Tag Archives: misto

22.02.2018
7,873 cititori

Da, e foarte mișto

Ieri dimineață am uitat să cobor din autobuz. Nu de tot, acum când scriu nu mai sunt în el, doar că m-am dat jos o stație mai târziu dăcât trebuia. După ce m-am răcorit bine de tot înjurând la madam Firea (nu era ea de vină, dar e reconfortant s-o bagi în mă-sa și când nu e), am luat-o vitejește pe jos spre gura de metrou. Prin frig.

Am auzit chitara de cum am pus piciorul pe prima treaptă, dar mi-am zis că e trecut de 9.00, am întârziat deja, și-ar cam trebui să trec pe lângă el fără să mă opresc. Dar mă vede și se oprește brusc din cântat.

– Salut, poți să vii un pic? Continuarea →

04.01.2018
6,759 cititori

Cel mai mișto revelion

Nu, n-a fost ăsta care tocmai s-a dus, cel mai mişto revelion din viaţa mea s-a întâmplat pe când aveam 11-12 ani. Stați că vă povestesc acuş.

Venisem la Bucureşti cu ai mei care, după lungi dezbateri, în sfârșit se înduraseră să părăsească Vâlcea pentru un revelion la Capitală cu nişte prieteni de pe-aici. Și cum toată treaba se întâmpla pe la nu știu ce cârciumă celebră a anilor ăia, pe mine m-au plasat acasă la unul dintre susnumiții prieteni. Acolo mai erau doi plozi, unul cam de aceeaşi vârstă cu mine şi unul mai mare, cel care ar fi trebuit să ne aibă în grijă.

Și zic “ar fi trebuit” pentru că la nici două minute după ce adulții părăsiseră apartamentul, fratele mai mare a și zbughit-o pe uşa. Pe bună dreptate, doar nu era să stea să-şi blesteme zilele făcând revelionul cu doi mucoşi. Dus a fost. Aşa că eu și cu celalalt copchil am rămas regii neîncoronaţi ai domeniului. Cum s-ar zice, putea să-nceapă petrecerea. Continuarea →

21.11.2017
5,469 cititori

Oamenii mișto din jurul nostru

Ăsta ar trebui să fie un text care să vă dea de gândit. Poate că este sau poate că nu. O să vă dați voi singuri seama.

Pe Rin l-am cunoscut la vârsta aia la care se spune că nu mai reușești să-ți faci prieteni noi și rămâi tot cu ăia pe care-i ai. Well, uite că uneori vorba asta nu prea funcționează.

Povestea lui este extrem de simplă, ca toate poveștile de succes: plecat din Buzău, a ajuns în București și zece ani mai târziu și-a deschis un business al lui. După cum ziceam, simplu ca bună ziua, nu? Mă rog, ar mai fi la mijloc și oleacă de muncă, dar cine se mai uită la asta în ziua de azi?

Continuarea →

06.02.2017
3,176 cititori

Nu e perfectă, dar e a noastră!

Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți!

Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici.

Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud “mind the gap” dimineața, nu îmi beau cafeaua pe Mariahilfer Straße sau nu merg la meciurile Realului.

Nu e țara perfectă, dar nici o țara de lumea a treia. E așa cum ti-o faci în fiecare zi. E mișto și aglomerația de la metrou, spre Aviatorilor/Aurel Vlaicu, căci în fiecare zi mai avem povești amuzante #dinmetrou. Știm să găsim ceva bun și amuzant în fiecare situație. Chiar și când stam la coadă când avem nevoie să fiscalizăm o casă de marcat. Sau blocați în trafic. Sau când un pasaj durează ani întregi ca să nu fie încă terminat. Cred că lista continua. Nu are rost să zic de vizitele prin spitale. Când încerci să te abții să nu bați pe cineva și când pleci dezamăgit complet, de țara asta. Continuarea →

05.01.2017
3,077 cititori

Și eu aș vrea să scriu numai despre chestii pozitive și mișto

Scriu textul ăsta pentru că m-a dojenit o cititoare zilele trecute, după ce-a citit articolul în care explicam că n-ai de ce să te bucuri când ninge în București. Mă ruga să mai scriu și despre chestiile care-mi plac, nu numai despre cele care nu. Și mai zicea ceva de genul că textele mele de azi nu mai sunt precum cele de acum câțiva ani. Parțial, avea dreptate, doar că nu ținea cont de un singur lucru: nici eu cel de azi nu mai sunt cel de acum câțiva ani. Așa că simt nevoia să explic, pe scurt.

Nu m-am schimbat în sensul că azi nu mai simt nevoia să scriu despre lucruri care-mi plac (pentru că sunt, există și uneori scriu despre ele), m-am schimbat în sensul că între timp mi-am dat seama că trebuie să le semnalez pe celelalte, că sunt aici ca să atrag atenția asupra a ceea ce nu merge. Continuarea →

13.11.2016
3,055 cititori

Ce Trump, frate, uite aici întrebări fără răspuns

Mă macină două întrebari de ceva vreme. Două întrebari pe lângă care alegerea lui Trump e doar un mizilic pentru copilașii de ciclu primar.

Prima. De ce naiba nu le spune nimeni corporatiștilor, ăia pe care-i văd io dimineața pe magistrala Pipera, că pantalonii albaștri nu merg de nicio culoare cu pantrofi negri? Serios, de fiecare dată îmi vine să întreb dacă au alții pregătiți în rucsac și ăia din picioare sunt “dăcât” pentru deplasarea până la birou. Chiar nu există nimeni în viața lor, nici măcar o oglindă cumsecade, care sa le spună: “coaie, nu, pantaloni albaștri cu șosete și pantofi negri, NU. Niciodată!”
Continuarea →

27.04.2015
16,108 cititori

Femeile frumoase şi prietenele lor urâte

Dacă ai un prieten care tocmai a agăţat o tipă mişto, să nu te pună dracu’ să faci clasica greşeală să-i zici: “coaie, când mai ieşi cu ea, întreab-o dacă n-are vreo prietenă şi bagă-mă pe mine la înaintare s-o cunosc”. Asta este o eroare de începător şi, la întâlnirea în patru, o să petreci cele mai nasoale trei ore din viaţa ta. Pentru că femeile frumoase au întotdeauna prietene urâte. Aşa că te vei uita la bunul tău amic, cum se hârjoneşte pe sub masă cu bunăciunea, în timp ce tu vei face conversaţie academică unei tipe pe care n-ai f*te-o nici sub ameninţarea cu arma.

Staţi, nu săriţi să-mi spuneti că aberez şi că aţi văzut voi în club grupuri de câte cinci-şase tipe care arată ca-n reviste. Scrie undeva că alea sunt şi prietene? No way! Sunt doar animale de pradă, care acţionează împreună, pentru atingerea unui ţel comun: atragerea şi capturarea “vânatului”.

Continuarea →