Mă gândeam sa profit de faptul că suntem între cele două posturi mari ale anului (ăla de Crăciun și ăla de Paști) ca să pun și eu o intrebare ce mă macină de ceva vreme. Mi-am zis să profit acum, pentru că sunt șanse mari să-mi iau mai puține blesteme și *uie decât în perioadele menționate, atunci când creștinul român este atât de pătruns de duhul blândeții și de lumina sfântă, că imediat te ia la pwlă dacă nu-i convine ceva.

Așa, revenind. Bănuiesc că știm cu toții, de câteva ori pe an habotnicii din toată țara se strâng in diverse locuri unde pupă cu smerenie niște relicve, niște bucăți de sfinți care poartă dubiosul nume de „moaște”. Mă rog, e treaba lor, nu te pui cu gusturile omului. Dar ceea ce nu-mi explic este cu totul altceva. Sfinții ăia morți au fost niște oameni ca toți oamenii în timpul vieții lor, da? Oameni care la un moment dat au binevoit să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii, moment în care tatăl tâmplarului i-a decretat „sfinți”. N-am o problemă nici cu asta. Or fi făcut oamenii ăia ceva care să merite o asemenea distincție, doar nu se dă pe pile.

Ei bine, ce voiam eu să aflu, cine naiba rupe morții ăia în bucăți pe care le trimite la biserici și mânăstiri? Nu, serios, ați văzut că sunt tranșați, da? O biserică se laudă că are un deget, alta o parte din picior, duodenul ajunge pe la vreo mânăstire, iar alte două lăcașuri de cult împart vreun colecist. Toate „recoltate” de la sfinți, desigur. Dar care este procedeul, cum se desfășoară lucrurile? Omu’ ăla, sfântu’, zace fără suflare pe năsălie si vine unu care-l face bucăți-bucățele pe care le pune în pungi și le expediază după cum a primit comenzile din vreme? „Boss, mie să faci bine să-mi trimiți capul sau ceva mai baban că deja am ajuns să fac colecție de degete și nasuri”. Așa merge treaba?

Și dacă tot am rostit în sfârșit această întrebare ce-mi măcina nopțile și somnul de ani de zile, măcar s-o duc pâna la capăt și să aflu tot. Fraților, dar cu părțile „rușinoase” ce se intâmplă? Alea nu se transformă și ele în moaște? Nu de alta, dar n-am auzit niciodată vreo biserică să se laude că deține mătărânga sfântului apostol Andrei sau vreo mânăstire care se mândrește cu ouăle sfântului Iosif cel nou de la Partoș (da, am căutat pe google, în ziua în care o să știu eu din capul meu că există un sfânt cu acest nume, m-ați pierdut definitiv).

Pun această întrebare cu o reală curiozitate, pentru că la ora aceasta nu mai puțin de 21 de biserici din Europa se laudă că dețin prepuțul lui Hristos. Ceea ce, să recunoaștem, nu e puțin lucru, pentru că treaba asta conduce la o singură concluzie logică și firească: Iisus a avut 21 de penisuri. Iar dacă măcar patru-cinci dintre ele reușeau să intre în erecție în același timp, well, atunci existența religei are în sfârșit o explicație logică.

Deci? Știe cineva cum stă treaba? Cine tranșează morții ăia?

mihai_vasilescu_circumcizia_hristos

sursa foto