Două scurte pentru azi, nu de alta dar sunt în drum spre tabără.
Aseară am avut onoarea să stau din nou în metrou chiar lângă aceasta făptură divină. Mai precis s-a aşezat lângă mine. Vă jur că nu mint, dar în momentul când a luat loc, cam un sfert din fundul ei s-a revărsat şi pe scaunul meu. Dintr-o dată m-am simţit mic, nevolnic si înghesuit. Fata era chiar simţitor mai mare decât îmi aminteam eu. Se pare că n-a pierdut vremea şi s-a delectat cu papa mult şi bun.
Fară îndoială că există situatia în care eşti nevoit să răspunzi la telefon chiar dacă te afli într-un vagon ultra-aglomerat de metrou. Te sună şeful sau aştepţi un răspuns la vreo chestie urgentă, nu ai de ales şi dai curs apelului. Dar întotdeauna o să ai si varianta de a-i spune interlocutorului sunt în metrou acum, dar vă sun eu după ce cobor, în câteva minute. Prea puţine sunt cazurile în care o astfel de replică nu va avea efectul scontat şi cel din partea cealaltă să nu-ţi dea răgazul necesar sprea a-l suna cănd poţi purta o convorbire în condiţii adecvate. Continuarea
Sau mai cosmopolit hipstereşte spus no pants day.
Am uitat cu desăvârşire de ea, că m-aş fi dus să arunc un ochi. Când mi-am adus aminte era prea târziu, nu cred că mai era picior de chiloţar din ăsta la metrou. Bine, aş fi putut să particip şi eu, dar stau dezastruos la capitolul chiloţi. Cu greu aş fi găsit ceva care să se încadreze în tendinţe. Şi ce aveam, oricum erau în coş, la spălat. Da’ ca să mă revanşez, am stat în casă in my underwear şi am jucat Fifa. Ba chiar, la un moment dat am dus şi gunoiul. Tot fără pantaloni pe mine. Se pune?
Guest Post by Ana R.
De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Continuarea
Din cauza inghesuielii, ieri am fost nevoit sa citesc ziarul Ring (chestia aia tiparita care se da moca la metrou) odata cu tipul din fata mea. Care, neintimidat de aglomeratie, il desfacuse larg pe tot si savura stirile. Asa ca, am „savurat-o” si eu pe urmatoarea:
Adela Popescu, urcată de Radu Vâlcan în avion fără să-i spună destinaţia
Artista îşi sărbătoreşte ziua de naştere la Copenhaga, unde a ajuns aproape legată la ochi pentru că iubitul ei a vrut să o surprindă ca în fiecare an.
Am un amic cu care am copilarit in Valcea, pe care l-am invidiat tot liceul. Era genul ala de adolescent ce pare mai matur decat varsta lui, cu succes la gagici si cu o conformatie a corpului pe care orice ar fi imbracat venea ca turnat. Poate nu realizati, dar e dificil rau sa pui haine pe tine la varsta aia. In timp ce majoritatea aratam ca niste schelete ambulante, cu omoplatii incercand sa iasa la suprafata, pe el orice sacou cadea ca la prezentarile caselor de moda. Prin urmare fetele intotdeauna il considerau mai copt, iar omul profita din plin de asta.
Continuarea
Dupa cum stiti deja, atrag tot felul de chestii in jurul meu, prin metrou. Iar daca nu le atrag, am eu grija sa se intample. Intr-una dintre diminetile trecute, metroul pentru Pipera a binevoit sa circule cu ceva intarziere. Nu mult. A venit la peste zece minute. N-am de unde sa stiu cat peste cele zece, pentru ca li se reseteaza cronometrul. Si cum era in jur de opt si un sfert dimineata, va dati seama ca pe la usile vagoanelor era un omor duios, de vara. La Unirii astepta lumea de sus, de pe scari, sa ajunga la peron. Si se calcau lejer pe cap. In compartimente era o caldura de puteai sa faci oua ochiuri pe picioarele gagicilor care apucasera locuri pe scaune.
…pe care imi pare rau ca nu le-am facut in cele 95 de minute petrecute joi seara in metrou, pe ruta Pipera – Tineretului. Si mai ales in cele 45 pe care le-am indurat cu stoicism, stationanad la Romana.
-Sa-mi comand o pizza. Si doua beri. Cred ca ar fi aratat misto fata operatoarei de la preluare comenzi cand i-as fi dat adresa: „la metrou, la Romana, peronul din directia de mers Aparatorii Patriei, vagonul doi, usa trei. Chiar langa tipa imbracata in rochita rosie”.
-Sa citesc cu voce tare din radu f constantinescu, pretinzand ca-s chestii care mi-au venit mie pe loc, in cap. In conditiile unui vagon plin de femei, mi-as fi capatat o binemeritata celebritate, in primele 50 de minute.
Cum veneam eu azi-dimineata cu metroul la munca, incercand sa ma trezesc, ma uitam ca in jurul meu toata lumea citea. Hai bine, nu chiar toata. Dar din zece persoane, macar cinci aveau ceva de citit in mana (o includ aici si pe tanti care savura un “Cosmopolitan”, ca tot a citit seamana).
Si dintr-o data m-a izbit revelatia: in viata mea de calator prin subteran (destul de lunga dealtfel) nu am vazut vreun adolescent citind in metrou. Bai, dar niciunul! Continuarea
Urasc mijloacele de transport in comun. Imi place sa conduc si nu m-as da jos de la volan niciodata. Din pacate, ceea ce se intampla in traficul Capitalei, se poate numi oricum numai condus nu. Epuizare nervoasa, poate ar fi expresia cea mai aproape de realitate. Asa ca sunt nevoit sa apelez la metrou si, din cand in cand, la tramvai sau autobuz.
Pentru calatoria pe sub pamant mi-am rezervat doua placeri: citesc sau ascult ce vorbesc cei din jur. De fapt, uneori se intampla sa le fac pe ambele. 🙂 Si este imposibil ca pe parcursul drumului de la munca spre casa si retur, sa nu aud macar o perla care merita impartasita si altora. Asa ca, de ceva vreme m-am apucat sa le postez pe facebook, sub hastagul #dinmetrou. Iar azi mi-a venit ideea sa vi le pun si voua aici, pe toate cele care s-au strans pana acum. Sunt in ordine cronologica, iar cele cu poze, chiar asa au fost realizate. Continuarea
Intr-una din peregrinarile mele prin Paris am plecat (pe langa familionul din dotare) si cu o colega de serviciu. Tipa (Angela pe numele ei), aproape de varsta pensionarii, e brici. Genul ala caruia nu-i place sa stea locului. Activa, mereu gaseste cate ceva de facut. Imi mai place la ea ca nu se formalizeaza, e sloboda la gura mai ceva ca un puber scapat de sub supravegherea parintilor. E moarta dupa calatorii, daca se poate cat mai departe de Romania.
Un singur neajuns o incurca: e singura. Sa nu va imaginati ca e vaduva sau a patit vreun necaz. Nici pomeneala, i-a facut vant lu’ ex-sotul cu ceva vreme in urma si de atunci a hotarat ca nu-i mai trebe parte barbateasca. Eventual pentru consum de scurta durata si asta cand era mai tanara. Acum, singura legatura pe care o mai are cu sexul opus este ca a altoit vreo trei la metrou (pe rand, nu in acelasi timp) cand o deranjau cu ceva. Continuarea