1,599 cititori

De sezon, cu popi.

Un preot şi un episcop călătoreau în acelaşi vagon. Episcopul l-a ignorat însă cu desăvârşire pe preot şi tot drumul a făcut integrame. Dupa o vreme, preotul văzând că episcopul clatină enervat din cap, se foloseşte de împrejurare să intre în vorbă:

– Vă pot ajuta cu ceva, domnule?

– Poate. Un singur cuvânt mă împiedică să rezolv acest careu. Ce are cinci litere, începe cu “piz” şi se termina cu “ă”?

Definiţia cuvântului sună aşa: “specific feminin”.

– Vai domnule, e simplu: pizmă.

– Ai dreptate, ai dreptate! Ascultă tinere, ai cumva o radiera? Continuarea

5,407 cititori

Gargantua de sex feminin, fara Pantagruel

Vinerea trecuta am iesit cu prietenul I., sa halim ceva si sa-mi depene proaspetele amintiri italiene. Pen’ca era ziua mea de dat iama in mancare, am rupt in doua o quesadilla. Cu sos ranger si cartofi wedges. Asa, sa simt colesterolul cum alearga prin vene. Da’ nu despre asta voiam sa vorbesc.

La masa de langa noi, erau trei englezoaice (ma rog, vorbitoare de engleza din aia cu accent de „Regat”, poa’ sa fi fost si scotience) si una bucata romanca, cat malu’.  In mod normal nu le-as fi dat importanta. Dar, obsedat fiind de persoanele supra-ponderale, din cauza trecutului meu, nu aveam cum sa nu le observ dimensiunile. Şi în spceial pe cele ale compatrioatei noastre. Era huge fratilor, genul ala de patrat, cu latura de 1.50 metri, pe care mai bine o sari decat s-o ocolesti. De altfel, la un moment dat, a vrut sa mearga pana in locul in care se duce si Regele singur si a trebuit sa deranjeze juma’ de restaurant, ca sa aiba loc sa treaca.

Fratilor, sa fi vazut cantitatea de mancare ce se „balota” la masa aia. De prisos sa va spun cine baga cel mai mult, nu? Sau cine nu s-a putut hotari, intre papanasi si clatite, asa ca si le-a comandat pe ambele. Mama, mama… Si eu aveam impresia ca sunt in ziua de „porceala” si halesc nu gluma. Quesadilla mea, parea un nenorocit de fursec, pe langa ce era acolo.

Azi dimineata, pe cine vad eu in metrou? Da, pe micuta „gargantuana”. Statea frumusel, asezata pe doua scaune. Mi-as fi vazut linistit de treaba mea, dar m-a lasat? Nuuuu. A trebuit sa se intalneasca ea cu niste cunostinte. Doua la numar, un baiat si o fata. Bai oameni buni, am ramas „paf”. Dupa obisnuitul small-talk „ce mai faci, pe unde mai esti”, ce credeti voi ca face „micuta”? Scoate tableta si le arata alora…poze cu ce MANCASE ASEARA!!! Va jur. Am facut poza, dar nu mi-a iesit, că era “miscata”. Nu stiu cum am reusit sa ma abtin sa nu rad isteric. Oi fi eu retard, dar chiar nu mai exista simtul ridicolului? Bun, am inteles ca iti place sa bagi in fizic. Se vede cu ochiul liber. Dar sa mai si faci poze la haleala, pe care sa le arati in metrou, pe genul “uite cat de tare sunt”? Eram siderat.

Credeti ca s-a terminat aici? No fucking way! Baiatul a scos la un moment dat un covrig. A intrebat-o: „vrei”? Acu’, voi ce credeti, a vrut?

Ah, am uitat sa fac o precizare. Rubensiana noastra nu are mai mult de 25 de ani. Ca sa fie clar!

Sa va mai zic ca s-a oprit si la iesirea din metrou sa-si ia sandwich de la automat? Nu va mai zic, dar chiar asa a fost.

Stiu, sunt rau si n-am inima. Poate fata are probleme. “Ce stii tu ma, sunt persoane care acumuleaza si daca beau apa sau halesc o frunza de salata”. Cre’ca asa ar fi sunat “textul” clasic, daca nu as fi asistat cu ochii mei la dezmatul hipercaloric.

Da, am reusit s-o fotografiez cand am iesit de la metrou si i-am lasat sa treaca in fata. Punga, din care se vede un picut in mana stanga, este de la sandwich-ul pe care il balota “din goana calului”.

Nu vreau sa zic mai multe. Cred ca am spus suficient. O singura concluzie am: DA-O BA IN MORTII MA-SII DE TREABA!!!

mihai_vasilescu_grasa_metrou

4,648 cititori

De câte feluri sunt prietenii

Unul dintre puținele lucruri neconvertibile în “cașcaval” pe lumea asta este prietenia. Am auzit că și iubirea ar fi în aceeași situație, da’ nu știu ce să zic. Și mă gândeam, privind în jurul meu, cam cum stă treaba cu prieteniile astea și cum se pot împărți ele pe căprării. Pentru că nu-i așa simplu cum crede toată lumea. Continuarea

1,618 cititori

Ca tot vine pastele…

Si a inceput si Marea Mituire. Asa cum numesc eu postul pastelui.Acum incep mirenii sa-i dea spaga lui Dumnezeu. Cel putin asa cred ei. Altfel nu-mi explic care e treaba cu diversele “abstinente”. De ce se apuca de postit oameni care in restul anului n-au nici o treaba cu subiectul?

Stiu, stiu, mi s-a servit explicatia ca “e bine si pentru sanatate sa tii din cand in cand post, ca mai cureti organismul de toxine”. Sunt perfect de acord. Dar de ce nu faci treaba asta la sfarsitul lui August., sau la inceputul lui Noiembrie? Pai va spun eu de ce. Ca daca tot te chinuiesti, macar sa vada Dumnezeu, nu?

Exact ca in povestea aia pe care o tot zice ciobanul care, din nefericire, e patron la Steaua. Cum era el in tinerete la bar la Melody si tot impartea bani la solisti si dansatori. Dar in stilul lui asa, cu strigaturi si mare tam-tam. Pana a venit un angajat de-al locului si i-a soptit ca e Militia Economica in local si daca vrea sa mai dea bani, sa o faca pe ascuns. Continuarea

1,130 cititori

Daca “este” mai mult de doua…

Am uitat sa va povestesc ieri. O taiasem spre casa, aseara. Ma bucuram de-o carte si de atmosfera relaxata din metrou. La Victoriei se urca un hipster. Desi, in prima faza am crezut ca e apartenent cu „acte in regula” al vestitului trend, ulterior mi-am dat seama ca este un marunt epigon.

Ma uitam la el si-l scanam. Corespundea pe deplin ghidului pe care vi l-am impartasit si voua. Pantalonii straaaaamti, de te intrebai cum i-a luat pe el, camasa in carouri, geanta tip postas si o basca vintage, foarte cool chiar. Ipod-ul si niste casti mari albastre, completau de minune tabloul. Mi-a venit sa-i fac cu ochiul, ca sa stie ca stiu.

Pana la Romana a studiat cu strasnicie harta metroului. Se mai uita, mai pufnea, se observa ca ceva nu-i miroase a bine. Dupa care, a lasat castile, dezorientat, pe spate si l-a intrebat pe tipul  ce statea in picioare, langa el:

– Cate statii mai este pana la Unirii ? Continuarea

2,336 cititori

Simbolistica funerara obscena…

Am primit de la M.S., unul din cititorii mei (pe care l-am avut si invitat aici) articolul despre care o sa vorbesc.

Cand am citit titlul, mi-am zis: “mama, ce bine suna, ce-o sa ma mai amuz”. Aiurea. Nici o sansa. Articolul respectiv, desi avea un subiect atat de “ofertant”, este pe atat de insipid, pe cat este de prost scris. Deci, nu avea cum sa-mi starneasca vreun zambet. Da, stiu, sunt rau. Va invit sa-l cititi. Cel putin pe primul.

Aveti aici si aici, link-urile catre articolele originale. Daca va e lene sa le parcurgeti, las’ca va explic eu pe scurt. Ca sa pot trece si la explicatia pe lung.

Cica un nene miltar de cariera si-a prins neasemuita sotie ca se cam juca de-a animalul cu doua spinari. Da’ nu cu el. Gen, cu altii. Si “dupe” ce a murit distinsa, cea darnica in farmece femeiesti, a tinut cu tot dinadinsul sa-i puie la cap, piatra funerara pe care o puteti admira in fotografie. Continuarea

3,249 cititori

Posta Romana ne face…”posta”

Nu cunosc institutie sau societate comerciala care sa asigure servicii mai proaste decat Posta Romana. Si nici angajati mai odiosi. Tanti-ile alea de la Posta, efectiv ma ingrozesc. Este un fel de Triunghiul Bermudelor, in orice oficiu postal te abati. Doar ca nu dispar persoane sau lucruri (desi, despre lucruri nu stiu ce sa spun, mai astept si acum niste carti comandate de vreo doi ani!!!). In schimb iti dispare timpul. Oricat ai avea la dispozitie, au grija angajatii postei, sa-l faca sa para prea putin. Si asta in ciuda faptului ca sunt o armata. De multe ori sunt mai multi decat clientii. Degeaba, toti sunt “foarte ocupati”.

mihai_vasilescu_posta

sursa foto

Nu a fost data in care sa intru la posta si sa nu ma cert cu aia, desi va jur, ca ma duceam acolo fara nici cea mai mica intentie de  scandal. Continuarea

950 cititori

Free of charge!

Pentru ca tot e Sambata si multi dintre noi o s-o luam la picior prin oras, mi-am adus aminte ca, recent, am descoperit  “taxi gratis”. Nu e meritul meu, la Cabral am citit despre ei, dar asa o chestie merita s-o facem toti cat mai cunoscuta, zic.

Nu, nu le-am utilizat inca serviciile. Ba mai mult, mi-am zis ca orice minune tine numai trei zile, iar in Romania, nici atat. Doar ca, perioada de “gratie” a trecut si vad ca ei se tin inca de treaba. Mai sa fie!? Continuarea

2,270 cititori

Teoria evolutiei, my ass!

Deci, sigur, sigur, ne tragem din maimute. Dar din unele uriase. Daca baiatul ala dezgropat arata asa, cam cum era o gorila, pe vremea aia ? Saracu’ Tarzan…

mihai_vasilescu_gigant1

Sau nu, m-am sucit. Acu’ sunt sigur ca ne-a creat Dumnezeu. Dupa chipul si asemanarea lui. Dar cred ca era miop, cand era mai tanar. A plamadit un Adam si-o Eva aratand exact ca oamenii aia, pe care-i vedeti in fotografii (ma intreb cam cat era de mare coasta aia din care l-a creat pe el). Si cateva mii de ani mai tarziu, dupa ce si-a pus ochelari, s-a speriat:

– Sa moara Cibilan, ce-am facut ba cu astia ??? Aoleu, uite-l p-ala de langa pestera. E huge !!! Continuarea

8,903 cititori

Ce este un hipster

Am intrat destul de recent într-un club din Centrul Vechi și când am exclamat “mamă, ce hipstereala e aici”, am avut surpriza să văd numai fețe mirate în jurul meu. Nu înțelegeam de ce. Până când am fost întrebat: “ce, mă”? “Hipstereala, e plin de hipsteri, voi nu vedeti”? Nu numai că nu vedeau, dar mi s-au cerut explicații: “ce hipsteri, ce tot zici acolo”? 

Așa că m-am gândit să vă pun aici un mic ghid pentru cunoașterea termenului și identificarea hipsterului în societate. Continuarea

3,465 cititori

Trafic de Capitală

Mă gândeam zilele trecute, când o luasem la pas prin București, de ce naiba nu merg eu cu mașina la muncă ? Mi-am revenit din visare când am ajuns în intersecția de la “Budapesta”. Și mi-am adus aminte de ce.

Pentru că am jurat să renunț la mersul cu mașina, în ziua în care am făcut trei ore (voi vă dați seama că fac numai două până la Vâlcea la ai mei ?) de la birou până acasă. Și nu am biroul la Slobozia, vorbim de un drum Pipera – Tineretului. În intervalul mai sus amintit, am stat 45 de minute nemișcat la “Aviatorilor”. Timp în care am citit gazeta sporturilor. De două ori. De la cap la coadă, inclusiv ultimele rezultate din cricket. Pe vremea aia nu aveam telefon d-ăsta inteligent, că poate trecea timpul mai ușor (a propos, de fiecare data când sunt la volan, îmi vine în minte bancul cu timpu’); Continuarea