4,784 cititori

Ce să vă fac dacă nu v-a plăcut munca

Sunt cel mai mare fan al articolelor care îți dezvăluie cum poți să faci să reușești în afaceri și în viață, la numai 23 de ani, după ce ai izbutit, prin muncă susţinută, să atragi o finanțare de jumătate de milion de euro. 

Astea-s, frate, motivaționale adevărate cum mai citeam doar pe vremuri despre un italian care a venit în România cu ultimii lui 400 de dolari, a dat drumul la un biznis și, jbam, a devenit fondatorul Romstal. Sau despre băiatul ăla din Ploiești, Sebastian parcă-l chema, care s-a lăsat de baschet pentru că era pasionat de IT și după câțiva ani de muncă asiduă a ajuns șefu’ dă la șefii la companiile de IT din spațiul carpato-danubiano-pontic. Și alte reușite de genul ăsta cu care ne-au tot prostit pe care ni le-au prezentat tot felul de publicații de-a lungul timpului și în care ni se explica clar, ca la proști, că singura soluție ca să reușești în viață este munca. Pentru că se știe, așa merg lucrurile în România, dacă muncești ai, dacă nu, n-ai. Voi nu vreți să munciți, d-aia n-aveți.

Continuarea

5,560 cititori

Cu pletele în vânt și nu prea

Personal, mă enervează de mor când cineva mă obligă în vreun fel să fac ceva ce nu-mi convine sau n-aș vrea să fac. Dar cu toate astea execut fără să crâcnesc chestii de genul să-mi cumpăr abonament la metrou sau bilet pentru tramvai, să stau la culoarea roșu a semaforului, să nu depășesc pe linie continua, să aștept răbdător la cozi, să-mi rezolv task-urile de la muncă și încă o grămadă de alte șmecherii d-astea pe care societatea civilizată le numește generic “legi”, “reguli” sau “clauze contractuale”.

Continuarea

7,690 cititori

Cât noroc să ai, frate?

Laptopul meu a pățit buba și e la doctor să se trateze (deși s-ar părea că suferă de o afecțiune care necesită eutanasiere), iar eu mă chinui să mai zic câte ceva pe-aici, de pe telefon. Așa că voi fi scurt de tot.

Poate v-a scăpat știrea despre cuplul de americani recent salvat după ce au fost ţinuţi ostatici de talibani timp de cinci ani. Sau poate nu v-a scăpat, dar n-ați înțeles adevăratele ei implicații. 

Continuarea

5,805 cititori

Tristă țară, triști cetățeni

Probabil v-au scăpat două dintre știrile de weekend-ul ăsta. E și normal, de unde naiba să le vedeți, de pe plajă? Da’ lasă că nu mi-au scăpat mie.

Prima. O tânără a fost încătușată la Ploiești pentru că nu avea bilet de autobuz (sursa).

Da, asta în sine e o știre, mai ales în condițiile în care se stie că 60 de kilometri mai încolo, în București, mijloacele de transport în comun de suprafață se folosesc aproape exclusiv gratis. E de la sine înțeles că numai fraierii trebuie să plătească bilet sau abonament. Nu dați cu pietre, că n-o spun eu, o spun statisticile ratb-ului. Dar, din nefericire, nu despre acest aspect al știrii voiam să vorbesc.

Continuarea

6,986 cititori

Ca să știț’ de ce nu se mai măresc salariile

E aproape prânzul ăl mare. Lia Olguța zace în biroul de la minister cu o compresă pă frunte și horcăie zgomotos încearcând să expectoreze stratul deranjant de flegmon acumulat în gât. Reușește cu greu abia din a treia încercare. Apoi își astupă una dintre nări cu degetul arătător și suflă zgomotos pe cealalată sperând să scape de secrețiile nazale care-i îngreunează respirația ca dracu’. Cu chiu cu vai izbutește și se uită curioasă la mucii prelinși în batistă. N-arată bine. De câteva zile o nenorocită de răceală nu-i dă pace de nicio culoare. Curat ghinon pe începutul ăsta de vară. Deodată se aude un ciocănit timid în ușa din lemn masiv de nuc. Continuarea

16,381 cititori

Lăsați părinții să-și plângă durerea

Am cam citit tot ce s-a scris azi în urma tragediei provocată de avalanșa din Retezat. N-am de gând să comentez nimic pe subiect. Ce rost ar mai avea? În schimb, sunt siderat de cohortele de proști care au tăbărât pe cei ce-au îndrăznit sa susțină că tatăl alpinist este singurul mare vinovat pentru ce s-a întâmplat. Cohorte de proști care s-au împărțit în două tabere. Continuarea

20,576 cititori

Prima declarație a lui Ghiță după arestare

La cincisprezece minute după “neașteptata” reținere din Capitala Serbiei, în celula lui Ghiță își făceau apariția un procuror, ofițerul de serviciu și un traducător în limba română.

– Aveți ceva de declarat înainte de începerea procedurilor de extrădare?

Sebi Ghiță s-a scărpinat îndelung la oo și apoi le-a răspuns flegmatic:

Continuarea

9,958 cititori

Lucruri pe care n-o să le auzi niciodată la Horoscop

În fiecare dimineață, cu ochii lipiți de somn, se nimerește s-o aud pe Netty cum o arde cu horoscopul. Chestie care mă face să mă dezmeticesc urgentisim, pentru că subsemnatul nu crede în așa ceva. Și nu pentru c-aș fi rau intenționat, zău c-aș crede în zodii dacă macar o singură dată aș auzi și eu chestii din astea normale de care ne lovim zi de zi.

Continuarea

3,468 cititori

Nuți, să știi că oamenii nu-s proști

Citeam declarațiile Elenei Udrea de după condamnare și mă gândeam cât de nesimțit și tupeist trebuie să fii ca să poți spune așa ceva. Poftim mostră:

Consider că această sentință este abuzivă și este o victorie de etapă a sistemului. După ce au audiat 50 de martori, care contrazic cele două declarații mincinoase a denunțătorilor, absolut toate aceste declarații îmi sunt favorabile, să dai această condamnare e ca și când ai ignora doi ani de proces. Mi se cere să plătesc contravaloarea promovării României în gala Bute. E un abuz. Va fi o bătălie pe viață și pe moarte. Acum mai am foarte multe lucruri de spus. Inclusiv despre cele care m-au judecat. (sursa)

Din ce aluat trebuie să fii făcut ca să știi foarte bine c-ai furat, dar s-o arzi așa nevinovată și cu “dreptatea” în gură? Continuarea

5,634 cititori

De ce a făcut pipi pe polițiști? Pentru că poate!

Cred că ați văzut deja cu toții știrea cu ăla care s-a blocat în mașină și l-a durut în fund de polițiștii care încercau să-l rețină după ce-l rănise pe unul dintre ei. Dacă nu, o aveți mai jos.

Imaginile sunt de un penibil grotesc. Zeci de polițiști strânși la fața locului. Negocieri cu un nene care ba e tătăl ăluia de la volan, ba nu e. Negocieri cu una care ba e mă-sa, ba nu e. Polițiști cu fețe deznădăjduite, amenințând în van. Și peste toate, “tânărul fiu al unui om de afaceri” care le făcea semne obscene de la volan. Continuarea