Cunoaștem cu toții ipoteza conform căreia rușii de rând sunt ținuți prizonieri ai unui sistem informațional controlat de statul rusesc, adică de Putin. Și că bieții ruși, oamenii obișnuiți, ăia care merg dimineață la job și țin economia Rusiei în picioare, ăia de fapt nu știu nimic din ce se întâmplă în Ucraina pentru că primesc doar informațiile pe care vrea să le comunice statul.

Băi, să mă iertați, dar mie mi se pare că această explicație îmi cam jignește inteligența. Să vă aduc aminte că în ’89 nu existau mijloacele de informare din ziua de azi, practic ne luam informațiile doar de la Europa Liberă și din gură în gură, dar tot am aflat CU TOȚII ce se întâmplă la Timișoara și de ce. Iar mie mi se servește în anul 2022 explicația conform căreia săracii ruși nu au de unde se informa?

Oook. Să presupunem că pot să cred această explicație complet fantezistă, așa că o să-mi continui raționamentul.

Așadar, ești un rus din Rusia, un cetățean obișnuit, nici prea-prea, nici foarte-foarte, cărți nu citești că e greu cu cititul, ești un average people din cel mai pur. Ai un job, ești mulțumit de el, ai un salariu decent, ai rate la bancă, mai ieși din țară, mai faci o vacanță, mai mergi la un concert, mai mănânci pe la restaurant, din astea, ca orice cetățean de clasă medie din Europa.

Ai aflat că s-ar întâmpla niște chestii prin Ucraina, dar nu te impacientezi prea tare, pentru că autoritățile, în frunte cu mărețul lider Volodea Putin, ți-au zis răspicat că n-ai de ce să-ți faci griji. Nu există niciun război în Ucraina, este doar o operațiune banală de alipire a Ucrainei de patria mumă, iar poporul ucrainean este fericit că în sfârșit se întâmplă asta. Ca dovadă, au așteptat cu flori glorioasă armată rusă.

Un singur inconvenient minor ar exista: conducătorii Ucrainei sunt niște teroriști naziști fără suflet care folosesc populația civilă drept scut. Dacă nu existau ei, glorioasa armată rusă s-ar fi întors de multă vreme acasă. Dar în condițiile astea, e obligată să mai rămână la fața locului ca să-i denazifice chirurgical pe ucraineni.

Iar tu, cetățeanul rus, ești dispus să crezi toate astea, ca doar n-o să te mintă conducerea statului. Plus că și la televizor și pe internet vezi toată ziua cam aceleași lucruri.

Buuun, până aici pot să înțeleg. Doar văd și pe la noi că majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să treacă informațiile din media prin filtrul lor, le iau și le înghit cum le primesc, ca pelicanii. Deci n-am de ce să mă mir că se întâmplă același lucru cu cei mai mulți dintre ruși.

Dar de aici încolo logica mea se rupe, nu poate să mai ducă. Și anume, din momentul în care, tu, același cetățean rus, observi că pe parcursul a doar câteva zile s-au petrecut niște lucruri cel puțin ciudate:

Observi că salariul tău aproape că s-a înjumătățit brusc din cauza rublei care s-a dus la vale;

Observi că dobânzile la bănci au crescut și de câte cinci ori;

Observi că nu mai poți sa cumperi euro sau dolari;

Observi că o grămadă de companii mari au anunțat dintr-o dată că se retrag de la tine din țară;

Observi că nu mai ai de unde să-ți cumperi marca de smartphone pe care o foloseai;

Observi că nu mai poți să pleci nicăieri în vestul Europei pentru că nu mai există niciun zbor;

Observi că, dacă ți se strică mașina (care nu e Lada, Volga sau Gaz), nu prea mai ai unde s-o repari;

Observi și că, la o adică, nu prea mai ai de unde să-ți cumperi alta nouă;

Observi că nu mai există niciun post de televiziune care să nu fie al statului;

Observi că nu mai poți plăti cu cardul aproape pe nicăieri;

Observi că echipa cu care ții tu a fost eliminată din orice competiție internațională (indiferent de sport);

Observi că nu mai ai acces la Facebook, Twitter, Tik tok și Youtube;

Observi că tocmai s-a dat o lege prin care ți se interzice să pronunți cuvintele „război în Ucraina”;

Deci tu, un rus obișnuit, nu-ți pui nicio întrebare când observi toate astea? Ridici din umeri, te trezești dimineața și te duci la serviciu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Cel mult, poate te întrebi oare ce i-o fi apucat pe toți așa dintr-o dată? După care tragi concluzia logică: știam eu ca occidentul ăsta ne urăște, dar nici chiar așa.

Să mă iertați, dar eu așa ceva chiar nu am cum să cred. Nu în secolul în care cu un laptop sau cu un smartphone în mână poți afla tot ce te interesează în secunda doi.

Exact pe când mă pregăteam să închei acest text, am dat peste vlogul de mai jos. Well, s-ar părea că totuși unii dintre rușii de rând știu exact ce li se întâmplă. Cu toate astea n-am văzut la băiatul ăsta nici măcar un cuvânt de regret despre DE CE li se întâmplă asta, despre moartea și groaza pe care armata rusă le seamănă în Ucraina exact când își filmează el vlogul. Tot ce spune e că până la urmă o să fie bine. Da, poate că vor cumpăra rușii produsele mai scump, dar, hei, până la urmă ne descurcăm noi cumva. Aham, știu, îi e frică să nu fie arestat sau ceva.

P.S. Dacă ți-a plăcut acest articol, am să te rog să intri pe pagina mea de Facebook (adică AICI) și să-i dai un like sau, de ce nu, un share. Pentru că cei de la Facebook încurajează fake news și propaganda rusă, odată cu suspendarea contului, mi-a fost redus reach-ul postărilor. Pot contracara asta într-un singur mod: dacă oamenii interacționează cu postările mele. O să vedeți acest Post Scriptum timp de încă 53 de zile, când îmi expiră toate restricțiile pe cont. Până atunci, doar de voi ține să le faceți mai vizibile.