasă-mi-le și tu pe ale tale. Cu alte cuvinte, te rog frumos să mă înjuri în față! Că așa, să dăm și să fugim sau să înjurăm pe la spate, poate oricine. Faptul că nu aveți curaj să vă asumați spune multe despre caracterul vostru.

În concluzie, mă voi folosi de acest prilej că să va spun că mă voi pișa cu multă grație pe abjecțiile voastre, atâta vreme cât vor fi anonime. Că să fim și mai bine înțeleși, mă voi pișa pe ele și după ce nu vor mai fi anonime, dar măcar ați dovedit că nu sunteți niște muiști labagii, ascunși în spatele unor taste, unde nu vi se poate întâmpla nimic. Și poate vi le voi publica. Dacă vreau, că până una-alta n-a zis nimeni că aici e democrație. Dimpotrivă!

Cam atât!

mihai_vasilescu_onanistic

sursa foto

3,388 cititori

Vreau lege pentru controlul natalitatii

Citesti sau vezi la stiri asa ceva si un singur gand iti vine in minte: de ce p*la mea toti cretinii au voie sa procreeze in tara asta? Cu urmarea logica: cat de greu o fi sa faci o lege pentru controlul natalitatii? Ma doare in fund de Uniunea lor Europeana si de drepturile omului, chiar nu se poate face nimic in sensul asta?

Vitele alea doua (parintii) au aceleasi drepturi cu mine. Le-as suspenda doua dintre ele incepand de maine: dreptul de a avea urmasi si dreptul de a vota. Ma rog, in cazul lor e un pic cam tarziu. In afara de fetita subnutrita despre care este vorba, mai au cinci copii acasa. CINCI intelegeti?

Uitati-va la stire, daca nu ati vazut-o deja. La un moment dat cretina aia sinistra care ar fi trebuit sa fie MAMA, zice o chestie de genul: “am vazut ca are ceva, dar am crezut ca isi revine”!? Continuarea

17,026 cititori

Lăsatul de lăsat de fumat (sau cum poţi dovedi că eşti bou)

Mark Twain spunea că cel mai ușor lucru din lume este să te lași de fumat. El a făcut-o de mii de ori.

Aș fi vrut să vă povestesc câte ceva despre treaba asta. Cred că am și eu o oarecare experiență.

Am făcut cunoștință cu tutunul în clasa a patra. Eu și încă un tălâmb de aceeași vârstă ne-am cumpărat un pachet de Carpați, ne-am ascuns bine de tot în spatele unei școli și ne-am pus pe pufăit. Dacă vă întrebați cum de ne-a vândut ăla țigările, înseamnă că ați copilărit mai încoace, spre anii ăștia. Pe vremea cealaltă toți părinții își trimiteau copiii după țigări, nu era nicio problemă. În zilele noastre cică s-a rezolvat asta cu fumatul copiilor și adolescenților. Vânzătorul nu are voie să le dea dacă au sub optsprezece ani. Mda, ce-i drept, nu am mai văzut niciun adolescent fumând. Sau beat. Problem solved.

Mă rog, deci eu și cu Crocu ne retrăsesem discret ca să decoperim deliciile tutunului. Și tare uimiți am mai fost când am văzut că nu e nimic fun. După ce am reușit să ne revenim din tuse și amețeală, am aruncat dracului pachetul ăla de Carpați și ne-am văzut de copilăria noastră smokeless.

Dar, până la urmă a venit și clasa a noua. Altă vârstă, alte distracții, alte priorități. Acum trebuia să fiu meseriaș (sinonimul arhaic și regional al lui „cool”). Așa că n-au mai avut nicio importantă gustul împuțit de tutun sau tusea. Am furat un pachet de BT de la mama și a doua zi, în prima pauză, mi-am aprins tacticos o țigară. Apoi mi-am trăit sfertul de oră de celebritate. Eram un soi de bad-guy sau ceva. Deci funcționa. Așa că i-am dat bătaie mai departe, cu încredere. De aici până la dependență pasul a fost foarte mic.

Și am tot fumat. Eu și țigara eram practic nedespărțiți. Nu mă puteam imagina fără ea în nicio împrejurare. Fără mâncare mai rămâneam (în studenție) dar fără țigări, niciodată. De ultimii bani, întotdeauna prefeream să-mi iau țigări, nicidecum haleală. Țigara era un fel de extensie a mea.

Nu cochetasem niciodată cu gândul de a mă lăsa, deși auzeam discuții în jurul meu. Oamenii se contraziceau asupra diverselor modalități de a renunța la tutun. Ba că e bine să le reduci treptat, ba că plasturi, ba că trebuie să te lași brusc. Totul susținut cu argumente și tot felul de studii mai mult sau mai puțin veridice. Discuții în care nu mă băgam niciodată pentru că nu aveam nici cea mai mică intenție să mă las. Eram totuși oarecum de acord cu cei care ziceau că e recomandat să te lași de tot, să nu le mai atingi deloc, dacă vrei să reușești.

A fost nevoie să treacă cinsprezece ani de la prima țigară, ca să cochetez cu gândul de a mă lăsa de fumat. L-am luat, l-am analizat și dintr-o dată mi-am spus că, gata, mă las. Nu mă întrebați ce m-a făcut să ajung la concluzia asta. Nu am avut vreo motivație aparte. Pur și simplu așa mi-a venit.

De obicei treaba cu renunțatul la fumat se întâmplă cam așa: „de luni nu mai fumez” sau „ de la 1 Ianuarie nu mai fumez”. Și de cele mai multe ori nu funcționează. Eu am luat decizia în Noiembrie și am stabilit că ziua Z o să fie în prima luni a noului an. Așa că am avut aproape două luni să mă obișnuiesc cu ideea.

Și a venit și clipa respectivă. Țin minte că mi-am aprins ultima țigară duminică la ora 23.40. Am fumat-o, am pus restul pachetului în bibliotecă și m-am culcat, așteptând cu emoție prima dimineață fără tutun.

Au fost crunte primele două săptămâni. Aveam un soi de vâjâială în creier pe care o duceam în permanență după mine. Dacă mișcăm repede din cap stânga-dreapta, amețeam, la propriu. Din a treia săptămâna senzațiile parcă n-au mai fost așa de acute. Iar după o luna, o luna și jumătate, organismul s-a obișnuit aproape complet fără doza de nicotină.

Pe scurt, nu am mai pus țigară în gură vreme de cinci ani! Nu o lună, nu două, nu trei. Cinci ani de zile nu am atins vreo țigară. Nici măcar eu nu am crezut că o să mă mai reapuc vreodată. Deși, undeva acolo în mine, suferam teribil. Cred că n-a dispărut niciodată complet dorința. Era acolo și aștepta doar un semn. Pe care, că un cretin ce mă aflu, l-am dat. Și acum o să vă vorbesc despre ceea ce de obicei nu prea auziți. Pentru că toată lumea se laudă cu lăsatul de fumat, nimeni nu mai zice și că s-a reapucat. Ei bine, eu vă voi spune și despre cum m-am lăsat de lăsatul de fumat.

Am început să ies din ce în ce mai des din țară. Iar călătoriile mele parcă nu erau trăite la savoarea maximă fără țigară. Prin urmare, într-un moment de totală neinspirație, am hotărât că voi fuma cu ocazia fiecărei treceri de graniță. Bine că nu am fost tâmpit până la capăt, aș fi putut să dau o fugă la Giurgiu în fiecare zi, să fumez juma’€™ de pachet și să mă întorc acasă. Măcar atât, Am făcut-o că la carte. De fiecare data când plecăm undeva, primul drum pe care îl făceam după ce ajungeam era să-mi cumpăr un pachet de țigări și o brichetă. Pe care le aruncam înainte de întoarcerea spre casă. Nu vă pot descrie senzația pe care am avut-o când stăteam cu fundul pe bordură, la Trocadero, mă uităm la Turnul Eiffel și mi-am aprins o țigară. Priceless!

Și treaba asta a tot ținut de câteva ori. Fumam numai cât eram ieșit din țară. Dar răscolisem monstrul numit dorință. Care și așa fusese acolo tot timpul ăsta, doar că era în stare latentă. Acum începusem să-l stârnesc din nou. Și a lovit. Câtă vreme am avut ieșiri scurte, de două-trei zile, n-a fost o problemă așa de mare. Reușeam să mă stăpânesc, deși îmi dădeam seama că am cam făcut o tâmpenie și crește dorința de a fuma din nou. Lovitura fatală mi-am dat-o când am plecat în concediu, în Turcia. Aproape două săptămâni de fumat zi de zi m-au dovedit. Când am intrat din nou în țară, cei cinci ani și jumătate de nefumat se duseserea pe apa Sâmbetei (era să zic pulii de suflet, dar m-am abținut). Practic de atunci fumez din nou.

Acum poate vă explicați titlul acestui articol. Pentru că „bou” este un cuvânt dulce față de ceea ce simt pentru mine, când mă gândesc cât de cretin am fost. Totuși, știu că o să vină un moment când voi avea din nou puterea și determinarea necesare să spun: din ziua X mă las de fumat. Îl aștept!

mihai_vasilescu_fumat3

sursa foto

 

3,537 cititori

De ce?

Nu stiu de ce, poate din cauza trecutului meu, cel mai tare si mai tare, pe lumea asta, ma enerveaza fetele sau femeile grase care mananca. Stati, nu sariti pe mine! Au si ele voie sa se hraneasca. Nu vorbesc aici de frunze de salata, cu un mar si o bucatica mica de piept de pui. Ma enerveaza cele care baloteaza cantitati impresionante de hrana. Cred ca uneori mi se poate citi pe fata ce gandesc. Frate, chiar n-or avea oglinzi? Chiar nu au pe nimeni sa le spuna (in afara de mine) ca nu e in regula ce fac? Continuarea

2,124 cititori

De ce lui Steven Gerrard nu i se spune “Dodel”?

Biroul lui Reghecampf, Luni dimineata, in ziua meciului Steaua – Concordia Chiajna. Se aude un ciocanit usor la usa.

– Intra! Aaa, Tase, ce faci tata? Ce te aduce pe aici?

– Missster, am auszit la baiesi ca avem meci azi? intreaba Tanase, inca usor sasait din cauza lipsei dintelui pe care si l-a scos, incercand sa faca o “braziliana”.

Reghe, isi indeasa o injuratura urata inapoi, pe gat. “Pe care dracu’ l-o fi scapat gura? Cum scap eu de nebun acum?”

– Ce meci, Dodele?

– Pai baiesii zice ca jucam cu Chiazjna aszi.

– Care “baieti”, ma Tase?

– Prepe szicea ca… Continuarea

1,692 cititori

Puterea obisnuintei

Blocul in care am copilarit, la Valcea, era cel mai tare din lume. Cel putin pentru mine si ceilalti douazeci-treizeci de copii care si-au inceput viata acolo. Trei scari, dispuse in forma de “U”, saizeci de apartamente si o gramada de copii lasati, liberi, la joaca. Vara, cel putin, cred ca erau zile in care ne strangeam peste treizeci. Voi aveti idee cum e sa spui un banc si sa rada peste treizeci de oameni? Pai iese lumea la geamuri sa vada ce s-a intamplat. Cred ca de acolo mi se trage ca pot sa vorbesc in public, fara emotii.

Evident ca la o asa densitate de populatie, nu au cum sa lipseasca povestile misto. Cele care ne fac sa radem si acum, cand ni le aducem aminte. Nu ai cum sa uiti ca o vara intreaga i-am scos siguranta de la panoul de pe scara, cel comun, aceluiasi individ. Continuarea

1,360 cititori

Amabilitate dusa la extrem

O tipa merge sa se angajeze la un magzin, iar dupa ce trece de interviu directorul ii spune ca politica magazinului este ca fiecare client sa plece cu produsul care i se potriveste cel mai bine. Cel de care are intr-adevar nevoie.

Ca sa-i arate cum se face, o duce sa vada cum procedeaza una din vanzatoarele cu experienta, sa observe cu atentie si sa stie ce are de facut. Peste cateva minute intra un mos:

– Buna ziua, as vrea si eu o pereche de manusi.

Vanzatoarea cea veche, extrem de amabila, incepe sa-l interogheze pe batran, conform fisei postului:

– Ce fel de manusi? De iarna? De box? De cauciuc? De sudura? De portar? Continuarea

5,357 cititori

Saracia e atat de prezenta, ca n-o mai vedem

Am vazut clipul asta la Arhi. Si apoi am citit si comentariile. Drept pentru care, ca sa nu las un comment kilometric acolo, o sa scriu cateva vorbe aici.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=L9O8j9QPZc8&w=640&h=360]

NU CRED SI NU-I CRED pe niciunul dintre cei care au zis ca faceau la fel. Nu in tara asta. Si o sa incerc sa explic si de ce. Clipul asta este filmat intr-o tara nordica (nu stiu care, nu m-a interesat). Oamenii aia cred ca vedeau pentru prima oara in viata lor, un copil dezbracat, tremurand de frig. Continuarea

227,493 cititori

Scurt ghid pentru călătorii fraieri din metrou

-Prima regulă este sfântă: o călătorie cu metroul se pregătește încă de acasă. Astfel, nu trebuie să cedezi tentației de a te spăla și a folosi deodorantul. Dacă pe perioada iernii se mai permite să emani un miros oarecum plăcut, vara se interzice cu desăvârșire. Regulile spun că o călătorie este reușită după minim două zile de umblat prin arșiță fără utilizarea săpunului.

-Vrei să-ți cumperi cartelă și e coadă? Niciodată nu sta cu banii pregătiți. Ba chiar încearcă să fii luat prin surprindere de fiecare dată când ajungi, în față, la ghișeu. Abia atunci începi să scormonești, cu gesturi calme și largi, după bani. Să nu cumva să dai vreodată suma exactă sau mărunt. Alegi cea mai mare bancnotă de care dispui în momentul ăla. Un bonus ți-ar aduce încercarea de a plăti în euro. Continuarea

2,774 cititori

Naomy si Paula. Seling?

Ce conotatii si in limba asta romana.

Da, ideea este ca Naomy a prins finala selectiei nationale pentru Eurovision. Alaturi de Paula Seling si … Silvia Dumitrescu. Sper din inima sa castige, pentru ca si asa nu mai avea niciun fel de chichirez concursul asta. Vreau sa-l vad (scuze, scuze, s-o vad) pe scena la Copenhaga.

Nu stiti cine este Naomy? El/ea este:

mihai_vasilescu_naomy

sursa foto

Pentru cei cu rabdare deosebita, puteti sa ascultati si “productia:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=uxbLg9GyMFM]