1,469 cititori

Dreams are for free

Tot circula pe faceboook desenul asta, de ceva vreme. Si cred ca este motivational. Sau asa ar trebui. Pe genul simbolistic. Dati-mi voie sa ma c*c pe mine de ras. Si revin.

mihai_vasilescu_rino

 

Poate o sa ma intrebati “de ce”? Si chiar daca n-o s-o faceti, eu tot am sa va spun.

Exemplul este foarte prost ales. Poate cel mai prost. S-ar mai fi putut face cu fumatul, dar nu prea aveau cum s-o reprezinte grafic. Ce sa deseneze, un plaman care se imagineaza un horn? Sau invers? Continuarea

1,078 cititori

Repetitio mater studiorum est…

Ziceau stramosii nostri latini. Oare? In cazul de mai jos, eu le urez tot de “mama”…

Nu se intampla mereu. Cred ca doar in zilele cand nu se produc suficiente „marlanii” prin Romania, demne de a fi expuse la “stiri”. Si atunci nu ai cu ce sa umpli prime-time-ul. Despre ce vorbesc? Voi ati observat cum prezinta astia, o stire prin care vor sa spuna ca, intr-un sat obscur din nordul Moldovei, doi betivi si-au dat cu parii in cap. Iar unul din ei a binevoit s-o mierleasca?

Pentru inceput, in studio, prompterita citeste stirea. Schimba tonul, il trece in registru grav, ca sa ne dam seama de importanta anuntului:

– Crima in judetul Iasi! Un barbat a fost lovit in cap cu toporul, de catre prietenul lui cel mai bun. Politistii  din comuna Gioroflina au aflat ca atacatorul, un barbat in varsta de 53 de ani, iesise impreuna cu prietenul lui dintr-un local. Nu se cunosc inca motivele pentru care cei doi s-au luat la cearta, iar in urma altercatiei victima, Sofronie Aparalutei, a ramas intinsa pe jos, cu multiple leziuni in zona capului…samd”. Continuarea

1,514 cititori

Cateodata, viata bate filmul…

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie.

Se facea ca un politist de la circulatie, patrula cu motorul bmw din dotare (ala care arata fix ca o iapa bortoasa) pe racoroasele strazi ale Bucurestiului, intr-o minunata zi de vara. Din aia in care simti aerul fierbinte cum iti parjoleste jugulara si cand ai impresia ca afaltul se lichefiaza sub rotile masinii. Era atat de cald, ca nici sa mai dea amenzi pentru ne-purtatul centurii nu mai avea chef sa taie. De stat in boscheti la “Miorita”, nici vorba. Erau deja doi colegi cu un logan acolo, care incercau sa prinda un petec de umbra. Si alti doi asteptau sa se elibereze locul al bun.

Pe cand incepuse sa nu mai vada foarte clar, din cauza soarelui ce-i batea in casca, primeste ordin prin statie sa se prezinte la piata Unirii si sa blocheze bulevardul cu fantani. Se turna un film cu Wesley Snipes la Bucuresti si in ziua aia se trageau niste “duble” chiar acolo. Continuarea

1,650 cititori

Lupta la nivel inalt…by Ana R.

Cred ca a plouat mult cand m-am nascut eu. Asta plus ceva mostenire genetica, m-au scos de 1.80 metri. Evident, ca am trecut prin toate stadille apelativelor binevoitoare ale colegilor de scoala. De la “paluga” si “stalp de telegraf”, s-au oprit toti la ilustra porecla: “Macara”. La momentul respectiv, nu aveam sansa sa protestez prea tare, asa ca “Macara” a ramas.

Toate bune si frumoase. Numai ca toti baietii, probabil ma considerau un fel de Goliat, cu care ei in masculinitatea lor precoce, tineau sa isi masoare puterile. Ce daca eram fata? La varsta respectiva si asa eram destul de asexuati, asa ca, eu eram sacul lor de box. Incepuse nebunia cu artele martiale. In sala de sport, se tineau seara, cursuri de Jiu –jitsu. Evident ca toata plodarimea din scoala era inscrisa. Baietii din clasa mea, nu aveau distractie mai mare, decat sa faca practica pe mine. Continuarea

1,980 cititori

The surprise has arrived!

Dragii mei,

Am simtit eu asa in organism, ca acest blog in care colcaie misoginsmul subsemnatului, are nevoie de o adiere feminina. Si cand ma perpeleam mai abitir, incercand sa-mi dau seama cum as putea sa scad procentul de „porcism”, din continutul acestui loc atat de drag mie (si voua, sper), a aparut „ideea”. Sub forma unei cereri de prietenie pe feisbuc. In urma careia, cateva zile si zeci de mesaje mai tarziu, v-o prezint pe cea care o sa va incante (din timp in timp) diminetile, si nu numai: Ana R. Continuarea

778 cititori

Orientare turistica

Un turist, satul de cat ratacise, opreste mașina undeva prin județul Călărași. Si întreaba un domn, care însoțea o capră pe marginea carosabilului:

– Nu vă supărați, știți unde e satul Cunești?

– Cuuum?

– CUNESTI!

– Cunești? Hmmm, n-am auzit de asa localitate pe la noi. Poate Cusănești…

– Cusănești, atunci, rasufla usurat turistul.

– Nu, îmi pare rău, habar n-am!

mihai_vasilescu_pastor                                                                                      sursa foto

 

5,314 cititori

Prinţesa, iubi şi permisul de conducere

E greu. E foarte greu când ești o tânără domnișoară și să vrei să obții pătratul ăla roz, de plastic, pe care obișnuim să-l numim permis de conducere. Cel puțin aici, la Capitală, polițiștii sunt nişte oameni răi și unii dintre ei mai vor și șpagă. Așa că șansele ei să-și încerce abilitățile de driver, cu noua mașină a lui Iubi, pe linia dreaptă dintre Română și Victoriei, scădeau de la o zi la alta. Continuarea

2,831 cititori

Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri

Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuarea

3,028 cititori

Povestiri de vara

Prietenul I. a lucrat o vreme, prin Bucuresti, la unii care se ocupau de comunicatii mobile. Nebunie. Avea pager intr-o vreme cand nouazeci si noua la suta dintre romani, inca foloseau telefonul fix, ca principal mijloc de comunicare. Cred ca si „cuplajul” mai era inca in floare. Tin minte ca mi l-a imprumutat si mie vreou doua zile, cu ocazia unui „agatament”. Senzatie am facut cu el. Se uita lumea ca la urs, in acceleratul de Sinaia, desi pierdusem semnalul inca de la iesirea din oras.

In vara asta despre care voiam sa va povestesc, eu si cu prietenul I. eram la Valcea. A fost ultima mea vacanta petrecuta acolo. Amandoi eram „between jobs” si ne-am gandit ca mai bine stam sa lancezim trei luni, pe banii parintilor. E ingrozitor sa muncesti vara, nu?  Mai vedeam noi din toamna, ce si cum. Sincer sa va spun, eu mai aveam ceva „cascaval” strans, ca abia renuntasem la slujba. Dar la el, situatia era mai spre albastru. Ca plecase de la „pager-istii” aia de vreo cateva luni. Deci, nema resurse financiare. Il astepta o vara plina de „necunoscut”. Continuarea