10,274 cititori

Câtă nesimțire!

Mă uitam ieri dimineață la știri și-am văzut exemplul ăsta tipic de nesimțire specifică spațiului carpato-danubiano-pontic. Deci, în Slatina, să adopți un câine de la distanță, te costă nici mai mult nici mai puțin de 1300 de lei (1.292 ca să fiu cât se poate de exact) pe lună. Bănuiesc că știți ce înseamnă să adopți de la distanță, da? Adicătelea, tu, mare iubitor de animale, adopți un cățel și hotărăști că vrei să ajuți cu niște bani  adăpostul respectiv ca să fii sigur că e bine îngrijit protejatul tău. Well, la Slatina, trebușoara asta te costă exact cât am zis mai sus: 1300 de leuți. Un pic mai mult decât salariul minim pe economie.

Dar poate vreți să știți și cum s-a ajuns la suma asta năucitoare? Păi cum sa se ajungă altfel decât în dulcele stil românesc “facem și noi o combinație”. Dacă v-a fost lene să dați click pe știre, vă spun eu că adăpostul are 30 de angajați. Dar nu asta ar fi problema, pâna la urmă te poți gândi c-au angajat mulți oameni ca să le fie bine câinilor. Să facă des curat, să le schimbe apa, să nu întârzie cu mâncarea, d-astea. Neah, ți-ai găsit, în fiecare lună, din banii ăștia sunt plătiți așa:

Continuarea

4,383 cititori

Problemele se rezolvă pe Facebook

Poate v-a scăpat știrea asta, poate nu. Se făcea că într-o comună din spațiul carpato-danubiano-pontic, primarul, exasperat de lenea și reaua-voință a locuitorilor satului a recurs la ultima soluție. S-a plimbat cu telefonul în mână prin tot satul fotografiind gospodăriile în care proprietarii nu-și repară gardurile, lasă buruienile să crească până la jumătatea casei, au pereții scorojiți sau nezugrăviți și alte chestiuni din de genul care țin de bun simț și de implicarea civică a fiecăruia.

Continuarea

8,000 cititori

S-a aflat, din interior, de ce se amână mitingul psd-ului

Acasă la Liviu Dragnea soneria sună lung de câteva ori. Șeful psd deschide și un sub-secretar de stat din ministerul muncii intră vijelios.

 – Șefu’, mă scuzați că dau buzna așa, dar e groasă.

– Ce e?

Omul își freacă înfrigurat mâinile:

– Știți, trebuie să amânăm mitingul ăla mare la care ne-ați ordonat să strângem un milion de simpatizanți.

Dragnea înfige nervos în masă cuțitul cu care tocmai își curăța un mar. Direct prin poșeta tinerei Irina care încă zace ciufulită în pat. Continuarea

5,945 cititori

De la coada vacii la mâncat banana

Well, dragii mei, poate ați ratat bijuteria asta de articol care descrie cu lux de amănunte cele 7 lucruri surprinzătoare pe care barbații le consideră irezistibile la o femeie. De neiertat, vă spun, de neiertat. Noroc că exist io ca să vă scot din beznă. Să purcedem așadar într-o minunată călătorie prin universul inefabil al sfaturilor adresate sexului slab… ăăă… frumos. Continuarea

4,563 cititori

Un vasluian mort agale trecea

Probabil deja știți cu toții despre cazul deja celebru al vasluianului declarat decedat, deși omul continuă să inspire și să expire și e cât se poate de vioi. Ce nu știți este că m-am amuzat puțin pe facebook cu subiectul ăsta și evident c-au apărut vreo doi-trei idioți apărători ai justiției care să susțină că autoritățile au dreptate. Că din cauza nu știu căror proceduri nerespectate omu’ a pierdut procesul cât se poate de justificat, așa că să facă bine să le respecte dacă vrea să mai pupe vreodată statut de cetățean viu.

Moment în care mi-am făcut cruce și-am realizat că proștii ne împresoară încet-încet și în curând vor fi mult mai mulți decât noi. Continuarea

6,386 cititori

Marș, mă!

Alaltăieri o ardeam filozofic la cafeaua de dimineață, în timp ce televizorul mergea liniștit pe știrile protv când, de nicăieri, a început să curgă un reportaj despre o companie coreeană care clonează câini la comandă pentru stăpânii neconsolați de pierderea preaiubitului lor animal de companie.

După ce-am folosit jumătate de sul de șervețele ca să șterg zoaiele de la cafeaua ce mi-a sărit instant pe nas, m-am aplecat oleacă asupra acestei probleme.

Băbăieți, am avut și eu câine, am pisici, probabil voi avea animale în casă pe parcursul întregii mele existențe de pe Terra, dar asta mi se pare o tâmpenie fără seamăn. Continuarea

4,967 cititori

Ce să vă fac dacă nu v-a plăcut munca

Sunt cel mai mare fan al articolelor care îți dezvăluie cum poți să faci să reușești în afaceri și în viață, la numai 23 de ani, după ce ai izbutit, prin muncă susţinută, să atragi o finanțare de jumătate de milion de euro. 

Astea-s, frate, motivaționale adevărate cum mai citeam doar pe vremuri despre un italian care a venit în România cu ultimii lui 400 de dolari, a dat drumul la un biznis și, jbam, a devenit fondatorul Romstal. Sau despre băiatul ăla din Ploiești, Sebastian parcă-l chema, care s-a lăsat de baschet pentru că era pasionat de IT și după câțiva ani de muncă asiduă a ajuns șefu’ dă la șefii la companiile de IT din spațiul carpato-danubiano-pontic. Și alte reușite de genul ăsta cu care ne-au tot prostit pe care ni le-au prezentat tot felul de publicații de-a lungul timpului și în care ni se explica clar, ca la proști, că singura soluție ca să reușești în viață este munca. Pentru că se știe, așa merg lucrurile în România, dacă muncești ai, dacă nu, n-ai. Voi nu vreți să munciți, d-aia n-aveți.

Continuarea

5,675 cititori

Cu pletele în vânt și nu prea

Personal, mă enervează de mor când cineva mă obligă în vreun fel să fac ceva ce nu-mi convine sau n-aș vrea să fac. Dar cu toate astea execut fără să crâcnesc chestii de genul să-mi cumpăr abonament la metrou sau bilet pentru tramvai, să stau la culoarea roșu a semaforului, să nu depășesc pe linie continua, să aștept răbdător la cozi, să-mi rezolv task-urile de la muncă și încă o grămadă de alte șmecherii d-astea pe care societatea civilizată le numește generic “legi”, “reguli” sau “clauze contractuale”.

Continuarea

7,820 cititori

Cât noroc să ai, frate?

Laptopul meu a pățit buba și e la doctor să se trateze (deși s-ar părea că suferă de o afecțiune care necesită eutanasiere), iar eu mă chinui să mai zic câte ceva pe-aici, de pe telefon. Așa că voi fi scurt de tot.

Poate v-a scăpat știrea despre cuplul de americani recent salvat după ce au fost ţinuţi ostatici de talibani timp de cinci ani. Sau poate nu v-a scăpat, dar n-ați înțeles adevăratele ei implicații. 

Continuarea

5,892 cititori

Tristă țară, triști cetățeni

Probabil v-au scăpat două dintre știrile de weekend-ul ăsta. E și normal, de unde naiba să le vedeți, de pe plajă? Da’ lasă că nu mi-au scăpat mie.

Prima. O tânără a fost încătușată la Ploiești pentru că nu avea bilet de autobuz (sursa).

Da, asta în sine e o știre, mai ales în condițiile în care se stie că 60 de kilometri mai încolo, în București, mijloacele de transport în comun de suprafață se folosesc aproape exclusiv gratis. E de la sine înțeles că numai fraierii trebuie să plătească bilet sau abonament. Nu dați cu pietre, că n-o spun eu, o spun statisticile ratb-ului. Dar, din nefericire, nu despre acest aspect al știrii voiam să vorbesc.

Continuarea