4,332 cititori

Oamenii mișto din jurul nostru

Ăsta ar trebui să fie un text care să vă dea de gândit. Poate că este sau poate că nu. O să vă dați voi singuri seama.

Pe Rin l-am cunoscut la vârsta aia la care se spune că nu mai reușești să-ți faci prieteni noi și rămâi tot cu ăia pe care-i ai. Well, uite că uneori vorba asta nu prea funcționează.

Povestea lui este extrem de simplă, ca toate poveștile de succes: plecat din Buzău, a ajuns în București și zece ani mai târziu și-a deschis un business al lui. După cum ziceam, simplu ca bună ziua, nu? Mă rog, ar mai fi la mijloc și oleacă de muncă, dar cine se mai uită la asta în ziua de azi?

Scurtă paranteză. Mai ține minte cineva de pe-aici cum era cândva să-ți anunți părinții că vrei să dai la un liceu cu profil sportiv? Că dacă nu mai știți, vă explic eu imediat. Câteva minute părintelui i se bloca respirația de parcă fix în momentul ăla se termina aerul de pe planeta Pământ și apoi invariabil urma întrebarea: “Cum, mamă, tocmai la sport? Nu vrei să alegi și tu ceva serios?”. Dacă mai locuiai și într-un oraș mic de provincie, fix în momentul ăsta apăreau și primele lacrimi. Că, na, faci tot ce poți ca să nu-ți lași copilul s-ajungă ca “golanii ăia care dau cu piciorul în minge”. Exact, dar exact așa a pățit și Rin. Doar că el al ales să dea cu mâna în minge, nu cu piciorul, mai precis, a făcut handbal. Am încheiat paranteza.

E posibil să nu înțelegeți relevanța paragrafului anterior, dar o să v-o deslușesc tot eu, citându-l chiar pe el: “Sportul a fost cel care m-a învățat unul dintre cele mai importante lucruri: indiferent ce vrei să faci, fără multă muncă și disciplină, talentul e degeaba”. Iar citatul ăsta a fost singurul lucru pe care l-a luat cu el când a terminat cu handbalul, a plecat din Buzău și-a poposit pe plaiurile lui Bucur cu buzunarele mai goale decât Piața Victoriei în zilele mitingurilor pesede.

Așa că odată ajuns aici, pentru că nimeni nu se înghesuia să-i lase vreo moștenire babană sau să-l binecuvânteze cu o finanțare cu multe zerouri, a fost nevoit s-o ia de jos. Ca noi toți, de altfel. Primul job? Montat de antene parabolice. Lejer, elegant, practic nu trebuia decât să se cațere pe case sau balcoane și să le monteze oamenilor antenele, indiferent dacă afară ploua, erau minus cinșpe grade sau plus 40. Treabă pentru care era remunerat cu “generosul” salariu de 500 de lei. Pe lună. Dar a strâns din dinți și-a continuat cu joburi mai mult sau mai puțin efemere în vânzări, cu nopți nedormite, cu target-uri, cu zile în care mânca doar covrigi, cu tot ce înseamnă lupta pentru supraviețuire într-un oraș în care dacă nu dai tot ce poți, te halește imediat. Și toate astea cu un singur scop: să strângă banii pe care să-i riște investindu-i în propriul lui business.

Și-a riscat. Zece ani mai târziu a riscat tot ce reușise să strângă. Iar eu am fost de față încă de când căuta un nume potrivit pentru brand, am fost acolo și când căuta să închirieze un spațiu sau când negocia contractele cu furnizorii, am asistat la toată munca de după ce-a dat drumul la treabă, pe scurt, am văzut cu ochii mei cum a construit un brand de la zero, bucată cu bucată, zi după zi, client cu client. Iar astăzi, când citiți acest text, Rin deține și conduce Christian Tailoring, unul dintre cele mai cool businessuri pe care le știu eu. Dar cu ce preț? Numai el știe cu adevărat.  

De ce v-am povestit toate astea? Păi din două motive.

Primul. Pentru că eu cred cu tărie în puterea exemplului personal. Cred în oamenii care au reușit pe barba, pe creierul și pe munca lor. Cred că ei sunt cei care ar trebui să țină cursuri de dezvoltare personală, nu tot felul de cetățeni care sunt doar simpli teoreticieni. Nu zic, o fi și teoria bună la ceva, dar de cele mai multe ori practica o bate la popoul gol.

Și al doilea. Pentru că vreau să vă rog să-mi dați și voi exemple de oameni pe care-i admirați. E imposibil să nu aveți în jur oameni pe care-i apreciați pentru modul în care gândesc, muncesc și acționează. Nu credeți c-ar fi tare să știe și ei asta? Hai să-i scoatem din anonimat.

Uite, aveți aici link către una dintre cele mai cool campanii pe care le-am văzut în ultima vreme. Am acceptat să fac parte din ea tocmai pentru că nu trage tare pe vreun brand, ci se referă la oamenii mișto din jurul nostru, oamenii maverick.

Intrați pe link și scrieți povestea unui om mișto din viața voastră. Sau poveștile mai multor oameni mișto. Cu cât mai multe povești se strâng, cu atât o să avem de unde alege. Pentru că da, tot noi vom decide, prin vot, care dintre cei propuși merită cel mai mult titlul de maverick. Bref, cel care va strânge cele mai multe voturi va câștiga un maverick kit (e surpriză, nu vreau să vă spun ce conține) și o ședință foto cu Cristian Șuțu, în cadrul proiectului “Portret de bărbat”. Iar partea cea mai tare este că exact același premiu îl va primi și acela dintre voi care a făcut propunerea câștigătoare. E limpede?

Ce ziceți, vă băgați? Aveți în jurul vostru pe cineva care vă inspiră în vreun fel sau altul și căruia să vreți să-i faceți surpriza asta? Și nu, nu trebuie să fie neapărat oameni de afaceri de succes, maverick poate fi oricine care face lucrurile altfel, dar le face de te întrebi cum naiba reușește. Ca să nu mai spun că și voi cu siguranță sunteți maverick pentru cineva. 

P.S. Ah, să nu uit, la ședinta foto voi fi și eu de față. Vreau să-i cunosc personal pe amândoi, și pe cel care a făcut propunerea și pe cel care l-a inspirat s-o facă. 

P.P.S. Pentru că sunt un despot al vremurilor noastre, va mai exista și un al doilea premiu. Premiu pe care îl voi acorda eu personal, și absolut subiectiv, poveștii care mi-a plăcut mie cel mai mult: îi voi dedica omului un articol aici, pe blog. 

mihai_vasilescu_rin_maverick3

100 de păreri la “Oamenii mișto din jurul nostru

  1. Mișto idee, mișto site, mișto business! Felicitările mele pentru Rin. Și el, tot din statul paralel?😜

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @Ionut, da, da, ultima oară când am verificat tot din statul paralel era. 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  2. Din respect pentru integritatea aparatului foto si sanatatea psihica a utilizatorului acestuia ma voi abtine sa particip. In schimb ma astept sa citesc unele povesti interesante.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @Peredhill, da’ stai așa că nu pe tine te fotografia, ci pe ăl de-l propui. 😉

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • “cel care va strânge cele mai multe voturi va câștiga un maverick kit (e surpriză, nu vreau să vă spun ce conține) și o ședință foto cu Cristian Șuțu, în cadrul proiectului “Portret de bărbat”. Iar partea cea mai tare este că exact același premiu îl va primi și acela dintre voi care a făcut propunerea câștigătoare.”

      Ori blogherul se exprima usor ambiguu, ori cititorul mai trebuie sa bage o doza de cafea. Oricum, discutia e academica, raman la atitudinea initiala 😀

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @Peredhill, ăăă… ai dreptate, mea culpa… da’ să știi că dacă insiști pe tine nu te pozează. :)))))))

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  3. Aș avea câțiva oameni la care mă gândesc, dar de departe tata mi se pare admirabil din prespectiva asta (și nu numai).
    Și-a deschis o firmă în 1990 când avea 53 ani. N-avea un ban, toată copilăria mea au jonglat și el și mama cu datoriile ca să nu simțim noi lipsurile. Dar avea minte și dorința de a face.
    A învățat singur să lucreze pe un computer SH, unde cu migală și-a făcut schițe pentru ceea ce urma să fie primul manual de analize de laborator.
    I-a lăsat pe nepoți să se joace și să experimenteze la computerul lui căci altul nu era în casă și a luat-o de la zero cu tot ce făcuse când copiii au reușit să șteargă hard-diskul.
    A adunat în timp câțiva oameni pe care i-a învățat ce știa și pe care i-a trimis la facultate.
    A reușit după câteva încercări eșuate să găsească un spațiu potrivit și după încă o vreme să devină cel mai mare laborator independent de analize de mediu acreditat din Romania.
    Vremurile s-au schimbat odată cu el și el odată cu vremurile, dar a păstrat în laborator o atmosferă de familie, niște standarde de calitate și seriozitate care i-au atras clienții de azi.
    A fost contactat de o mare companie internațională și gândindu-se că mai bine îi are aliați în loc de competitori a acceptat să le vândă laboratorul la care și azi, la 80 ani încă lucrează.

    Cu siguranță sunt și alții, dar în cazul ăsta știu detalii și amănunte, știu cum și-a dorit să reușească și în cele mai grele momente a făcut tot ce i-a stat în putință să nu dea pe nimeni afară(niciodată nu a concediat pe cineva), să-și plătească întotdeauna angajații și să-și respecte promisiunile față de clienții laboratorului.

    Și aș putea continua la nesfârșit…..

    Comentariu beton! Thumb up 77 Thumb down 1

    • si de ce nu scrii despre ei si pe platforma de concurs? e pacat. nu merita? avem nevoie mai des de astfel de exemple

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Anouk, voiam să te întreb și eu exact ce te-a întrebat @hutanudan.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @hutadan, @MV, am scris

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • Anouk, chapeau pentru tatal tau! Scrie povestea si participa! Minunat exemplu mai ales pentru cei care la 53 de ani se considera sfarsiti…

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @GMT, mulțumesc! O să-i transmit aprecierile tale.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Anouk, am văzut că ai pus povestea și pe platformă. Bun, așa trebuie făcute lucrurile.
      Rugăminte, zi-mi un nume care să apară acolo, pentru că te-ai logat fără cont de facebook și povestea ta apare ca fiind a numănui.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @MV, am văzut asta, dar nu știu cum să fac pentru că nu am cont de FB. Poți scrie numele meu, Ana Ionescu. Mulțumesc.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @Anouk, perfect. Nu-l scriu eu, dar o să le comunic celor care fac campania.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • Anouk,respect pentru tatăl tau.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @edelweiss, mulțumesc, man!

      Mulțumesc pentru toate aprecierile! Cred că ar fi mai utile voturile voastre direct pe site.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @Anouk jos palaria.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  4. Foarte misto proiectul acesta. Si eu am cunoscut oameni care ma inspira si-mi place sa colectionez povesti de viata, de la oamenii din jur. Este ca si cum ai citi o cartecare nu se termina niciodata. Bafta tuturor participantilor!

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @Eliza, și ce te oprește să scrii măcar despre unul dintre ei?

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  5. Interesantă treabă. Inițial am sărit de târtiță în sus că e doar despre bărbați, dar mi-am adus aminte că am văzut/citit atâtea campanii cu și despre femei, că nah… merită și bărbații un colț de atenție.
    Aș putea chiar să scriu despre cineva, doar ca să-i fac o surpriză frumoasă. ❤️

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

    • @Vera,
      Deci nu-s singura care a remarcat discriminarea asta aruncătoare de târtițe în sus 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 2

    • @Laura, nu ești singura. Până și eu am remarcat când mi s-a propus campania. Dar mi s-a explicat că ar fi destul de ciudat să câștige o femeie într-o campanie parte din proiectul “Portret de bărbat”. Știi ce zic? 😉

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @Laura eeee, lăsați că avem și noi destule campanii cu femei de succes, unele serioase (campaniile), altele cu fundițe și cu inimioare și tot tacâmul. Le permitem și bărboșilor un moment acoloșea. Mai fac și ei câte ceva mișto. Nu toți, doar câțiva. 😂

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 2

    • @Vera, primul vot e de la mine! 💚

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @Anouk OMU’ mi-a scris emoționat, am simțit că l-am surprins frumos! Aia e priceless! Ne leagă niște amintiri teribile, dar mereu o să-l respect și-o să-i declar toate alea ❤️

      Mulțumesc, Anouk! 😘

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  6. Eu vreau sa o laud pe sora mea. Știu ca nu e foarte kosher, dar, vă jur: are un talent nebun și o plăcere deosebită un a croșeta. A croșetat de la bluze pentru fete, pe care le și poartă, la caciulite, papucei, coșulețe și, mai nou…hăinuțe pentru copilași. Vrea sa își dacă propriul atelier iar eu o voi ajuta cu tot ce voi putea, inclusiv reclamă. Dacă vreți sa vedeți, intrați pe pagina mea. ..sau boi pune link deseară. Acum nu pot e de pe telefon

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @Sorin, Daca vrea o pot pune in legatura cu cineva din din bransa asta…poate o pune macar de o colaborare daca zici ca e buna.

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  7. Majoritatea celor care ii cunosc sunt neni mai mult decât dubioși.Nu sunt cel mai bun exemplu cum sa ai o situatie bună financiară.Ne învârtim in cercuri absolut diferite.Felicitări pentru initiativa.

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 0

    • Traficanti de seminte si moturi de basca…:)

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

    • @edelweiss, mane, să știi că nu despre situație financiară era vorba. Poți să scrii despre oricine pe care îl admiri pentru ceva anume, nu contează ce.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • Doar de miere.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • Mihai,unul din cei mai buni prieteni,Stepan,ne-am cunoscut in închisoare in Germania.Fost luptător in trupele lui Zeljko Raznatovic aka Arkan.Stepan,unul din cei mai duri si corecti oameni din viată mea.Și-a făcut o firma de demolări si reciclare si am lucrat pentru el in Germania.In Serbia stau in casa lui taică-su,el in Romania la mine.In Germania la el.Suntem ca fratii.

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 2

    • @edeweiss, și Stepan n-ar merita să vorbești despre el pe platforma de concurs? Poate se leagă lucrurile, îl votează lumea și-l aducem în Romania. Ce-ai de pierdut dacă scrii?

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @edelweiss șiii Stepan ăsta zici că e însurat?

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Vera,mai bine îmi torn apă pe oo si pun pe ele două fire trase din prima priză,decât sa fac pe cupidonu matrimonial.A fost,are o gagica cu douăjde ani mai tânără.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • Mihai,la anu’ când ne întâlnim sper sa il adun si pe Stepan sa cunosti un om cu un trecut greu dar de o corectitudine fenomenala.Fără acordul lui nu am cum.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • @edelweiss, works for me. 😉

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  8. Cred că este a doua sau a treia oară când îmi “furi” ideea de weekend. Voiam să scriu despre oamenii care mi-au schimbat viața.
    Gabriel Ghioca, pe numele lui. Mi-a fost coleg la Vodafone inițial. Ascensiunea lui a fost fulminantă și a ajuns ASM. Într-o zi mi-a spus, citez: Elena, tu creezi dependență oamenilor din jur. Ești făcută să fii lider! Vreau să schimbăm mentalități aici și vreau să fii manager.
    N-aveam, frate, nicio treabă cu asta. Și deși terminasem matematică-fizică uram rapoartele și xls-urile. M-a trimis la un assessment pe care l-am dat cu o firmă din Germania. L-am picat cu brio!!! La final cea care mi-a fost assessor timp de patru ore, mi-a spus așa: n-ai nicio treabă cu cifrele. NICIUNA! Dar ai un talent înnăscut pentru partea artistică. Fă ceva legat de artă: coase, desenează, scrie, ieși pe o scena ceva. Înconjoară-te de oameni și lucrează pentru ei. Am plecat praf de acolo și nu mă gândeam decât la dezamăgirea pe care i-o voi provoca lui Gabi.
    Eh, ce credeți că s-a lăsat? Gabi a primit feedback-ul și a decis că voi fi manager. Și am fost. Și încă sunt. Și mi-am câștigat cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată.

    Iar cu partea artistică, înclinația mea nativă, m-a ajutat Mihai. Alt OM.

    Comentariu beton! Thumb up 42 Thumb down 0

    • @Elena, wow, ce mișto!!!
      Mă rog, mai puțin finalul. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @Mihai, lăsați.. Eşti modest şi nu e bine.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • Finalul se referea la Mihai Eminescu. Nu spera si nu ai teama…

      Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 0

    • @Peredhill, aaa… asta era. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • Gata! Am pus textul. Puteți vota!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @Elena, @Anouk – votat cu cea mai mare plăcere.pe amândouă. 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • @Elena P….vezi ce pățești dacă iți lași textele de sâmbătă în avans…cineva se insipiră :)))

      ps: m-a străbătut un curent trifazic când am dat de fb tău accidental :D…

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @ardei gras, adica? La partea cu trifazicul mă refer. Ce te-a curentat așa tare?🙄🙄

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • @Solandi, Mulțumesc pentru vot!

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  9. Minunat subiect de blog si de concurs, exceptional chiar! Intr-o tara care pare sa mearga in jos iata ca sunt cetateni care merg in sus! Admiratiile mele catre oameni sunt un pic si altele- dar si acestea, sa ne intelegem.Imi plac oamenii care reusesc sa-si infranga trecutul dureros plin de rani si sa mearga mai departe , oamenii care o iau de la capat iar si iar, cei care cad si se tot ridica . Admir oamenii carora nu le e rusine sa vorbeasca/scrie despre sufletul lor, despre slabiciunile lor si despre suferinte. Cu orice risc. Am citit-o ieri seara pe Petronela Rotar si mi-a ramas proaspata in minte. Nu in ultimul rand imi admir copiii! Cel mare a reusit singur iar cel mic a reusit ajutat dar amandoi singuri in Bucuresti. Cred ca barbatilor le este un pic mai usor sa reuseasca decat femeilor. Femeile sunt mai impovarate de trairi si responsabilitati. Si cand au copii, chiar ca sunt legate .
    Amin. Stiu ca am scris cat o zi de post. Dar suntem in post. :)))
    Succes povestitorilor !

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • Draga doamna,

      Tin sa va contrazic un pic in ceea ce priveste asa zisa usurinta a barbatilor in a reusi in viata. Mi se pare ca pentru ei e un pic mai greu, ei trebuie sa isi ascunda trairile, emotiile, temerile, neputintele, frustrarile. Inca traim vremuri in care boys don’t cry ca “uite rade tanti/nenea de tine” .

      Nu prea vezi oameni inghesuindu-se sa mangaie un barbat care a esuat si sa il consoleze, pe cand o femeie primeste poate mai multa intelegere. Sau, poate asa am vazut eu lucrurile pana acum.

      La suprafata si in lupta directa, un fel de corp la corp (metaforic vorbind), da, femeile sunt puse in dificultate. In lupta interioara, cu sinele tau covarsit de temeri, pentru barbati lupta e mai grea.

      PS: sper ca nu am deviat prea mult de la subiect.

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

    • EGO, nu mai stiu care e situatia in Romania, vorbesc de Italia. Barbatii si femeile care fac fix aceeasi munca: barbatii castiga mai mult decat femeile. Femeile ca sa-si gaseasca un loc de munca trec prin furcile caudine. Daca au peste 40 de ani practic nu exista, sunt expirate. Daca sunt tinere , ori nu au experienta, ori vor copii si nu convine nimanui sa angajeze pe cineva care mai apoi va sta in maternitate si va trebui sa fie inlocuita, costa foarte mult. Barbatii asa probleme nu au. Exista inca multa dar multa prejudecata in ceea ce priveste barbatul si femeia pe campia muncii. Ca sa reusesti ca femeie…nu mai spun…trebuie, musai sa faci compromisuri. De cand cu domnul ala producator din America aici rasar ca ciupercile dupa ploaie marturisiri de doamne cu nume importante care au fost aproape violate sau care au primit propuneri indecente. Or fi si barbati abuzati dar parca mai multe sunt femeile si acestea sunt abuzate nu numai in lumea spectacolului ci si in fabrici, prin spitale, la scoli , oriunde barbatul este pe pozitie inalta. Inalta cu ghilimele. Poate ca par agresiva dar realitatea este mai agresiva ca mine.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  10. Îl admir pe fratele meu! A emigrat în Canada şi a reușit să își facă propria afacere.

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Gigi, și ce te oprește să-i scrii povestea pe platformă?!

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  11. Păi poți să mergi să faci în Canada şedința foto? Că nu există alt câștigător! 😁😂
    Stai să se trezească să văd dacă are nevoie de un premiu!

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • @Gigi, poate vine el aici. Sau poate nici nu are nevoie de o ședință foto, în schimb i-ar plăcea să vadă că lumea îi apreciază povestea. Uite, azi mi-am dat seama de o treabă, ne vine greu să vorbim despre lucruri și oameni mișto din jurul nostru, în schimb dacă ne taie cineva fața la volan, îl înjurăm trei zile la rând. Și e tristă chestia asta. 🙁

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • @Mihai, eu azi am realizat că nu știu mai nimic despre viața profesională a prietenilor mei. Și nici ei despre a mea. Despre afacerile, despre carierele, despre job-urile lor. Ne întâlnim la bere, la fotbal, la nunți și botezuri, la zile de naștere, la grătare sau așa, aiurea, vorbim despre orice, mai puțin despre reușitele și eșecurile noastre profesionale, despre chinul și întâmplările care ne-au urcat sau ne-au coborât la anumite niveluri. Parcă ar fi lumi paralele (că tot e la modă cuvântul acesta). Există niște pete albe în viața unor oameni pe care îi știu de o viață, pete pe care nu știu cum să le colorez. Fiindcă nu m-a interesat. Și nici pe ei.
      Probabil că nu sunt singurul care a tras această concluzie.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • @Ionut, cred că există oameni pe care poți să-i admiri și pentru chestii extra-viață profesională. Uite, eu am un prieten care o dată pe săptămână merge la un orfelinat cu mâncare, bani și tot felul de lucruri pentru copii. Mai am un altul care dintr-o putoare absolută s-a transformat în competitor la triatloane. Despre oamenii de genul ăsta vorbesc și despre ei aș vrea să se scrie pe platformă.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • @MV, @Gigi, eu am scris despre tata nu pentru vreun premiu ci tocmai pentru că aprecierile mele pot părea subiective. Dar când îi voi arăta câtă lume îl apreciază, va fi o mulțumire în plus. Pentru că el a fost și este un exemplu nu doar pentru mine ci pentru toți aceia pe care i-a ajutat la un start mai bun în viață, în afaceri, etc.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Anouk, și-ai făcut FOARTE BINE.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @Anouk când mă uit în oglindă văd un altruist! Consider că am dat sfaturi şi ce am putut fratelui meu şi până nu am văzut că el transmite ce a învățat şi altora, nu l-am lăsat. Îl admir că a mers pe un drum pe care consider că am pus şi eu o lopată de asfalt.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  12. modelul meu e Pablo Escobar…mi-as dori să cheltuiesc zilnic 2000 de parai doar pentru elasticele de bani :))……nu mă luați în seamă că sunt nedormit de 19 ore și am mintea odihnită 😛

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @ardei gras, și alte câteva mii pe intrumente pentru săpat gropi. 😉

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  13. Omul pe care îl repect cel mai mult este cel mai bun prieten spaniol pe care îl am aici .Deși mic de statură,e un munte de caracter și bunătate.Se îngrijorează când aude că nu mă simt bine,nu trece o zi fără să mă sune,deși ne vedem aproape zilnic.Mă consideră parte din familia lui ,mamei lui îi spun Mama.Nu cred că am avut vreodată o problemă pe care să nu mă ajute să o rezolv.A avut o tinerețe,,zbuciumată”,are 4 stenturi pe inimă,dar e gata oricând să te ajute la orice oră din zi și din noapte.

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • Șiiii, ia zi, @Paco… azi e marți, ne scrii cu voce mai subțire? 😈

      Lăsând glumele proaste la o parte: salud! Sau cum s-o ura pă șpaniolă!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @Paco, și ce te oprește să povestești despre el pe platforma de concurs?

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  14. Daca zic ca intr-o mica masura ma inspiri tu se pune?Tu cauti sa gasesti partile bune din oameni si din situatiile din jurul tau.Ce nu iti convine ironizezi,cateodata dispretuiesti,dar reusesti sa faci asta fara sa insulti.In plus,la faza cu slabitul ai dat dovada de vointa,vointa pe care incerc si eu sa o canalizez spre lucruri constructive(nu,nu sunt gras).
    Te consider pe tine,acest blog,precum si mare parte din comentatori ca fiind lucruri pozitive in viata asta.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • @chris, se pune, dar doar așa pentru selfesteem-ul meu. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  15. @Vera,urmează mai după masă.O să fac după niște vocalize să vedem cum a ieșit.Gracias!

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  16. @Mihai V prefer să rămâna aici.Nu îmi plac concursurile în general plus că nici nu am dispoziția necesară să scriu un cârnat de articol.Pentru mine ce e important e că acest om există.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  17. Numele lui este Mihai, Mihai Visalon. Are aproape 50 de ani și de mai bine de 30 lucrează într-un șantier naval.
    A plecat din sat după școala generală cu gândul să ajungă Cineva la oraș.
    N-a avut o viață roz, de multe ori lucra in schimburi consecutive ca să aibă mai mulți bani.
    La început locuia într-un ‘ apartament’ dintr-un cămin de nefamiliști, genul ăla de bloc cu baie pe hol.
    Apoi încet încet a trecut la un confort II si in final la un apartament mai mare și mai luminos.
    Nu s-a dat bătut. Nici atunci când s-a îmbolnăvit soția lui și el a rămas singurul care aducea bani în casă.
    S-a recalificat. Și-a câștigat și alte specializări. Lăcătuș, macaragiu, sudor autogen. Muncește la fel de mult, în același șantier.
    L-am întrebat odată de ce nu avansează în funcție.
    Mi-a zis că șefia nu-i pt toată lumea și că e mai bine să fii foarte bun pe bucățica ta, iar dacă nu mai ai nimic de îmbunătățit, poți învăța ceva nou. Și o iei de la capăt.
    E genul de om care vorbește puțin dar spune multe. Genul de om care îți sare în ajutor, cu fapta sau cu un sfat, dacă ii ceri asta.
    Chiar dacă muncește mult, are timp să plece cu soția lui în concediu, să descopere locuri și oameni noi. Se bucură de liniștea unei păduri, de o mâncare bună, de muzică. Are timp să se implice în diverse acțiuni pentru copii sau oameni mai puțin norocoși. Sau să mai pună flori primăvara în grădina blocului.
    Este eroul meu, pentru că de fiecare dată când a căzut, s-a ridicat mai puternic. Pentru că de multe ori este inspirația mea. Pentru că îmi dau seama că mai sunt oameni simpli, cu bun simț, cărora le pasă de cei din jur, oameni care mai cred în valorile lor și le duc mai departe.
    Poate nu este Cineva, așa cum visa când era copil, dar este un OM.

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 0

  18. Am să las povestea asta aici pentru eventualii negativiști, pentru cei care cred că în România nu este posibil, mai ales fără un capital de pornire. Cunosc mulți oameni care au reușit prin forțele proprii, dar am ales exemplul lui C. pentru că se potrivește cu povestea prezentată de Mihai.

    Pe C. l-am cunoscut acum mulți ani, în căminul universității, am fost vecini de palier. Ca mulți dintre noi, s-a angajat într-un domeniu care nu avea legătură cu facultatea pe care o urma, în ideea de a-și câștiga banii de trai până când își termină studiile. Pe parcurs, a descoperit că îi place și s-a apucat să învețe de la colegi. A muncit și a învățat foarte mult, iar după terminarea facultății a fost angajat full-time și, în câțiva ani, a ajuns unul dintre angajații de bază.

    La un moment dat, șefii lui a apreciat atât de mult profitul pe care îl aducea companiei, încât au decis să nu mai împartă bonusul agreat și cu el. A plecat din firmă și a început să lucreze pe cont propriu, de la zero. Și-a dorit mai mult și a învățat mai mult, a fost primul din România certificat internațional pe felia lui. A strâns în jurul lui o echipă foarte faină, are capacitatea de a mobiliza și de a motiva oamenii din jurul lui.

    Acum are în portofoliu peste 40 de clienți și gestionează proiecte care pe mine mă sperie. În paralel cu proiectele, scrie și ține cursuri, scrie articole și are în derulare un proiect personal, la care lucrează de mai bine de un an. Pentru mine este fascinant modul în care reușește să își împartă timpul între familie, job și proiecte personale.

    @Mișule, faină campania, bravo! Ca să te scutesc de întrebare, nu pot să scriu povestea pe site-ul campaniei, pentru că se desfășoară în cadrul unui regulament cu care nu știu dacă C. este de acord.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @didina, păcat, e mișto de tot povestea. Nu poți să-l întrebi?

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @Mihai, am să-l întreb, dar nu e relevant dacă pun povestea pe site-ul campaniei. Am talentul unui cartof în a povesti lucruri faine, sunt capabilă să redau evenimentele doar în două moduri: sec sau la mișto. Ce este important, din punctul meu de vedere, este să ne găsim resursele și să avem curajul de a încerca mai mult, pentru că se poate. Blazarea și negativismul ne trag în jos.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  19. Îl cunosc de cel puțin 27 de ani
    E omul de lângă noi, anonimul , cel care te ajută să te ridici de sub autobuz fără să-ti sterpeleasca la schimb, portofelul .Un om de nădejde ,la bine, dar mai ales la greu
    Intotdeauna i-a păsat de cei saraci și obidiți. Și s-a luptat pentru ei . Da, e un fel de.revolutionar
    Nu i-au placut niciodata profitorii capitallismului și capitalismul însuși. Pentru asta s-a chinuit și a suferit și inainte de 89 și după
    Îl vedem calm în zilele insangerate.ale Revolutiei Romane dar și după, incrancenat, cum încearcă să ne salveze de loviturile antistatale legionare . Sau cum încearcă să împiedice refacerea ordinii politice si sociale pline de inechitatile epocii dinainte.de 44 Și a reușit . A fost aproape de muncitor, de țăran, de intelectuali ,intotdeauna . Și a fost modest și cumpatat , n-a strâns mari bogății ci doar dragostea si respectul oamenilor simpli . Și acestia l-au iubit și apărat
    Zece ani de zile Țara a mers pe drumul Lui . Și tare bine ne-a prins A câștigat toate bătăliile : și cu teroriștii , și cu moșierii, și cu leprele din propriul partid .Ne-a redat.demnitatea și mandria de a fi români

    Să ne trăiți intru mulți ani (cu executare) tovarășe Ion Iliescu . Că cine știe unde era țărișoara asta acum, fără dumneavoastră

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 0

    • Ma speriasem , noroc cu paranteza aia.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @Colonele, jur că râdeam cu muci dacă-l propuneai pe platformă. Bine, râd cu muci și acum, dar ar fi fost tare de tot să-l propui acolo. :))))))))))))))))))))))))

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • N-am feizbuk

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  20. Îl admir pe Alexandru Sorin, fratele meu.
    Povestea începe aşa: eu 17 ani, el 13 ani. Eu practicant karate de 3 ani el aspirant. Erau filmele alea cu van Damme, pe vremea aia. Pentru primele antrenamente aveai nevoie de bani să plătești. I-am spus că dacă face şpagatul pe 2 scaune îi plătesc eu primele luni(munceam la o fabrica de nasturi). A încercat câteva săptămâni şi îi mai trebuiau vreo 30 cm. I-am spus: ce faci, renunți aşa unor? Apoi a reușit şi a început ascensiunea! Antrenamente multe, oriunde, acasă, parcuri, dojo şi apoi, în câțiva ani au urmat concursuri, multe câștigate. Când avea vreo 18 ani, a intervenit tata: “gata cu sportul! Du-te şi învață o meserie ce faci cu sportul”. Ca în cazul meu, dar eu nu am frate mai mare. Am intervenit: “lasă-l, nu vezi că merge în competiții, cantonamente, în alte țări”. A continuat. După sute de concursuri şi zeci de medalii, a emigrat în Canada cu soția. A reușit să supraviețuiască la început muncind noaptea ca ospătar, ziua antrenamente. Reușește să intre în echipa de karate a Canadei, câştigă concursuri, merge la jocurile panamericane, câştigă medalie, apoi se retrage, îşi începe propria afacere: antrenează copii. Din nou succes, iar proprietarul locației ce o închiriase vrea mai mulți bani. Pierde locația caută alta, găsește, o ia de la capăt cu amenajări etc. Din nou succes, primește aprecieri de la părinții copiilor, iar cu copiii participă la concursuri. Este remarcat de Federația Canadiană de Karate care îi oferă un post de antrenor secund pentru echipa olimpică. Acceptă şi în același timp antrenează copii de la academia sa, şi, voluntar în colaborare cu Federația Canadiană, ține discursuri motivaționale în şcolile din provincia Quebec. Totul numai în 10 ani! Şi îmi place logo-ul academiei sale: “Perseverența te duce departe”.
    Bravo lui!

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

    • @Gigi sunt oameni cu talent și dăruire, oameni cu ambiția de a reuși să-și îndeplinească visul de-o viață. Dar, de multe ori nu ține numai de ei să izbândească. Aici intervin alți oameni, oameni decisivi pentru destinul altora. Tu ai fost cheia destinului fratelui tău. Bravo și ție, Gigi!

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Vera mulțumesc!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @Gigi,
      Tu ai motive foarte serioase să fii mândru! 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • Mulțumesc @Laura G

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  21. Super!
    Am votat pe toți cei 6 ”scriitori” de la Mihai. Nu știu cine este Teodora Maria (poate nu scrie pe aici), dar mi-a plăcut și povestea ei 🙂
    Succes!

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • Mulțumesc pentru vot @Laura.
      Și eu am citit povești frumoase și le-am votat pe toate.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • :))) credeam că sunt singurul care am dat vot multiplu (adică am votat toate poveştile)!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  22. La vreme de seara mai intru uneori pe-acilea ca sa vad ce mai ziceti, ce mai faceti. Am intrat si la povestirile scrise de voi, am dat la toate vot. Mai dau si buna seara si noapte buna , a domani!

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  23. Partea proastă a lucrurilor e că acest om a dat şi mai dă în continuare roabe de bani unor căcaţi nesimţiţi din instituţiile statului.De la la respectivii nu are niciun avantaj,dar dacă nu cotizează îi omoară afacerea .Poate ar trebui să urmăm modelul albanez………….

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  24. Sunt putini oameni in jurul nostru care sunt misto

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • Error, Ren! Dimpotrivă, sunt foarte mulți oameni mișto, trebuie doar să-i vedem și să-i apreciem!

      S-a rupt lanțu’, Ren, where do we go from here?! 😭

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  25. Am scris chestia de mai jos și pe platforma de concurs. Știu că poate nu prea e în “stilul” meu obișnuit dar, câteodată trebuie să fim și serioși. Iar când vorbesc despre oamenii din rândurile de mai jos, chiar sunt serios. Nu pot altfel, chiar dacă relația cu ei îmi permite să zic orice.😉

    “Cunosc doi oameni pe care îi respect și admir foarte mult. Unul din ei este fratele meu mai mic, Ștefan, celălalt este un foarte bun prieten, Liviu.
    Cei doi au pornit în urmă cu vreo 10 ani într-o călătorie și nu s-au mai oprit (mamă, ce-am dat-o p-asta! 🙂 ). Unul abia absolvise liceul, celălalt era la început de drum prin facultate. Le-a trecut prin cap să pornească un business. Da, tuturor ne trece sau ne-a trecut asta prin cap la un moment dat, dar nu toți avem “nebunia” necesară s-o punem în practică. I-a legat pasiunea pentru IT, o prietenie puternică și o idee pe care au urmărit-o cu încăpățânare. Au început firma de la zero, ca dezvoltatori software pentru firme mici și distribuitori de produse IT, depozitând marfa până și într-una din camerele din apartamentul părinților, livrând la cele mai ciudate ore din zi sau noapte, trăgând cabluri, instalând, dezinstalând etc. Au trecut prin multe, au povești incredibile despre ce înseamnă să fii antreprenor în România (și nu orice fel de antreprenor, ci unul de succes), povești care par hazlii, dar ascund în spate mult chin, stres, oboseală, muncă fizică și psihică, inteligență și imaginație duse la extrem pentru a găsi soluții la probleme fără soluție și a depăși piedici de netrecut. Și le-a cam ieșit. Știu că, probabil, ați fi dorit mai degrabă să scriu aici câteva din aceste povești, dar nu sunt ale mele, sunt ale lor. Eu am fost doar spectator. Dacă vor vrea vreodată să-și povestească “aventurile”, promit că cititorii blogului lui Mihai le vor afla primii. 😉
    Pe scurt, în 10 ani, firma lor a ajuns de la 2 la 40 de angajați, de la 2 mașini (pe care le-au alergat sute de mii de km) la vreo 10, de la un apartament de bloc, apoi o cămăruță într-un fost parc industrial comunist, trecând prin alte trei locații din ce în ce mai mari și mai spațioase, la o clădire de birouri de 3 etaje și un depozit respectabil ca dimensiuni, de la câteva sute de lei profit pe lună la o cifră de afaceri de câteva milioane de euro pe an, devenind în prezent unul dintre cei mai importanţi furnizori locali de soluţii de identificare automată, colectare de date şi puncte de vânzare, având parteneriate cu producători puternici din această nișă a IT-ului. Dacă v-am băgat în ceață cu domeniul de activitate actual, dau câteva exemple ca să vă lămuresc: cititoare de coduri de bare, sisteme POS, imprimante de bonuri, carduri, etichete, monitoare touch-screen, terminale mobile și multe altele.
    Să nu credeți că succesul actual îi mulțumește pe băieți. Nu, nici pomeneală! “Călătoria” lor continuă și nu prea au de gând să se oprească. Se pun la curent cu tot ce este nou în materie de tehnologie specifică, caută în permanență clienți noi, modalități noi de a-și promova și vinde produsele, ziua lor de muncă nu se oprește niciodată, pun în practică în permanență idei noi, unele chiar nebunești, se luptă zi de zi pentru a forma și păstra o echipă de profesioniști care să facă “mașinăria” să duduie, sunt la fel de implicați și dedicați ca în prima zi.”

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  26. @Mihai,
    Scriu așa, mai spre noapte, ca să nu citească prea mulți.
    Am și eu 3 exemple minunate de oameni neobosiți, modele – 2 femei și un bărbat.
    Aș fi scris despre tip, dar spre rușinea mea mi-e o lene de mă doare, când iau pauză din treburi.

    Dacă mă lovește hărnicia poate o să scriu. Nu pentru concurs/voturi/premii, ci pentru că destoinicia omului merită povestită.
    Până când este campania asta?

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @Laura, știu că mai ține o săptămână sigur. Scrie, ar fi păcat să n-o faci.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  27. Oamenii misto din jurul meu sunt aici pe blog. Datorita titularului de blog “cunosc” oameni misto rau. Un om misto pe care l-am intalnit (la un moment dat) a fost primul meu manager, Manuel Radamanto.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  28. Născut în 1951, într-o famile de țărani, pleca la 14 ani să ia viața în piept. Fără pregatire suplimentară (2 săptămâni de meditații, în timp ce stătea la un unchi în București, au fost tot ce au putut părinții să îi ofere), a intrat printre primii la liceul Mihail Sadoveanu. Pentru a se putea întreține în liceu, apoi în facultate, la 15 ani se apucă să dea meditații la matematică. Termină facultatea de electronică și se angajează la Ploiești, la uzina 1 mai (redenumită mai târziu Upetrom și pusă pe butuci). În perioada aia face câteva invenții de pe urma cărora uzina face bani frumoși. Doar uzina…. După revoluție, cu doi copii la școală, viața devine din ce în ce mai grea… Salariul și meditațiile făcute zilnic abia le asigurau traiul de pe o zi pe alta. In 1998 decide să o ia de la capăt în Italia (asta deși ani de zile a refuzat să rămană prin strainătate, pe unde călătorea cu serviciul). Un prieten de-al lui era deja acolo și îl recomandase… italienii îl căutau de cațiva ani și încercau să îl convingă să vină să lucreze la ei. Auzind o discuție între copii, care se gândeau să ia calea străinatății, gândindu-se ca ei ar începe de jos iar el are deja contractul ca și semnat, în buzunar, pe un post în care să își folosească pregatirea, acceptă să plece. La 47 de ani începe să învețe programare. Călătorește cu firma în toată lumea și lucrează uneori în condiții inumane (la peste 40*C, într-o fabrică din Tailanda, el trebuia să monteze o mașinărie gigantică și să îi programeze softul, în timp ce în jurul lui se ridica hala, iar el era echipat ca de razboi: cască de protecție, vestă reflectorizantă din plastic, bocanci cu întărituri din oțel de numai 1,5 kg/bucata). Prin 2015 se pensionează, dar tot nu poate sta departe de munca care îi aduce atât de multe satisfacții (nu că ar fi lăsat 🙂 ). Italienii nu au reușit să găsească pe altcineva care să îi țină locul, și îl re-angajează pe contract de colaborare.
    E tata și sunt mândră de el și de faptul că am putut să-i spun povestea, (a depășit cu un an vârsta maximă pentru a putea fi înscris în concurs, așa că las asta doar aici). Am vrut doar să mă dau mare cu el! 🙂 M-a învățat multe… M-a învațat că un om inteligent nu este cel care are răspunsul la toate întrebările ci acela care știe unde să găsească informația de care are nevoie. M-a învațat că în viață trebuie să faci ce știi cel mai bine și ce-ți place, nu neapărat ce îți aduce un câștig material mai mare. M-a învățat să fiu om, să respect pentru a fi respectată. De un singur lucru îmi pare rău: că am moștenit fizicul de la tata și inteligența de la mama, nu invers 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  29. Cu cativa ani in urma ii era frica de apa, acum reuseste sa inoate (si asta “din cauza” copiilor care nu voiau sa mearga la inot si sa stea singuri- a stat pe margine si a invatat teoria. De la teorie la practica a fost doar chestier de vointa).
    Si-a cumparat bicicleta si a reusit (desi nu mai mersese din copilarie pe bicicleta) sa faca in aceasta toamna, in Delta, in 3 zile, 100Km.
    Merge la munte si i-a facut si pe cei de acasa (sot-care iubeste sa doarma dimineata si se trezeste cu drag la ora 4, pentru a putea fi pe traseu la 9, copii-7 si 9 ani) sa iubeasca “febra musculara” de dupa varfurile cucerite.
    A reusit sa urce pe Moldoveanu, asa pe negandite…
    Ar face orice sa ajute pe cei ce au nevoie, se implica in activitatile copiilor si ii place sa ii vada pe ceilalti fericiti. (Daca sotul se enerveaza la volan gaseste motive pentru care celalalt a facut ce a facut)
    Desi ii era extrem de teama sa vorbeasca in public, acum poate face asta.

    Toate asta doar pentru ca mi-am spus ca POT!
    Si VREAU ca oamenii din jur sa fie mai “frumosi”.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *