5,903 cititori

Cum l-am cunoscut pe Hitler

N-aveați de unde să știți, dar o să aflați acum. În scurtul răstimp de când benficiază de augusta mea prezență în viața domniei sale, pentru că este o ființă blândă și calină, numai bună de pus pe rană, domnișoara Petrică și-a câștigat duioasă poreclă de “Hitler”.

Dap, exact așa, pentru că, deși privită din exterior ar putea să pară așa un fel de hipsteriță boemă veșnic cu capul în nori, în realitatea dură care ne înconjoară, distinsa făptură despre care facem vorbire este o maniacă a ordinii și disciplinei și o adeptă a romantismului de gheață, descris la fix de expresii pline de căldură precum “hai, lasă vrăjeala și zi-mi ce vrei” sau varianta și mai plină de dulceață: “Vasilescu, nu mă fwte la cap”.

Și cum toate aceste lucruri au avut darul să-mi amintească în nenumărate rânduri de disciplina de fier a armatei germane condusă de Führer în cel de-al doilea război mondial, porecla a venit de la sine. Doar că “Adolf” mi s-a părut prea blând, așa c-am trecut direct la varianta hard.

Continuarea

3,345 cititori

Cum ar fi arătat fața lumii azi

Îmi pare rău că nu a existat dintotdeauna rețeaua de socializare a lui Zuckerberg. Tare mișto ar fi fost să fi avut Facebook chiar din momentul în care tatăl tâmplarului îi scotea coasta aia blestemată lui Adam. Nu de alta, dar sunt convins că fața omenirii ar fi arătat cu totul altfel dacă like-urile ar fi existat de când lumea.

Cui i-ar mai fi ars de înmulțirea speciei după ce Eva trântea o chestie de genul: “de ce nu mi-ai dat like la poza cu șarpele și mărul??? Tu nu mă mai iubești!”. Și cu asta scandalul era gata. Spre seară Adam își trecea la statusul relației “it’s complicated” și trebuiau inventați alți doi strămoși primordiali, că ăștia mai făceau sex poimarți după un așa afront.

Continuarea

6,403 cititori

Paris, Ankara, Bruxelles… Cum îi oprim?

Vă jur că nu mi-e frică absolut deloc și că mâine aș pleca în orice mare oraș al Europei, cu toată amenințarea lor teroristă. Și odată ajuns acolo, aș merge numai cu metroul și aș vizita exact zonele cele mai aglomerate. Mă piș pe ei! Pentru mine nu există și nu-mi voi ghida viața după atentatele lor de căcat. Am prins o alarmă de amenințare cu bombă pe Charles de Gaulle. Am ieșit calm, prin locurile pe care mi le indicau jandarmii, nici măcar n-am grăbit pasul. Repet, pentru mine nu există. Și mi-aș dori ca toți cetățenii acestui continent să aibă aceeași atitudine sfidătoare la adresa jegoșilor ăștia cu neuronii alterați de Allah și virginele lu’ pește.
Continuarea